· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

ATENTIE mare la doctori, povestea noastra!!


Cum te duci sanatos, ca sa te intorci cu frica de moarte!!




Sunt o proaspata mamica, am un baietel superb de 3 saptamani. Nu mi-a venit sa cred atunci cand l-am vazut de-abia scos. Frumos, gras, alb, perfect!! Toata viata mi-a fost frica de sarcina si mai ales de nastere, pentru ca in final sa nasc zimbind si de-a dreptul fericita. Va precizez ca sunt psiholog clinician, psihoterapeut cognitiv-comportamental pt copii cu dizabilitati. Spun asta ca sa intelegeti de ce am stat cu frica toata sarcina si la fiecare echografie pt ca bebele meu sa fie bine, sanatos (nu ca nu l-as fi acceptat si altfel). In fine, totul mergea foarte bine, cu exceptia de praevia (placenta inserata jos), dar care s-a dovedit ok pana in final, aceasta urcand spre sfarsit.
Am incercat sa aleg cu mare atentie medicul ginecolog care sa-mi urmareasca sarcina, mai ales din cauza faptului ca in meseria mea colaborez si ma lovesc des de medici, si....de incompetenta lor.
Am fost la primul care dupa control (eram gravida in o luna jumatate) si dupa ce l-am informat ca mi-a intarziat menstra si ca ma dor sanii, nu si-a dat seama ca sunt gravida, ci mi-a spus ca am dezechilibru hormonal.
Al doilea medic, o doamna (3 luni jumatate), cea cu care a nascut sora mea, in momentul in care ii spuneam ca ma doare burta si ca nu pot sta in picioare pt ca simt ca pierd copilul, mi-a explicat razand ca o gravida trebuie sa mearga un kilometru pe zi. Dupa ce am fost la echograf am aflat ca aveam praevia si ca trebuia sa evit sa fac miscare. Dar ce sa stiu eu? Nu ai dreptul sa le spui nimic ca ei le stiu pe ale lor. Nu va mai spun ce am patit la echograf ca lungesc prea mult, dar si aici...
In sfarsit al 3-lea medic, din a 4-a luna jumatate, m-am hotarat sa renunt la madama, care venea cu recomandari serioase, dar care nu era dispusa sa-si dea nr de telefon si nu m-am simtit in siguranta. Cu acest medic a nascut fina mea si a fost foarte incantata, desi a supraveghiat-o altcineva, dar vorbea foarte frumos, se lauda mult si am zis ca este sigur ceva de capul lui. Pana in luna a 7-a si jumatate el ma chema la control ca sa ma cantareasca, sa-mi ia tensiunea si sa-mi masoare burta. Nici un control, nici o analiza nimic.Bateam de fiecare data drumul pana acolo, eu stand si tare departe degeaba. Am si cantar si tensiometru acasa, nu mai spun ca asta este treaba medicului de familie, nu a specialistului. De cotizat oricum o faceam. Cand ii spuneam sa-mi ia proba de secretie sau il intrebam cand sa-mi refac analizele de sange imi spunea nervos ca imi spune el cand este cazul. Pe semne ca nu a considerat necesar pana la sfarsit!! In luna a 7-a i-am spus de la obraz sa-mi faca control sa imi spuna cum este colul pt ca pleca o luna la Paris, si vorba aceea...Mi-a facut un control in sila, singurul de altfel, la care am aflat ulterior ca m-a infectat cu ACINETOBACTER (extrem de grav, in multe cazuri mortal). Copilul nu s-a intors ci a stat transversal pana la sfarsit, deci a necesitat cezariana (a avut si 3, 600 gr.). Acest doctor m-a anuntat cu doua zile inainte sa implinesc termenul ca nu ma poate asista la nastere (dupa am aflat ca nu avea post la Polizu, ci avea dreptul doar sa faca garde).
Disperata, a trebuit sa-mi gasesc alt medic cu care sa nasc, si a fost tare greu!!
Prin multe interventii am ajuns la un medic de exceptie Dr. Anca de la Municipal, caruia am sa-i multumesc cate zile voi avea si de asemenea si persoanei care mi-a facut legatura cu dansul.
Am nascut prin cezariana de urgenta, dupa ce dl Dr,. Anca mi-a facut control si mi-a spus ca am o infectie urata (pe care am semnalat-o doctorului 3, dar mi-a spus ca este normala).
Am stat internata 12 zile, cu febra mare amandoi, si eu si mai ales bebe, care a ajuns in doua randuri la terapie intensiva de urgenta. Nu va povestesc prin ce am trecut. Am crezut ca innebunesc si ma rugam la Dumnezeu sa mai avem zile. Bebe a facut pneumonie, pe care a manifestat-o din prima zi prin plans infundat si horcaieli groaznice, dar iarasi ce stiu eu, mi-au spus ca nu are nimic. Daca dormeam in noaptea aceea la ora 3 noaptea nu mai aveam copilul langa mine. Cand s-a sufocat de tot si a trebuit sa-i acorde primul ajutor i-au pus diagnosticul si au auzit in sfarsit ceva la plamani, asa...dintr-o data.
Cel mai rau este ca in fiecare zi asteptam sa iasa vre-o analiza ori la mine, ori la copil si se enervau cand ii intrebam, nu va mai spun ca la terapie intensiva totul este confidential inclusiv greutatea copilului, iar D-na doctor nu avea timp sa si vorbeasca cu noi. Am aflat pe cai ocolite, am mobilizat toate cunostintele si s-au mai reglat lucrurile.
Dupa ce am aflat cum se cheama bacteria m-am bucurat pt ca stiam ca acum puteau sa dea tratamentul potrivit. Bebe a luat pe putin 5 antibiotice dintre cele mai puternici si in niste doze...A trecut prin multe, si inchipuiti-va cum am fost eu vazandu-l asa! Cu branule pe te miri unde, cu febra 40, sufocandu-se, plangand mult, aspirat, infectat si trezit din somn pt te miri ce...
Acum mai horcaie putin, ne luptam cu stafilococ (plin de bubite) luat din spital, are stomacul distrus si varsa mult de la antibiotice, dar acum macar suntem acasa unde este curat, liniste. Oricum, ii multumesc d-nei dr pediatra pt faptul ca a bagat preventiv acele antibiotice care probabil l-au salvat!!

Sper ca nu v-am plictisit, v-am povestit dintr-un singur motiv...Feriti-va de Dr. Conci Stelian de la Policlinica Kretzutescu, sau de la Maternitatea Polizu, mai are si un cabinet particular. El este medicul nr. 3 care era sa ne omoare pe amandoi, desi inca nu am scapat pana nu ne refacem analizele, iar bebe o sa traga toata viata cu plamanii si stomacul si sper sa nu-i afecteaza imunitatea si sa nu devina rezistent la antibiotice. Este un nenorocit cu care am vorbit la telefon (nu stiam atunci ca tot el ne-a infectat, acum este sigur fara dubii) si imi spunea de frica sa nu il dau in judecata ca nu am dovezi. Ei, afla d-le dr. ca am dovezi, deocamdata nu asta este prioritatea in momentul asta, dar poate, cine stie.

Spuneti mai departe, nu vreau decat sa se auda si pe cat se poate sa nu mai pateasca si altii. Eram perfect sanatoasa, dar acum ma rog la Dumnezeu sa ne dea zile!!

anonim
publicat la 12.08.2007 (6328 citiri)