· articole
· intamplari

Aclimatizarea bebelusilor cu apa



Modul in care un bebelus se poate obisnui cu apa, incepand din primele lui saptamani de viata, a devenit un subiect de mare interes pentru parintii din zilele noastre.

Teoriile actuale considera ca, incepand de la varsta de sase saptamani, pana in preajma varstei de un an si jumatate spre doi ani, bebelusii pot fi dusi la cursuri de "aclimatizare a bebelusilor cu apa". Dupa aceasta varsta, in mod firesc, parintii pot continua cu cursul de specialitate pentru "bebelusi inotatori", in urma absolvirii caruia, bebelusii lor vor putea sa adopte fara ajutor, dupa ce au fost aruncati in apa, pozitia pe spate, vor putea sa plutesca sau vor putea sa se propulseze singuri.

"Aclimatizarea bebelusilor cu apa", ca si cursurile pentru "bebelusi inotatori", au inceput sa ia o amploare din ce in ce mai mare, nu numai in unele tari din Europa cum ar fi Belgia, Elvetia, Franta, ci ele au ajuns sa fie practicate si in Canada, precum si in alte tari din cele doua continente.



Aclimatizarea bebelusilor cu apa reprezinta primul pas facut de parintii care viseaza ca bebelusii lor sa devina cat mai curand "bebelusi inotatori". Pe aceasta cale li se pot insufla copiilor, inca din primele luni de viata, sentimente de incredere, curaj, precum si o libertate a miscarilor in apa, ceea ce contibuie intr-un mod incredibil de simplu la o dezvoltare psihomoatorie extrem de rapida.

Astfel pregatiti, acesti bebelusi sunt apti pentru a urma la momentul potrivit cursul pentru "bebelusii inotatori"!

Participarea ambilor parinti la programul de aclimatizare, le da acestora posibilitatea atat de a dezvolta o relatie emotionala deosebita cu bebelusul lor, cat si de a se bucura de progresele pe care el le face in mod vizibil, la fiecare sedinta la piscina.

Apa le da de asemenea parintilor ocazia de a avea o comunicare nonverbala cu bebelusii lor, acestia din urma avand si posibilitatea de a intra intr-un proces incredibil de eficient de "socializare" cu ceilalti bebelusi in cadrul aclimatizarii in apa.

Apa este elementul care datorita proprietatilor ei - forta ascendenta, temperatura, presiune hidrostatica, densitate - are o influenta pozitiva asupra dezvoltarii fizice si psihice a bebelusului.

O prima precizare foarte importanta pentru parintii care doresc sa-si duca bebelusul la un program de aclimatizare sau care incearca ei singuri sa-l practice cu bebelusul lor este legata de temperatura la care asemenea activitati se pot desfasura. Tinand cont de faptul ca sistemul de termoreglare al copilului mic nu ajunge la maturitate decat abia spre sfarsitul primului an de viata, este recomandabil ca temperatura din piscina sa nu fie mai mica de 32 grade Celsius. De asemenea temperatura mediului ambiant trebuie sa fie mai mica doar cu 1-2 grade fata de temperatura apei.

Pentru confortul bebelusului mic este bine ca el sa primesca o masa inainte de a intra in apa, rareori existand pericolul ca acesta sa regurgiteze in apa. Dupa varsta de 5 luni, cand copilul incepe sa primesca si hrana solida, el va fi hranit cu aproximativ o ora inainte de a intra in piscina. La sfarsitul programului el va putea primi masa obisnuita de lapte sau un suc de fructe.

Comportamentul bebelusului in apa evolueaza in functie de varsta, personalitate, temperament si nu in ultimul rand de abilitatile parintilor lui.

"Aclimatizarea bebelusilor cu apa" poate incepe chiar in "baia de acasa", mai ales in primele saptamani de viata. Avantajul major este reprezentat de faptul ca se poate controla in mod riguros temperatura apei, iar bebelusul are posibilitatea, pentru inceput, de a se misca intr-un mediu mult mai familiar.

Durata unui program acvatic pentru bebelusi este variabila, ea depinzand de varsta acestuia si de cat este el de activ. Prezenta unuia dintre parinti daca nu chiar a amandorura, ii da bebelusului un sentiment de securitate crescut.

Parintii au rolul nu numai de a tine bebelusul in apa, ci si de a fi un exemplu dand dovada de dinamism si creativitate pentru a stimula miscarile copilului.

Instructorii de inot, care sunt de regula un profesor de inot si o moasa, invata individual pe parintii fiecarui bebelus o serie de exercitii pentru stimularea motricitatii acestuia in mediul acvatic.

