De la lume adunate...
Pe prispa amintirilor
randuri pentru mamaia mea, pe care n-o mai am de ceva timp...
Mi te-amintesc cu mersu-ţi legănat şi greu
Cu poale largi ce miroseau a măr şi-a pară
În care tâmpla albă îmi puneam mereu
Şi tu mă mângâiai pe prispă-n curte-afară.
Cu mâna ta trudită, uscată ca un laur
Părul mi-l netezeai spunându-mi că e de aur.
Eu iţi priveam fruntea, cearcănii şi obrazul
Şi-ţi căutam în fiecare rid necazul.
Şi te-ntrebam câte în lună şi în stele…
Neobosită cu răbdare-mi răspundeai
La toate visele şi gândurile mele;
Răspunsul şi la ce nu te-ntrebam ştiai
Şi-aşa au tot trecut duminici lungi de vară
Astazi am rămas în curte o străină
Şi unde-i poala cu miros de măr si pară,
Să-mi aştern fruntea tristă în lumină?
Cu poale largi ce miroseau a măr şi-a pară
În care tâmpla albă îmi puneam mereu
Şi tu mă mângâiai pe prispă-n curte-afară.
Cu mâna ta trudită, uscată ca un laur
Părul mi-l netezeai spunându-mi că e de aur.
Eu iţi priveam fruntea, cearcănii şi obrazul
Şi-ţi căutam în fiecare rid necazul.
Şi te-ntrebam câte în lună şi în stele…
Neobosită cu răbdare-mi răspundeai
La toate visele şi gândurile mele;
Răspunsul şi la ce nu te-ntrebam ştiai
Şi-aşa au tot trecut duminici lungi de vară
Astazi am rămas în curte o străină
Şi unde-i poala cu miros de măr si pară,
Să-mi aştern fruntea tristă în lumină?
stefania-papadia
publicat la 27.02.2007 (2187 citiri)
