De la lume adunate...
Prima intalnire cu Mos Craciun
de Cornelia Turlea-Chifu
Mădălina-i aşa mică!
Este la grupa pitică.
Are doar un anişor.
Şi deodată în pridvor
Vine,vine Moş Crăciun.
Nici n-am apucat să-i spun.
Ea, mirată,îl priveşte.
Moşul tandru îi zâmbeşte.
Parcă-l ştie, parcă nu,
Parcă ar fi bunicu’!
Dar ce barbă lungă are!
Şi cojocul din spinare…
Dar de ce să aibă sac?
Toate gândurile-i tac
Şi se face şi mai mică
În braţele de bunică.
Însă Moşu,bată-l vina,
O ştie pe Mădălina.
Îi întinde-o păpuşică,
Îi ofer-o bombonică,
Sus în braţe o ridică:
“Tâta mare, tâta mare”!
Fata-i dă o sărutare
Aşa-n fugă,pe mustaţă,
Că şi bunul o răsfaţă
Tot aşa. Iar la plecare
Îi mai dă şi-o-mbrăţişare.
MOŞ CRĂCIUN
Cu desaga încărcată
Moş Crăciun la drum porneşte,
Tot pamântul îl străbate,
Dar nicicând nu oboseşte.
An de an cu bucurie
Intră-n fiecare casă,
Sub brăduţ, cu dărnicie,
Cadoul râvnit îl lasă.
Şi n-aşteaptă mulţumire.
Vrea atât: să fim cuminţi.
Nu ştiu cum de află oare
Când n-ascultăm de părinţi!
Dar eu i-am aflat secretul:
Dacă îl rugăm frumos,
Moşul drag şi bun ne iartă,
Că-i tare mărinimos!
De-i spunem şi-o poezie,
Ochii moşului zâmbesc.
Eu, la anul, dacă vine,
Am să-i spun cât îl iubesc.
MĂ-NTORC ACASĂ
DE CRĂCIUN
Mă-ntorc acasă de Crăciun
Când iarna alb se cerne,
Şi redevin copilul bun
Din basmele eterne,
Când moşul drag din cer venea
Dorinţe să-mplinească
Şi prin troienele de nea
Colinde să pornească.
La geamuri brazii-mpodobiţi
Luceau cu stele-o mie,
În ochii de copil uimiţi
Păreau o feerie!
În aer, zvon de clopoţei.
În case şi în tindă,
Covrigi şi nuci şi colăcei
Drept plată la colindă.
Aştept şi-acum să retrăiesc
Mirajul sărbătorii
Ce an de an îl povestesc
Irozii şi păstorii.
Şi-l rog în gând pe Moş Crăciun
La drum când se aşterne,
Să redevin copilul bun
Din basmele eterne.
Mă-ntorc acasă de Crăciun.
Mereu mă voi întoarce,
Când iarna-n satul meu străbun
Fuiorul alb îl toarce.
OBICEIURI DE CRĂCIUN
Când vine iarna geroasă
Şi zăpada se întinde,
La români în orice casă
Se aud iarăşi colinde.
Vin copiii să le cânte
În Ajunul de Crăciun,
Toată poarta se deschide
Că românul e om bun.
Şi cu ei îngerii cântă
Să vestească bucuria
Că în noaptea asta sfântă,
Cândva, s-a născut Mesia.
Cântă magii şi păstorii
Taina curatei Fecioare
Şi-n mânuţele-ngheţate
Uite, steaua sus răsare!
Este la grupa pitică.
Are doar un anişor.
Şi deodată în pridvor
Vine,vine Moş Crăciun.
Nici n-am apucat să-i spun.
Ea, mirată,îl priveşte.
Moşul tandru îi zâmbeşte.
Parcă-l ştie, parcă nu,
Parcă ar fi bunicu’!
Dar ce barbă lungă are!
Şi cojocul din spinare…
Dar de ce să aibă sac?
Toate gândurile-i tac
Şi se face şi mai mică
În braţele de bunică.
Însă Moşu,bată-l vina,
O ştie pe Mădălina.
Îi întinde-o păpuşică,
Îi ofer-o bombonică,
Sus în braţe o ridică:
“Tâta mare, tâta mare”!
Fata-i dă o sărutare
Aşa-n fugă,pe mustaţă,
Că şi bunul o răsfaţă
Tot aşa. Iar la plecare
Îi mai dă şi-o-mbrăţişare.
MOŞ CRĂCIUN
Cu desaga încărcată
Moş Crăciun la drum porneşte,
Tot pamântul îl străbate,
Dar nicicând nu oboseşte.
An de an cu bucurie
Intră-n fiecare casă,
Sub brăduţ, cu dărnicie,
Cadoul râvnit îl lasă.
Şi n-aşteaptă mulţumire.
Vrea atât: să fim cuminţi.
Nu ştiu cum de află oare
Când n-ascultăm de părinţi!
Dar eu i-am aflat secretul:
Dacă îl rugăm frumos,
Moşul drag şi bun ne iartă,
Că-i tare mărinimos!
De-i spunem şi-o poezie,
Ochii moşului zâmbesc.
Eu, la anul, dacă vine,
Am să-i spun cât îl iubesc.
MĂ-NTORC ACASĂ
DE CRĂCIUN
Mă-ntorc acasă de Crăciun
Când iarna alb se cerne,
Şi redevin copilul bun
Din basmele eterne,
Când moşul drag din cer venea
Dorinţe să-mplinească
Şi prin troienele de nea
Colinde să pornească.
La geamuri brazii-mpodobiţi
Luceau cu stele-o mie,
În ochii de copil uimiţi
Păreau o feerie!
În aer, zvon de clopoţei.
În case şi în tindă,
Covrigi şi nuci şi colăcei
Drept plată la colindă.
Aştept şi-acum să retrăiesc
Mirajul sărbătorii
Ce an de an îl povestesc
Irozii şi păstorii.
Şi-l rog în gând pe Moş Crăciun
La drum când se aşterne,
Să redevin copilul bun
Din basmele eterne.
Mă-ntorc acasă de Crăciun.
Mereu mă voi întoarce,
Când iarna-n satul meu străbun
Fuiorul alb îl toarce.
OBICEIURI DE CRĂCIUN
Când vine iarna geroasă
Şi zăpada se întinde,
La români în orice casă
Se aud iarăşi colinde.
Vin copiii să le cânte
În Ajunul de Crăciun,
Toată poarta se deschide
Că românul e om bun.
Şi cu ei îngerii cântă
Să vestească bucuria
Că în noaptea asta sfântă,
Cândva, s-a născut Mesia.
Cântă magii şi păstorii
Taina curatei Fecioare
Şi-n mânuţele-ngheţate
Uite, steaua sus răsare!
Cornelia Turlea-Chifu
publicat la 27.02.2008 (5258 citiri)
