· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

AYEYE DAGUL ATYEYE


Povestea celor trei surori


Raymond ROCA,
Sydney-AUSTRALIA


In urma cu multe mii de ani trăia in Australia un trib de aborigeni. Femeile erau frumoase, iar bărbaţii musculoşi şi bine clădiţi. Erau pescari şi vanatori pasionaţi şi foarte indemanatici la aruncarea bumerangului. Tribul se numea Wahroonga şi era condus de bunul şi inţeleptul Booboonga. El avea trei fete minunate care se numeau: Cabramatta, Parramatta si Coolangatta.

Tribul ducea o viaţa plăcuta aproape de marginea marelui ocean pe care ei il numeau Solwata Mayumarry, sau Oceanul Pacific. Şi pentru ca trăiau pe coasta oceanului liniştit, erau şi ei buni şi nu se războiau niciodata cu nimeni, din care cauza nu aveau duşmani. Ei iubeau animalele, plantele şi pasările, iar acestea, la randul lor, ii iubeau pe ei. Cangurii, koala, bilby si wombat-ul se jucau toata ziulica cu copiii lor. Eucalipţii şi tufişurile de mulga le ţineau umbra, marea pasare emu ii ducea in spinare, iar kookaburra, pasarea care seamănă cu pupăza, ii trezea dimineaţa ca un ceas deşteptător.

Cu toata viaţa tihnita pe care o duceau, necazurile nu-i ocoliră nici pe Wahroongani. incepuseră sa se intample nişte lucruri ciudate. Intr-o zi s-a pierdut un copil. Tribul l-a căutat peste tot, dar nu i-au putut da de urma. Mai apoi, au dispărut doua femei care spălau fructe la izvor. După o vreme a apărut in sat o pocitanie fioroasa care semăna cu un pteranodon din neamul dinozaurilor. Toţi ii ştiau de frica acestui balaur cu aripi! Era dragonul Muntha, mancătorul de canguri! Prinsese gust de carne de om! După ce s-a saturat cu caţiva bătrani, care nu putuseră sa o ia la goana din calea lui, a plecat agale spre vizuina sa din Munţii Albaştrii. Era atat de satul şi greoi incat nu mai putea sa zboare.

După plecarea monstrului, oamenii tribului s-au speriat de moarte. Au trimis soli pe la vecini, sa ceara ajutor şi sfat, dar şi aceştea se simţeau ameninţaţi de cruzimea lui Muntha. Nimeni nu ştia sa găsească vre-o rezolvare. Booboonga şi-a adus atunci aminte de singuraticul vraci, Boorthana, nume care in limba locului inseamnă “om păros" sau loc acoperit cu pădure. Acesta locuia la marginea deşertului, intr-un muşuroi uriaş ce fusese parasit de furnicile albe, numite dhudula sau termite. De multe ori, prin vrăjile, descantecele sau sfaturile pe care le dădea, scăpase triburile din imprejurimi de boli şi necazuri.

Booboonga incalecă pe un Kananganthan, sau pasarea emu, sprintenul var al struţului african, şi după trei zile şi trei nopţi de alergătura, ajunse la marginea marelui deşert Thakun, unde se spunea ca işi duce viaţa Boorthana. Dintr-o tulpina uscata de wadi, adică lemn găunos, mancat in interior de dhudula, işi fauri in graba un didgeridoo şi incepu sa scoată nişte sunete ciudate pe care le ştia de la tatăl sau. Erau sunetele care trebuiau sa-l găsească pe cel căutat in imensitatea marelui deşert. Didgeridoo este un instrument muzical al aborigenilor şi seamănă cu buciumul romanesc.

Nu după mult timp ii răspunse un alt didgeridoo care ii cerea sa se apropie. Era Boorthana, marele vraci păros. Semăna foarte mult cu Yeti, omul zăpezilor din Munţii Himalaya. Faţa acestuia era acoperita cu desene ciudate trasate cu linii albe. Booboonga l-a salutat şi i-a spus necazurile care au dat peste tribul sau. Vraciul l-a ascultat cu mare atenţie şi apoi i-a şoptit la ureche cateva cuvinte magice, după care s-a cufundat din nou singurătatea sa.

După despărţirea de Boorthana, Booboonga deveni ingandurat şi trist. Pe obraz i-se prelingeau lacrimi fierbinţi. La intoarcerea spre casa, liniştea deşertului era intrerupta de nişte cuvinte fara inţeles, pe care acesta le murmura pe tot parcursul drumului: Ba-Ba-Bu, Ba-Ba-Bu, Ba-Ba-Bu"

Murmura şi repeta tot timpul cuvintele magice Ba-Ba-Bu", ca sa nu le uite, deoarece numai acestea aveau puterea sa-l distrugă pe fiorosul dragon Muntha. Ba-Ba-Bu insemna prescurtarea cuvintelor: bamal, badu si burumarrimil.


