· articole
· intamplari

Anxietatea copilului si adolescentului



Anxietatea este ceva ce are toata lumea, dar numai unii dintre noi avem ghinionul de a ne îmbolnavi de ea aceasta este afirmatia unei adolescente de 16 ani tratata pentru atacuri de panica si care reuseste asa de bine sa clarifice diferenta dintre trairea fireasca si boala.




Grupul Tulburarilor anxioase (TA ) au ca manifestare primara fenomenele de frica excesiva, evitare fobica, vigilenta generalizata, anxietate anticipatorie si atacuri de panica.

In TA simptomele sunt cuplate cu sentimente subiective de teama excesiva. Atât la copil cât si la adult, exista o similitudine a manifestarilor anxioase, observându-se diferente în special în ceea ce priveste tulburarile comorbide.

Anxietatea este prezenta în mod firesc în emotionalitatea copilului alaturi de frica si tristete. Aproape tot spectrul trairilor anxioase de la simptom la sindrom se poate exprima în copilarie si adolescenta.

Anxietatea face parte din existenta umana si se caracterizeaza prinr-un sentiment iminent de pericol. Poate fi definita ca neliniste emotionala crescuta, cu anticiparea pericolului. Se diferentiaza de frica, aceasta fiind un raspuns emotional la un pericol obiectiv.

Frica si anxietatea sunt trasaturi intrinseci conditiei umane, cu functie adaptativa si fac parte din procesul dezvoltarii normale. Distinctia între frica si anxietate, este data de calitatea de traire anticipatorie a anxietatii versus frica,care este axata pe un obiect specific.

Caracterul patologic al acestor trairi este dat de cresterea frecventei manifestarilor, de severitatea si de persistenta anormala a lor.

Chiar înainte de a începe sa vorbeasca, copilul îsi comunica emotiile celor din jur prin comportament, iar pe masura ce achizitioneaza limbajul verbal, copilul devine capabil sa-si exprime diferitele trairi.

Frica si anxietatea, tristetea si depresia apar sub diferite forme de exprimare în copilarie. Pe masura ce copilul creste, acestea se modifica, capatând functie adaptativa.

Abordarea tulburarilor anxioase se face separat de depresie desi trebuie retinut ca la copil de cele mai multe ori ele apar împreuna. O stare este acompaniata de cealalta. La copil, relatia anxietate / depresie si depresie / anxietate este o stare frecventa.

Frica si anxietatea au aceleasi manifestari psihologice. Sunt resimtite ca un sentiment de teama si tensiune, fiind însotite de fenomene motorii si vegetative (transpiratii, uscaciunea gurii, dureri abdominale, diaree). Sunt reactii de perceptie a unui pericol iminent, frica aparînd în prezenta obiectului sau evenimentului stresant, în timp ce anxietatea este mai generalizata, difuza si cu un caracter anticipatoriu.

Aceste trairi prezinta variatii developmentale atât în natura cât si în modalitatea de raspuns; unele dispar în timp ce altele se intensifica cu vârsta.

Anxietatea la copilul mic

Copiilor le este frica de întuneric, de înaltime, de caderea de la înaltime, de animale, de situatii neasteptate - precum tunete, fulgere, explozii - zgomote intense. Acest comportament, programat genetic are o functie adaptativa, protejând copilul. Copiii sunt fascinati de obiecte noi dar în acelasi timp le evita si le este frica de ele.

În copilarie, copiii pot avea:

Teama fata de straini - aceasta apare la 4-5 luni si scade în intensitate la 12 luni. Sugarul, desi în primele saptamîni nu reactioneaza fata de cei ce se apropie de el, treptat, pe la 4 luni începe sa se teama de figurile nefamiliare. Ei se arata retinuti, crispati, putând izbucni în plâns cu usurinta. Acest comportament variaza în intensitate, depinzând de :
- prezenta sau absenta mamei (la cei ce se afla în bratele mamei anxietatea este mai mica, copilul îsi ia mama de gât si întoarce capsorul, protestând astfel fata de necunoscut).
- experienta anterioara placuta sau neplacuta cu persoanele straine poate modifica reactia copilului;
- daca persoana straina este tot copil, fata de acesta nu se exprima teama asa de usor ca fata de un adult strain;
- de gradul de control pe care-l are copilul fata de situatie (daca se afla în apropierea mamei si se poate ascunde dupa ea sau daca este singur)

