De la lume adunate...
Vāntişor şi Norişor Mofturici
poveste
A fost odată ca niciodată că dacă n-ar fi nu s-ar mai povesti
A fost odată Īmpărăţie Albastră. Acolo trăiau īn pace şi bucurie Vāntul, Soarele, Norii, Luna şi Păsările. Această īmpărăţie era departe... departe de pămānt.
Dar īntr-o zi Vāntişor - copil zburdalnic se gāndi să plece din Īmpărăţie şi să viziteze pămāntul. Dar nu-i venea să facă asta singur şi se gāndi să vorbească cu Norişorul Mofturici.
De ce i se spune Norişorul Mofturici? Pentru că tot timpul avea ceva de comentat. Nu-i convenea nimic.
- Hai să mergem puţin mai īncolo, īi spunea mama lui
- Nu vreau, răspundea el obraznic.
- Trebuie dragul meu. Aici vor veni razele soarelui...,
- Şi dacă vin ce īmi pasă mie! Nici nu-mi pasă! Eu vreau să stau aici. Īntrerupse el vorba mamei.
- Nu e bine ce zici, şi nici ce faci. Ascultă-mă dragul meu, spunea mama lui cu voce caldă. Vor veni razele soarelui şi tu ai să te īncălzeşti prea tare...
- Nu o să mă īncălzesc că nu vreau eu!
- Ţţ ţţ ţţ, mai spunea mama lui dānd supărată din cap. O să-ţi pară rău dragul meu că nu asculţi. Razele soarelui sunt puternice şi or să te īncălzească prea tare, şi tot corpul tău se va usca....
- Nu vreau să te ascult, o ţine el una şi bună.
Atunci īnvārtindu-se cu putere apăru Vāntişor. El īl prinse de un colţ pe Norişor şi-l rostogoli cāt acolo...
- Copii, le zise Mama Nor, aveţi grijă cum vă jucaţi, să nu vă īndepărtaţi prea mult de grădiniţa noastră..
- Avem, ziseră cei doi copii īn cor, dar numai aşa ca să īnchidă gura mamei lor... Căci nu prea aveau de gānd să-i şi asculte sfatul
Şi Vāntişor se răsuci iar şi - l īnvārti pe Norişor, aruncāndu-l dintr-o parte īn alta.
Prinseră momentul cānd Mămica Nor īnchise ochii să se odihnească puţin şi o zbughiră spre pămānt. Se opriră puţin deasupra unei pajişti, privind florile şi fluturaşii ce zburau din floare īn floare... Vāntişor pus pe şotii suflă puţin mai tare şi florile īşi plecară supuse capul; rāzānd, suflă şi mai tare, numai că de data asta, florile se rupseră şi căzură plāngānd la pămānt. Fluturii se zbăteau īn toate direcţiile.
- Ce-ai făcut īl īntrebă Norişor Mofturici? De ce ai rupt florile... Erau aşa frumoase. Şi fluturaşii unde s-au ascuns?
- Suntem aici sub florile care au mai rămas īn picioare. Cine este acela care ne-a stricat căsuţele?
- Sunt eu Vāntişor şi dacă mă supăraţi am să le stric pe toate.
- De ce faci asta? Noi nu ţi-am făcut nici un rău! Strigară fluturaşii īn cor
- Dar eu fac numai ce vreau răspunse Vāntişor. Şi se mai roti de cāteva ori.
- Hei, strigă Norişor Mofturici, ai grijă ce faci, nu vezi că m-ai īnvārtit de-mi sar stropii....
- Şi ce dacă! Doar ne jucăm. Aruncă şi tu nişte stropi ca să-i speriem de tot pe Fluturaşi.
Fluturaşii se supărară şi hotărāră să- i pedepsească pe cei doi copilaşi obraznici.