Intrarea in piscina este foarte importanta ca si modul in care bebelusul este tinut de parinti. Cea mai buna pozitie este cu pieptul lipit de pieptul parintelui, picioarele departate, genunchii flectati, apa ajungand pana la nivelul umerilor bebelusului; gura trebuie tinuta deasupra apei pentru a evita cat mai mult cu putinta ca acesta sa inghita apa. In caz contrar, in mod frecvent poate apare "intoxicatia cu apa" care are ca efect hiponatremia, ce consta in diminuarea concentratiei sodiului din sangele bebelusului. Simptomele care pot aparea sunt: senzatia de voma, diareea, sincopa.

Parintii trebuie sa mentina in permanenta contactul vizual cu copilul, pentru a sesiza imediat reactiile acestuia. Cand bebelusul ramane inactiv cu mainile si picioarele contractate si plange este necesar ca parintii sa incerce sa adopte o alta pozitie. Daca totusi continua sa planga si sa fie foarte agitat, pentru moment este bine ca acestia sa paraseasa piscina. Fiecare bebelus poate reactiona in mod diferit la contactul cu mediul acvatic, de aceea cei mai "timizi" sau mai "sedentari" vor trebui sa fie in permanenta ajutati si incurajati.


Pozitiile bebelusilor in apa

Majoritatea parintilor au tendinta ca atunci cand intra in apa cu bebelusii lor sa-i tina in pozitia orizontala, pe spate. Din contra, bebelusii prefera pozitia verticala care le da un sentiment de securitate mai mare, le permite sa se miste liber mult mai usor si de asemenea sa ia contact si sa recunoasca mediul inconjurator.

Pozitia asezat: este o pozitie de baza, in care un bebelus incepand de la varsta de 6 saptatamani va putea da din picioare, iar mai tarziu isi va misca si bratele. Mama sau tatal vor tine mana dreapta sub funduletul bebelusului, mana stanga va sustine torsul acestuia fara sa exercite presiune pe el; bebelusul va fi tinut la o distanta acceptabila astfel incat el sa poata lua contact cu privirea cu mediul din jurul sau.

La inceput, cei mai mult parinti au instinctiv tendinta de a sustine capul si gatul bebelusului, ceea ce ii poate da acestuia o senzatie de discomfort. In aceasta situatie parintii sunt sfatuiti sa tina mana stanga in jurul torsului, tinandu-i astfel bratele. Astfel sustinut, un bebelus de 3 luni va fi capabil sa-si ridice capul si sa-l tine drept. Parintii, pentru a atrage atentia bebelusului, vor putea face bule sub apa sau sa faca mici valuri cu mainile.

Pozitia cu fata bebelusului orientata spre fata parintelui: mama sau tatal tin bebelusul cu ambele maini sub axilele acestuia, mentinandu-l vertical si deplasandu-l usor in apa; se mentine in permenent contactul vizual cu bebelusul.

Pozitia cu fata bebelusului orientata spre exterior: mama sau tatal tin bebelusul cu spatele spre pieptul lor si cu podul palmelor ii sustin talpile picioarelor; in aceasta pozitie el incepe sa dea din maini si poate fi deplasat de catre un parinte catre celalalt, pozitionat in fata lui, la o mica distanta.

Pozitia de plutire dorsala (pe spate) a bebelusului: mama sau tatal prind cu ambele palme orientate posterior si degetele mari orientate anterior, umerii si trunchiul copilului si il deplaseza incet pe suprafata apei; aceasta pozitie se poate practica si tinand bebelusul pe spate cu o maina sub cap si gat si cealalta sub fundulet.

Pozitia de plutire ventrala (pe burta) a bebelusului: mama sau tatal plaseaza palme sub fiecare axila si degetele mari pe umar, tinand bebelusul pe burtica in fata lor; in aceasta pozitie pentru a evita ca bebelusul sa inghita apa se sustine mentonul (barbia) cu podul palmelor; in aceasta pozitie a bebelusului, parintii pot mentine un contact vizual permanent cu acesta, pot face "bule" la suprafata apei, iar el isi poate misca activ piciorusele in apa.

Imersiunea bebelusului (scufundarea) este posibila datorita "reflexului apneic de scufundare": glota bebelusului obtureaza laringele impiedicand apa sa patrunda in caile respiratorii si plamani: in timpul imersiunii, bebelusul poate sa tine gura deschisa fara sa fie periculos; durata de scufundare nu trebuie sa depaseasca la inceput cateva secunde.

Programul de aclimatizare a bebelusilor cu apa implica atat profesionalism cat si experienta in activitatile cu adultii si copii din partea instructorilor care il practica. Parintii nu trebuie sa se aventureze niciodata sa practice singuri un asemenea program.



Vania Limban, moasa .





"Aclimatizarea bebelusilor cu apa" | cont nou | 0 comentarii
Prag
Comentariile sunt proprietatea celor care le adauga. parinti.com nu este raspunzator pentru continutul lor.
Legaturi
Articolul cel mai citit despre primii pasi:
Bebelusii si problemele lor. Partea a II-a - Colici

Articole de admin

Evaluare
scor mediu 3.87
voturi 8


Prost
Normal
Bun
Foarte bun
Excelent