• Sarcina
• Nasterea
• Alaptarea
• Bebelusul
• Copilul
• Sanatatea
• Dezvoltarea
• Comportamentul
• Educatia
• Jocul
• Legislatie

Alaturi de calculator si jocuri video, televizorul a devenit un substitut foarte la indemana pentru restul activitatilor de recreere si educative, acestea din urma fiind abandonate mai nou si de catre copii.

Astfel, de dragul unui film animat ori a emisiunilor special destinate celor mici, ei prefera sa renunte la sport, jocuri logice sau de constructii, fotbal, iesiri in natura etc. Intr-un timp relativ scurt, televizorul devine un drog, de care cu greu se mai poate scapa si ale carui efecte pot influenta dezvoltarea normala - atat cea fizica, cat si psihica - a copiilor dumneavoastra.

Chiar si desenele animate sunt periculoase

Cum se ajunge la dependenta? Psihosociologul Anca Gheorghiu identifica un set de cauze obiective si unul de motive subiective pentru care copiii pot deveni dependenti de tubul catodic. Dintre primele, cea mai importanta este absenta parintilor din viata cotidiana a pustiului, programul incarcat la serviciu interferand cu timpul pe care adultul si copilul ar trebui sa-l petreaca impreuna. "Se intampla de foarte multe ori ca obisnuirea micutului de a sta in fata micului ecran sa fie provocata tocmai de un parinte prea ocupat si prea obosit sa mai acorde maximum de atentie odraslei dupa ce a muncit toata ziua. Astfel, responsabilitatea petrecerii timpului intr-un mod constructiv este abandonata, iar adultul isi vede de ale lui in timp ce copilul este prins de imaginile de pe ecran", ne-a declarat psihosociologul. In plus, pana la varsta de sase ani copilul invata copiind modelele din jur, iar daca parintii au un comportament care are in centru televizorul, atunci este sigur ca micutul se va dezvolta pe aceeasi linie. Solutia ar fi ca parintii extrem de ocupati sa angajeze o persoana de incredere, care sa se ocupe de umplerea corecta a timpului liber a copilului, antrenandu-l in divesre jocuri ori scotandu-l in parc sau, pur si simplu, afara la joaca impreuna cu ceilalti pitici de varsta lui. Desigur, nu putem ignora faptul ca majoritatea familiilor nu au posibilitatile materiale necesare angajarii unei bone, motiv pentru care ei trebuie sa anticipeze raul pe care-l implica dependenta de televizor, concepand un program eductiv si de recreere riguros pentru micut, care poate include si televizorul, dar in parametrii normali.

Adaptati sursele de lumina din incapere

Spuneam mai sus ca fenomenul are si cauze subiective. Acestea provin din ideea gresita a parintelui ca desenele animate sau emisiunile pentru copii nu au cum sa-i faca rau pustiului. Dependenta se produce si in acest mod si, in timp, poate creste alarmant. "Politica de actiune este foarte simpla. Se va concepe un program zilnic, in care televizorul sa nu aiba o pondere mai mare decat restul activitatilor necesare micutului in functie de varsta pe care el o are. Rigurozitatea si perseverenta sunt conditii esentiale, iar educarea intr-o astfel de directie nu implica nici un fel de truc", a mai precizat Anca Gheorghiu. Efectele negative nu se inregistreza numai la nivel psihic si din punct de vedere al dificultatii de relationare corecta cu ceilalti copii, ci si medical. Medicul de familie Cristina Anca Dascalescu mentioneaza ca privitul in exces la televizor afecteza sanatatea ochilor, cu precadere la micutii care sufera de anumite afectiuni oculare de tipul miopiei sau strabismului. Optim ar fi sa nu se stea in fata micului ecran mai mult de o ora, o ora si jumatate zilnic, de preferinta seara. In camera nu trebuie sa fie, de asemenea, o sursa puternica de lumina, de preferat fiind ca aceasta sa lipseasca sau sa fie foarte difuza, pentru a nu forta ochiul sa se adapteze intensitatii ambelor. Totusi, daca se observa ca deja copilul este dependent de televizor, dezobisnuirea se face foarte greu, primul pas implicand eliminarea cauzelor care au dus la producerea fenomenului. Totul necesita, insa, timp si rabdare din partea adultului, chiar si consiliere de specialitate, atunci cand apar si fenomene secundare paradoxale. "Se va incerca apoi crearea unei baze atractive in petrecerea timpului liber, foarte important fiind ca parintii sa interactioneze cu micutul. De asemenea, copilul trebuie sa fie introdus intre cei de aceeasi varsta, implicarea sociala avand un rol definitoriu", conchide specialistul.

Mihaela DOGARU