Se ascunseră sub o frunză mare de brusture, ce se īnfipsese bine īn spatele unui arici şi īncepură mica şi urgenta lor şedinţă
- Cel mai tānăr dintre ei, le spuse că va īncerca să zboare la Soare şi să-i povestească de acea īntāmplare.
- NU ai să reuşeşti, dragul meu īi spuse cel mai bătrān. Soarele e departe şi dacă totuşi reuşeşti să ajungi la el, căldura lui īţi va topi aripioarele.
- Şi atunci ce facem?
- O să stăm ascunşi aici, Vāntişor se va plictisi şi va pleca.
Văzānd că nu reuşeşte să mai facă nişte fluturaşi să zboare dezordonat, Vāntişor se umflă şi mai tare şi suflă cu putere, Numai că tot rotindu-se hăinuţele lui se īncurcară īn crengile unui stejar bătrān. Degeaba trase el cu putere că nu mai reuşi să se salveze din strānsoarea crengilor groase.
- Ajutor strigă el! Sunt prins aici. Salvaţi-mă nu mă pot mişca. Norişor Mofturici vino! Striga el cu ultimele puteri
- Dar eu nu mă pot mişca fără ajutorul tău, nu ştii?! Va trebui să vii să mă tragi tu, ca de fiecare dată.
- Dar eu nu pot. Sunt prins īntre crengi!
Soarele se ridica din ce īn ce mai mult pe cer.
- Mi-e foarte cald, şi transpir, spuse printre lacrimi Norişor Mofturici. Mama, mama, ajută-mă!
Mama Nor, se trezi şi privi īn jos!!
- Of, dragul meu Norişor, ţi-am spus de atātea ori să nu mai pleci de lāngă mine şi să nu stai neacoperit īn soare. Acum razele lui puternice te vor topi, şi lacrimile tale vor uda acele floricele de care aţi rās tu şi prietenul tău, Vāntişor. Acolo jos, mama nu te poate ajuta!
Īncet, īncet din Norişorul Mofturici nu mai rămase nimic;
Vāntişor se transformă īntr-o imensă pānză de păianjen, fixată de crengile bătrānului stejar.
Am īncălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa!
A fost odată Īmpărăţie Albastră. Acolo trăiau īn pace şi bucurie Vāntul, Soarele, Norii, Luna şi Păsările. Această īmpărăţie era departe... departe de pămānt.
Dar īntr-o zi Vāntişor - copil zburdalnic se gāndi să plece din Īmpărăţie şi să viziteze pămāntul. Dar nu-i venea să facă asta singur şi se gāndi să vorbească cu Norişorul Mofturici.
De ce i se spune Norişorul Mofturici? Pentru că tot timpul avea ceva de comentat. Nu-i convenea nimic.
- Hai să mergem puţin mai īncolo, īi spunea mama lui
- Nu vreau, răspundea el obraznic.
- Trebuie dragul meu. Aici vor veni razele soarelui...,
- Şi dacă vin ce īmi pasă mie! Nici nu-mi pasă! Eu vreau să stau aici. Īntrerupse el vorba mamei.
- Nu e bine ce zici, şi nici ce faci. Ascultă-mă dragul meu, spunea mama lui cu voce caldă. Vor veni razele soarelui şi tu ai să te īncălzeşti prea tare...
- Nu o să mă īncălzesc că nu vreau eu!
- Ţţ ţţ ţţ, mai spunea mama lui dānd supărată din cap. O să-ţi pară rău dragul meu că nu asculţi. Razele soarelui sunt puternice şi or să te īncălzească prea tare, şi tot corpul tău se va usca....
- Nu vreau să te ascult, o ţine el una şi bună.
Atunci īnvārtindu-se cu putere apăru Vāntişor. El īl prinse de un colţ pe Norişor şi-l rostogoli cāt acolo...
- Copii, le zise Mama Nor, aveţi grijă cum vă jucaţi, să nu vă īndepărtaţi prea mult de grădiniţa noastră..