Dinamica acestui pattern comportamental începe în primele saptamâni de viata, când sugarul este interesat de toti stimulii, inclusiv cei straini. Mai târziu apare recunoasterea persoanelor familiare si abilitatea de a diferentia figurile umane. Factorii de care depinde aparitia acestor abilitati sunt dezvoltarea cognitiva si a memoriei. La opt luni se stabileste schema obiectului permanent, memoria copilului permitându-i sa deosebeasca o figura sau un obiect cunoscut de una necunoscuta.

Anxietatea de separare:

- teama de separarea de figura principala de atasament reprezinta un comportament firesc, comun tuturor copiilor în primii ani de viata (BOWLBY, 1975). Începând cu vârsta de 8-10 luni si pâna la 24 luni copii plâng când sunt luati de lânga mama. Vârful manifestarii se situeaza în jur de 9-13 luni si descreste treptat catre 30 de luni;

- anxietatea de separare este un fenomen universal reflectând evolutia acestei trairi atât de umane - de la teama celui mic de a nu-si pierde mama la teama adultului de a nu fi izolat, abandonat, teama de a nu fi singur.

Tipul anxietatii, durata si intensitatea depind de: vârsta copilului, de calitatea relatiei de atasament, de natura situatiei anxiogene, de experienta anterioara privind separarea si efectele ei.

Separarea pe termen lung are, dupa opinia lui BOWLBY(1975), 3 faze: protest, disperare apoi detasare.

Anxietatea copilului si adolescentului

În perioada de prescolar, datorita maturizarii procesului cognitiv si experientelor dobândite începe sa dispara anxietatea de separare. Copilul îsi dezvolta limbajul, capacitatea de anticipare a evenimentelor, de intuire a relatiei cauzale, ceea ce-l ajuta sa-si explice evenimentele necunoscute înca.

Frica persista sub forma de rusine în prezenta persoanelor straine. Copilul sta în apropierea mamei si tatoneaza din priviri anturajul, fara a mai izbucni în plâns. Se mentin frica de întuneric, de unele animale, copilul poate avea închipuiri si fantasme de groaza când este singur.

Ca o caracteristica a procesului dezvoltarii este aparatia în aceata perioada a unei frici care nu a existat anterior: teama ca parintii l-au abandonat, ca au avut un accident sau nu se mai întorc la el. Aceasta este o teama centrala a vietii prescolarului si scolarului mic.

Când sunt bolnavi si au febra, copii pot avea un mecanism de regresie al anxietatii, cu întoarcere în etapele anterioare, când aveau alte frici decât acum. O data cu însanatosirea, comportamentul anxios revine la etapa de vârsta prezenta.

Perioada scolarizarii poate determina aparitia altor forme de teama: anxietatea de examinare, teama de a nu gresi, teama de a nu fi rejectat de grupul de vârsta (anxietate sociala).

Crescând abilitatile cognitive, odata cu trecerea în stadiul operatiilor abstracte, scolarul mare devine vulnerabil la dezvoltarea altor frici: teama de viitor, de razboi nuclear, teama de moarte, griji fata de viitoarea sa cariera sau teama de esec, apar grijile si teama fata de propria sexualitate.

Toti autorii sunt de acord ca exista diferente de vârsta si sex în aparitia fricilor si anxietatii. Fetele sunt mai anxioase decât baietii, iar copii mai mici au mai multe frici decât cei mai mari.

Extras din curs de psihologie, Facultatea de psihologie.





"Anxietatea copilului si adolescentului" | cont nou | 0 comentarii
Prag
Comentariile sunt proprietatea celor care le adauga. parinti.com nu este raspunzator pentru continutul lor.
Legaturi
Articolul cel mai citit despre boli, rani:
Candidoza (Candida Albicans)

Articole de admin

Evaluare
scor mediu 2
voturi 4


Prost
Normal
Bun
Foarte bun
Excelent