· articole
· intamplari

A fi responsabil ca parinte

Autor: Cora
data publicarii: 19.01.03


Peste cateva zile voi avea 1 an de cand imi petrec aproape zilnic, cateva ore printre parinti si copiii lor.

In fiecare zi invat ceva, aflu o parere, o opinie. Stiu cine nu mananca, cine nu doarme, cine a facut primul pas sau cui i-a iesit primul dintisor.
Am plans pentru cei micuti, acum ingerasi care nu au venit printre noi, ci au preferat sa mearga intr-un loc mai bun, ferit de cele rele (sau macar asa speram ca exista acel loc, macar pentru ingerasii nostri).


Am strigat URAAA!!!, BRAVO!!! sau FELICITARI!!! pentru fiecare parinte care si-a implinit visul, pentru fiecare parinte care si-a tinut la piept odorul, pentru fiecare mama care si-a privit copilul sugandu-i la san sau l-a tinut pentru prima data in brate sa-i ofere biberonul.
M-am bucurat pentru fiecare nou parinte care si-a pus sigur intrebarea: Oare am fost eu in stare sa aduc o astfel de minune pe lume? Doamne iti multumesc pentru acest privilegiu!
M-am bucurat pentru parintii cu "experienta" care si-au adus copii la varsta la care nu mai pot fi numiti copii . de cei straini e drept, caci pentru parintii lor ei raman copii toata viata.
Brincusi spunea o data: "cand nu ne mai simtim copii, suntem morti", poate nu chiar in aceasta formulare, dar foarte apropiata . si vai! cat este de adevarata.

Cu fiecare subiect citit, cu fiecare discutie la chat, mi-am pus mereu si mereu aceeasi intrebare: Ce inseamna sa fii parinte responsabil? Cum vad si percep altii aceasta responsabilitate?
Pentru mine a fi responsabil pentru ceva inseamna sa constientizezi exact atunci cand il planuiesti, cand visezi, cand iti doresti. Sa fii deja pregatit emotional pentru momentul in care pui planurile pe hartie, cand mai adaugi cate un element ici, colo, cand vezi ca totul devine mai frumos, mai aproape de realitate cu trecerea fiecarei zile. Si sa devii responsabil pentru ceea ce ai creat in momentul finalizarii, cand intra in uz.

Asa vad eu responsabilitatea si pentru un parinte. Sa constientizeze inainte de a se gandi sa proiecteze un copil. Toti visam, dar nu toti suntem in stare sa concepem si asta este o mare durere pentru cei care isi doresc sa devina parinti. Dar si mai dureros mi se pare cand unii viseaza, reusesc sa conceapa un copil, se lauda cu ce au reusit si apoi cand copilul se naste, paseaza responsabilitatea altora. Eu mi-am facut datoria. Am un copil, toata lumea trebuie sa fie multumita. Dar ma duc la servici si nu pot sta cu copilul, deci il ducem la tara la bunici. Cum sa platim gradinita sau sa aduc vreo straina in casa? Mai bine lasa ca mergem la tara 1 data pe luna, daca ne permitem si vedem copilul. Acolo are aer curat si creste langa bunici. Cati nu gandesc asa? . din pacate niciodata inainte de a pune in aplicare visul de a avea un copil.

Bunicii au fost o data parinti, vor sa fie bunici acum, de ce unii dintre noi le iau acest drept si ii impovareaza? Lor le face placere, este adevarat, dar oare este drept fata de ei? Fata de noi ca parinti? Si mai ales fata de copil?
La bunici mergem in vacante, asa am citit in carti, asa am crescut si eu. Acolo nu crestem, nu suntem copiii bunicilor, suntem ai parintilor, care au uitat de noi. La bunici mergem sa fim rasfatati si alintati, sa uitam de scoala si sa respiram aer curat o perioada. Dar crestem langa parinti. Chiar daca noi la gradinita, scoala sau cu o bona si ei la servici, dar suntem o familie in fiecare seara, luam cina impreuna, petrecem cateva ore impreuna si seara la culcare are cine sa ne spuna: Te iubesc puiul meu drag! Somn usor!.