- Avem, ziseră cei doi copii īn cor, dar numai aşa ca să īnchidă gura mamei lor... Căci nu prea aveau de gānd să-i şi asculte sfatul
Şi Vāntişor se răsuci iar şi - l īnvārti pe Norişor, aruncāndu-l dintr-o parte īn alta.
Prinseră momentul cānd Mămica Nor īnchise ochii să se odihnească puţin şi o zbughiră spre pămānt. Se opriră puţin deasupra unei pajişti, privind florile şi fluturaşii ce zburau din floare īn floare... Vāntişor pus pe şotii suflă puţin mai tare şi florile īşi plecară supuse capul; rāzānd, suflă şi mai tare, numai că de data asta, florile se rupseră şi căzură plāngānd la pămānt. Fluturii se zbăteau īn toate direcţiile.
- Ce-ai făcut īl īntrebă Norişor Mofturici? De ce ai rupt florile... Erau aşa frumoase. Şi fluturaşii unde s-au ascuns?
- Suntem aici sub florile care au mai rămas īn picioare. Cine este acela care ne-a stricat căsuţele?
- Sunt eu Vāntişor şi dacă mă supăraţi am să le stric pe toate.
- De ce faci asta? Noi nu ţi-am făcut nici un rău! Strigară fluturaşii īn cor
- Dar eu fac numai ce vreau răspunse Vāntişor. Şi se mai roti de cāteva ori.
- Hei, strigă Norişor Mofturici, ai grijă ce faci, nu vezi că m-ai īnvārtit de-mi sar stropii....
- Şi ce dacă! Doar ne jucăm. Aruncă şi tu nişte stropi ca să-i speriem de tot pe Fluturaşi.
Fluturaşii se supărară şi hotărāră să- i pedepsească pe cei doi copilaşi obraznici.
Se ascunseră sub o frunză mare de brusture, ce se īnfipsese bine īn spatele unui arici şi īncepură mica şi urgenta lor şedinţă
- Cel mai tānăr dintre ei, le spuse că va īncerca să zboare la Soare şi să-i povestească de acea īntāmplare.
- NU ai să reuşeşti, dragul meu īi spuse cel mai bătrān. Soarele e departe şi dacă totuşi reuşeşti să ajungi la el, căldura lui īţi va topi aripioarele.
- Şi atunci ce facem?
- O să stăm ascunşi aici, Vāntişor se va plictisi şi va pleca.
Văzānd că nu reuşeşte să mai facă nişte fluturaşi să zboare dezordonat, Vāntişor se umflă şi mai tare şi suflă cu putere, Numai că tot rotindu-se hăinuţele lui se īncurcară īn crengile unui stejar bătrān. Degeaba trase el cu putere că nu mai reuşi să se salveze din strānsoarea crengilor groase.
- Ajutor strigă el! Sunt prins aici. Salvaţi-mă nu mă pot mişca. Norişor Mofturici vino! Striga el cu ultimele puteri
- Dar eu nu mă pot mişca fără ajutorul tău, nu ştii?! Va trebui să vii să mă tragi tu, ca de fiecare dată.
- Dar eu nu pot. Sunt prins īntre crengi!
Soarele se ridica din ce īn ce mai mult pe cer.
- Mi-e foarte cald, şi transpir, spuse printre lacrimi Norişor Mofturici. Mama, mama, ajută-mă!
Mama Nor, se trezi şi privi īn jos!!
- Of, dragul meu Norişor, ţi-am spus de atātea ori să nu mai pleci de lāngă mine şi să nu stai neacoperit īn soare. Acum razele lui puternice te vor topi, şi lacrimile tale vor uda acele floricele de care aţi rās tu şi prietenul tău, Vāntişor. Acolo jos, mama nu te poate ajuta!
Īncet, īncet din Norişorul Mofturici nu mai rămase nimic;
Vāntişor se transformă īntr-o imensă pānză de păianjen, fixată de crengile bătrānului stejar.
Am īncălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa!