Era totuşi, ingandurat şi necăjit, deoarece vraciul ii spusese ca numai cele trei fete ale lui aveau puterea sa duca la bun sfarşit aceasta periculoasa acţiune. Numai ele, Cabramatta, Parramatta şi Coolangatta, erau in stare sa lupte cu fiorosul Muntha, monstrul din Munţii Albaştrii. Acestea erau tainele care i-le şoptise la ureche Boorthana cel păros.
Cea mare trebuia sa duca cu ea un cos cu bamal (pamant de pădure), cea mijlocie un ulcior cu badu (apa de izvor), iar cea mica un săculeţ cu mil (seminţe), ale falnicului copac numit burumarri (eucaliptul). Toate acestea le vor ajuta sa-l distrugă pe monstru, doar cu o singura condiţie, sa nu se uite niciuna in ochii lui.

Ajungand acasă, jale mare se puse pe oamenii tribului, de frica şi supărare ca frumoasele copile vor fi răpuse de balaur. Fetele, in schimb, erau cu fruntea sus, pline de curajul de care aveau nevoie pentru a scăpa lumea de relele pricinuite de abominabilul Muntha.

Conştiincioase, işi pregătiră cele trei lucruri necesare, pamantul, apa şi seminţele, iar a doua zi, dis-de-dimineaţa, pe răcoare, porniră la drum. Multe ceasuri merseră pe jos chinuite de soarele arzător australian. Flamande şi cu buzele crăpate de sete, niciuna nu se atinse de preţioasa badu.
Pe la sfarşitul zilei ajunseră la poalele Munţilor Albaştri, nu departe de văgăuna unde sforăia zgomotos cruntul Muntha. Se ascunseră intr-un tufiş de spinifex unde dormiră cu randul pana a doua zi de dimineaţa, cand fusera trezite de urletele groaznice de foame pe care le scotea balaurul. Acesta ieşise din peştera şi se pregătea sa plece in sat sa mai mănance niscaiva oameni.

Fetele sarira in picioare şi alergară curajoase spre monstru. Cabramatta arunca pe el pamantul, Parramatta apa, iar Coolangatta, seminţele de eucalipt.
Dintr-o data seminţele de burumarri incolţiră, invaluindu-l şi repede se transformară in tulpini viguroase de eucalipt. In cateva minute colosul de dragon fuse, aproape in intregime, acoperit de verdeaţa si copaci uriaşi ale căror rădăcini il sufocau.

Muntha incepu sa planga şi sa promită fetelor, ca daca il salvează, dand foc copacilor care il ţineau legat, va fi un balaur bun şi cuminte şi ii va ajuta pe oameni la toate treburile grele. Fetele ramasera neinduplecate, acoperindu-şi ochii cu mana, ca sa nu fie influenţate de privirea abominabilului. Acesta, le mai promise, ca le da şi doua diamante, de mărimea oului de emu, pe care le arunca la picioarele acestora. Dar nici acest gest nu le clinti pe frumoasele razboinice. Incet-Incet, lui Muntha, ii pieira puterile şi la apusul soarelui işi dădu duhul.

Codanele mai aşteptară inca o bucata buna de timp, iar cand işi dădură seama ca balaurul este mort, sarira in sus de bucurie, ţipand şi cantand din toata inima. Acum se puteau intoarce acasă victorioase. Nimeni nu le va mai tulbura viaţa liniştita de trib. Coolangatta, ridica din iarba cele doua diamante şi le arata surorilor sale. Erau minunate si sclipeau ca soarele. Gandi ca le va duce in dar tatălui sau. Nici una nu-şi dăduse seama ca erau, de fapt, ochii lui Muntha, care erau inca vii. Le cuprinse imediat o răceală şi o amorţeala in tot corpul, apoi muşchii le inţepeniră, işi pierdură glasul şi se transformară in trei stane gigantice de piatra.

Acesta a fost sfarşitul frumoaselor fete de aborigen, fetele lui Booboonga, dar acesta fuse si inceputul existenţei minunatelor forme de relief, ansamblu natural cunoscut sub numele de “The Three Sisters", sau Cele Trei Surori.

In Australia, in Munţii Albaştri, langă marea metropola Sydney, este aşezata staţiunea montana Katoomba, loc turistic de notorietate internaţionala. Acolo vom intalni Cele Trei Surori, gigantic grup statuar format din trei stanci de origine tectonica, iar in apropierea acestora, Piatra Singuratica (Orphan Rock), un uriaş monolit acoperit cu verdeaţa, care seamana cu un dragon. Nu departe de acolo, se afla complexul de peşteri Jenolan (Jenolan Caves), unde se crede ca şi-ar fi avut culcuşul balaurul Muntha

Raymond ROCA
publicat la 18.12.2003 (21014 citiri)