• Sarcina
• Nasterea
• Alaptarea
• Bebelusul
• Copilul
• Sanatatea
• Dezvoltarea
• Comportamentul
• Educatia
• Jocul
• Legislatie

Înşiră-te, Mărgăritare...
-Au fost odata trei secerătoare
Ce se iveau din lanuri pîn' la brîu-
Trei flori ce-acum se deschideau la soare,
Acum piereau în aurul din grîu...
Au fost odată trei secerătoare...

Şi iată că, adus din întâmplare,
Trecea un fiu de împărat în sus,
Şi-a zis atuncea fata cea mai mare:
De m-ar lua pe mine,-aş fi în stare
Ca să-i îmbrac palatul ca un fus...
Înşiră-te, frumos, mărgăritare!

Şi-a zis atunci copila mijlocie,
Străfulgerînd cu secera, pripită:
De m-ar lua pe mine de soţie,
Eu i-aş hrăni palatul cu o pită...
Dar el privi la ea cu nepăsare:
Înşiră-te, frumos, mărgăritare!


Şi dintre spice-a zis a treia floare:
De m-ar lua pe mine eu i-aş face
Doi feţi cu plete de-aur lucitoare...
Stă dus feciorul de-mpărat şi tace,
Şi-a treia zi la curte-i nuntă mare...
Înşiră-te, frumos, mărgăritare!

Dar cînd a fost să nască-mpărăteasa,
Plecă-mpăratul plin de grea-ntristare,

Şi o ţigancă singură rămas-a
Ca s-o-ngrijească-n ceasul de-ncercare...
Că s-au sculat vrăjmaşi cu oaste mare...
Înşiră-te, frumos, mărgăritare!


Iar cănd se-ntoarse-acasă împăratul,
Dorit să vadă cum îi sînt feciorii,
Găsi doi pui de lup-rîdea palatul
Şi clătinau din cap deregătorii...
Şi-mpărăteasa-ajunse cerşetoare...
Înşiră-te, frumos, mărgăritare!

Şi s-a făcut ţiganca-mpărăteasă,
Iar cei doi feţi, ucişi de ea cu ură,
În locu-acela unde-i îngropase,
Doi dafini auriţi se prefăcură...
Cînd i-a văzut, a prins o spaimă mare...
Înşiră-te, frumos, mărgăritare!

Şi-a dat poruncă, scorpia, să-i taie,
Şi ea cu mîna ei pe foc i-a pus,
Dar fără veste-atunci din vîlvătaie
Zburară două scînteioare-n sus...
Şi au căzut pe-un ţărm de apă mare...
Înşiră-te, frumos, mărgăritare!

Şi Dumnezeu cel bun şi mare dete
Din cele două mîndre scînteioare
Să fim iar feţi cu aurite plete
Şi să venim aici la şezătoare,
Să spunem trista noastră întîmplare...
Înşiră-te, frumos, mărgăritare!

...Plîngea cu hohot biata-mpărăteasă
Într-un ungher, cum asculta acestea,
Iar împăratul crunt se-ntunecase
Înţelegînd ce rost avea povestea,
Pe cînd ţiganca se făcea ca varul...
Şi singur se-nşira mărgăritarul!