De la lume adunate...
Miaunică pisi mică
Cartea mea de poezie - de Paul Preda
O pisică foarte mică
S-a pierdut de-a ei mămică,
„Miau, miau, miau,” ea mieuna
După pisi mama sa
Şi pisoiul de pisică
Pierdut de a ei mămică
Avea foame de lăptic
Că e pisi mamii mic
„Mami, mami,” ţipa el
Zgribulit şi mititel,
„Mami, mami, vreau lăptic
Să mai sug şi eu un pic”
Dar mămica... a pierit
Pentru el... a şi murit,
Miau şi miau, pisi ţipa
Să vină mămica sa
Probabil mami pisică
Pentru pisi a ei mică
S-a dus după şoricei
Alergată... de căţei
Vine ea a mea mămică,
Mieuna pisica mică;
Dar de foame mieuna
Şi mămica nu-i venea
Şi de-odată... un copil
Se strecoară mic, tiptil
Şi-l înhaţă pe pisic
Să îl ducă la lăptic
Miaunică speriat
S-a zbătut şi a tipat
Dar în casă la lăptic
A tăcut... cât e de mic
De atunci el a uitat
De mămic şi mieunat
Are-n casă mulţi mămici
Are-n casă mulţi tătici
***
Vă rugăm să vă gândiţi
Şi pisoii – să-i iubiţi
Să le daţi puţin lăptic
Să-i fiţi mami – şi tătic
2008
S-a pierdut de-a ei mămică,
„Miau, miau, miau,” ea mieuna
După pisi mama sa
Şi pisoiul de pisică
Pierdut de a ei mămică
Avea foame de lăptic
Că e pisi mamii mic
„Mami, mami,” ţipa el
Zgribulit şi mititel,
„Mami, mami, vreau lăptic
Să mai sug şi eu un pic”
Dar mămica... a pierit
Pentru el... a şi murit,
Miau şi miau, pisi ţipa
Să vină mămica sa
Probabil mami pisică
Pentru pisi a ei mică
S-a dus după şoricei
Alergată... de căţei
Vine ea a mea mămică,
Mieuna pisica mică;
Dar de foame mieuna
Şi mămica nu-i venea
Şi de-odată... un copil
Se strecoară mic, tiptil
Şi-l înhaţă pe pisic
Să îl ducă la lăptic
Miaunică speriat
S-a zbătut şi a tipat
Dar în casă la lăptic
A tăcut... cât e de mic
De atunci el a uitat
De mămic şi mieunat
Are-n casă mulţi mămici
Are-n casă mulţi tătici
***
Vă rugăm să vă gândiţi
Şi pisoii – să-i iubiţi
Să le daţi puţin lăptic
Să-i fiţi mami – şi tătic
2008
publicat la 09.10.2009 (1711 citiri)