De ce vrei sa ai un copil? Doar de dragul de a-l avea? De a fi in "rand cu lumea"? Ca sa treci prin experienta unei sarcini si apoi sa te simti mama? sau tata? Sau il faci pentru ca stii ca oricum va avea cine sa aiba grija de el; eventual . bunicii? Teribile aceste ganduri de a pasa responsabilitati, de a ne "spala pe maini" de o bucatica din noi, de sufletul, viata si viitorul nostru.

Acum cateva minute m-am dus sa-l invelesc pe Alexandru (caruia ii place tare mult sa fie racoare in jur :-), m-am aplecat asupra lui si i-am "sorbit" zambetul usor ce-i aparuse pe buze cand l-am miscat (acelasi zambet ingeresc ce il avea inca de nou-nascut, cand visa), si nu m-am putut abtine sa nu-l mangai si sa-i sarut un obrajor. In acea clipa m-am gandit doar la parintii care singuri se priveaza de acest lucru: sa-si inveleasca noaptea pruncii si sa le asculte respiratia; sa-i vada cum cresc.

Sa fii parinte responsabil . Oare cati dintre noi inteleg sau au inteles perfect aceste cuvinte? Ma intreb cati dintre noi au inteles si sunt constienti ca nu numai cearta sau bataia buna educa sau formeaza un copil - un OM, dar si o imbratisare, o mangaiere sau un simplu TE IUBESC COPILUL MEU.
Sau macar simplul fapt ca e minunat ca in miez de noapte sa poti merge sa-ti invelesti pruncul si sa te minunezi inca o data: Oare am fost eu in stare sa aduc o astfel de minune pe lume? Doamne iti multumesc pentru acest privilegiu!

Iertati-mi stangacia in ale scrisului, nu sunt o naratoare buna, dar sunt . MAMA.
.





"A fi responsabil ca parinte" | cont nou | 9 comentarii
Prag
Comentariile sunt proprietatea celor care le adauga. parinti.com nu este raspunzator pentru continutul lor.
Hai ma Cora ca ai reusit sa imi "smulgi" cateva lacrimi. Nu esti o naratoare buna? Eu cred ca da, dar mai presus de toate cred ca esti o mama tare buna si cu picioarele pe pamant. Ferice de Alex cu o asemenea mamica.
Adevarul e ca e un sentiment unic sa fii mama, in adevaratul sens al cuvantului. Si e adevarat ca pentru un copil conteaza foarte mult dragostea cu care e inconjurat. Si cum ai zis si tu cred ca conteaza foarte mult acel "te iubesc si nopate buna" inainte de culcare. Mie imi face o deosebita placere sa ma fac ca "uit" si sa nu ii zic Ecaterinei aceste vorbe inainte de a o culca. Si stiti ce face? Cand deschid usa sa ies din camera ma striga si imi zice "mami tu uitat ca iubeci pe mine si oapte buna". Si, cum sa dau eu aceste momente unice...bunicilor? Pai as "muri" de invidie si viata mea nu ar mai avea nici un rost.
Gata, ma duc la spalat rufe, dar, sincer, Cora superbe vorbele tale si tare adevarate...
Nu sunt permise comentarii pentru anonimi, inregistreaza-te

21.01.03 03:48: sumisa
Ai dreptate Cora. Insa ca sa-ti poti copilul zambind noaptea, trebuie sa depui un efort mare. Multi nu au rabdare sa astepte rasplata acestui efort, sau chiar nu vad rasplata acolo unde este.
Sa stii ce gandeste copilul tau, ce prieteni are, ce probleme il framanta, sa fii tu acela pe care il intreaba copilul tau mami/tati "de ce?" "cum" "de unde" este pentru mine o rasplata, pentru altii un stres.
Nu sunt permise comentarii pentru anonimi, inregistreaza-te

21.01.03 16:10: CORINA
Eu sunt o mama cam "trecuta", l-am facut pe Dragos cind aveam 31 de ani. L-am facut tirziu pentru ca am incercat sa nu facem un copil si apoi sa creasca alandala, ba pe la mama, ba pe la soacra-mea, oameni, de altfel, deosebiti, cu mare dragoste de copii. Amindoi ne-am dorit sa avem un copil intr-o casa de om si nu sa-l plimbam din camin, in gazda, sa ne fie frica ca vine proprietarul si ne da miine afara din casa, ca oameni cu suflet hain gasesti mereu. Ne-am dorit sa avem amindoi un servici, cit de amarit ar fi el. Stiu ca nu e bine sa-ti "programezi copiii", dar nici nu poti sa-i faci si pe urma "mai vedem noi". Nu a fost un copil programat in adevaratul sens al cuvintului, ci ajunsesem la stadiul in care ne facusem cit de cit un rost in viata si ne-am gindit ca tare triste sunt sarbatorile de iarna fara un copil care sa se invirta in jurul bradului. Ne-au trebuit peste 1 an de zile dupa intreruperea anticonceptionalelor sa admitem ca tratamentul indelungat cu ele are ceva urmari in sensul aparitiei unei infertilitati, dar pina la urma Dumnezeu si iubirea noastra a facut ca astazi sa avem un Dragosel, pe care oricit l-as inveli eu noaptea, tot dezvelit doarme, dar trebuie sa recunosc , ca si Codruta de altfel, ca atunci cind doarme mi se pare atita liniste in jur si in suflet, cum nu credeam ca o sa simt vreodata. E minunat sa-l vezi cum doarme, dar daca in viata unora a aparut vreo tragedie, vreo nenorocire mare, care determina pe unul din parinti sa renunte la aceasta indatorire. De unde stim noi ca nu le e mai bine la bunici, decit cu niste parinti bolnavi sau mai rau, fara unul din parinti. Cred insa ca tu nu te-ai referit la acestia , ci la majoritatea normala care isi trimit copiii la bunici, pentru ca le este mai comod. Eu cred ca acestia chiar sunt convinsi ca le e mai bine copiilor lor ( asta nici macar noi nu avem de unde sa stim) cu bunicii decit la cresa sau la gradinita. Si eu cunosc astfel de cazuri, dar nu i-am judecat in nici un fel, pentru ca, in final, copilul de acum, viitorul matur se va comporta asa cum si-a dorit cind era mic si, poate, nu a avut parte. Mama mea imi spune acum, cind este o pensionara amarita, ca nu vrea sa primeasca bani de la mine pentru ca ea, cind noi am fost mici, a preferat sa se duca la servici, sa-i dea statul pensie, iar pe noi ne-a lasat acasa cu diverse femei. Nu ne-a trimis niciodata la bunici, decit in vacanta cite 2 saptamini, dar simt in spusele ei regretul de a nu fi fost mai mult timp alaturi de noi.
Nu sunt permise comentarii pentru anonimi, inregistreaza-te

12.01.04 10:25: Onush
A trecut un an de cand ai scris aceste randuri si cam tot atat de cand sunt si eu mama.
Mi-ar placea ca peste inca 4 ani sa fiu o mama cam cum te intuiesc pe tine a fi. Din tot ceea ce am citit scris de tine(articole, comentarii, raspunsuri pe forum), esti tot ceea ce imi doresc sa fiu eu pentru Ruxandra.
Este foarte mult adevar in ceea ce spui si spre deosebire de altii eu nu sunt la fel de ingaduitoare cu cei ce paseaza responsabilitatea.
Poate pentru ca eu privesc de pe pozitia copilului crescut de la 3 zile de bunici.
Poate pentru ca toate aceste mi le-am dorit pentru mine - copilul- si la momenntul respectiv nu le-am primit;iar acum, eu - adultul, nu imi permit sa uit pentru a nu gresi fata de copilul meu pe care mi l-am dorit, planificat si pe care il iubesc cum nu pot explica...
Nu sunt permise comentarii pentru anonimi, inregistreaza-te

Legaturi
Articolul cel mai citit despre incotro?:
10 idei de cadouri pentru ziua mamei

Articole de Cora

Evaluare
scor mediu 4.68
voturi 25


Prost
Normal
Bun
Foarte bun
Excelent