· articole
· intamplari

Arata-i dragoste nemarginita pentru a creste fericit



Toti parintii spera ca intr-o zi sa-si vad copilul crescand responsabil, onest, intelept, sociabil. Secretul cresterii unui copil cu un caracter frumos este sa fii tu insati o asemenea persoana.

Dragostea de parinte nu consta doar vorbe si gesturi de-alint. Iti iubesti copilul daca il intelegi, daca esti dispus sa accepti inca din prima clipa ca nu l-ai facut pentru tine si-l cresti in asa fel incat sa poata intra in viata pregatit.



Din fericire, pentru cei mai multi parinti, nici nu este greu sa-si arate dragostea neconditionata pentru copiii lor. Pentru ca asa sta scris in "fisa genetica a postului": suntem programati inca de la inceput sa ne adoram copiii.
Cand sunt bebelusi, simplul gest al alaptatului sau al leganatului inseamna iubire. Ii iubim, cu mangaieri, cu vorbe, cu cantece, cu gesturi. Coduri numai de noi si ei stiute spun mai mult decat orice cuvant: un simplu semn cu ochiul sau o strangere de mana, un zambet.

Parintii buni egal familie fericita
Nu vreau sa insist asupra acestui punct; exista statistici care spun ca si copiii din familii destramate sau nefericite au totusi sanse mari sa devina parinti minunati. Pentru ca isi doresc cu ardoare ca traumatismele din copilaria lor sa nu fie in veci cunoscute si de propriul lor copilas.
Totusi, este adevarat si ca multi copii vor imita, in familiile pe care le vor intemeia la maturitate, comportamentul parintilor lor. Daca micutul tau intelege, respecta si este de acord cu valorile pe care tu insati le ai in viata, le va imbratisa si el, si le va insusi cand va deveni adult.

Tu dai exemplul
Cea mai eficienta cale de a le impune un anume set de reguli de viata este exemplul propriu. Valorile nu vin din texte de manual, din concepte abstracte. Copilul invata ce este bine si ce este rau cu mult inainte de a avea capacitatea sa citeasca sau sa discute despre aceasta.
Si din pacate nu-l poti invata aceste lucruri asa cum il inveti sa vorbeasca engleza, sa inoate sau sa cante la chitara. Sigur ca-l poti duce la concerte, ca sa-i placa muzica, sau ii poti citi povesti din care sa afle ce este bine si ce nu. Sau il poti indruma sa le faca o bucurie copiilor saraci daruindu-le din jucariile lui sau hainute care i-au ramas mici. Toate acestea ii vor ajuta, dar cel mai bine invata daca te vede pe tine facand.

Fa-ti timp si joaca-te cu el
Asta nu inseamna ca trebuie sa-ti pui zilnic costumul de clovn. Aminteste-ti insa de momentele cand erai tu copil. Cat de fericit te simteai cand parintii tai intrau in joc cu tine si ti se parea ca sunt coechipierii ideali.
Noi, ca parinti, suntem tentati adesea sa facem petreceri speciale de ziua copilului nostru, de Craciun, de Paste si, eventual, de 1 iunie, dar pierdem din vedere felul in care relationam in timpul dintre aceste evenimente. Este ca si cum i-ai da astazi o doza de Nurofen avand pretentia sa nu mai faca febra pana la Anul Nou. Asadar, joaca-te cu copilasul tau zilnic.
Cat este bebelus, jocul inseamna pur si simplu sa adopti tot felul de expresii caraghioase, pentru a-l face sa rada, sa-l gadili sau sa-i imiti ganguritul. Mai tarziu, 5 minute de-a v-ati ascunselea il vor aduce in culmea fericirii, iar tie iti va incarca bateriile cu buna dispozitie. Urmeaza perioada coloratului, a jocului cu papusile sau cu lego. In discutiile lor cu papusile, fetitele iti imprumuta din personalitate. Deschide bine ochii si urechile pentru a afla cum percepe copilasul tau relatia pe care o aveti, ce-l nemultumeste si ce isi doreste din acest punct de vedere.
Urmeaza etapa mersului pe bicicleta, a intrecerilor sportive. Toate cer implicare din partea ta. Si merita pentru ca "investitia" ti se va intoarce inmiit pe termen lung. Beneficiile pe termen scurt sunt imediate: jocul cu copilul tau te incarca de energie, te face sa te simti mai bine.

Invata sa-i spui NU
"Nu mai ai voie la televizor o saptamana!" Cati dintre noi nu am spus asta copilului nostru ca pedeapsa pentru o greseala mai mica sau mai mare? Si cati dintre noi am avut grija ca pedeapsa sa fie respectata? Multi am uitat-o chiar din ziua urmatoare. Unii psihologi europeni sunt de parere ca pedeapsa nu are valoare educativa intrucat ea este perceputa de copiii mici ca pe o reparare totala a greselii. Micutii inteleg ca solutia pentru a fi mai buni nu este sa nu mai faca boacane, ci ca fiecare dintre acestea sa fie urmata de o pedeapsa ispasitoare.
Si-atunci, care este solutia? Sa fii autoritar cu copilul tau, dar nu tiranic, sa-i impui reguli pentru binele lui, nu pentru linistea ta. Explica-i orice pretentie pe care o ai de la el si nu-l subestima: de cele mai multe ori poate intelege mai multe decat crezi.
Inca de la o varsta mica formam adolescentul de mai tarziu. Copiii care nu-si percep parintii ca pe o autoritate, ca pe un ghid dupa care sa se orienteze, vor cauta si gasi aceste atribute in ceea ce se numeste "a doua familie", care in general este anturajul. Si isi vor insusi regulile acestei familii vitregi: daca se bea, va bea si el, daca se fura, va fura si el, daca se consuma droguri, va gusta si el. Isi va imita prietenii din grup nu pentru ca-i place cum se comporta ei, ci pentru a fi acceptat printre ei.
Daca vrei sa-ti protejezi copilul de influentele exterioare, fii autoritar in mod constant si cu convingere inca de cand este mic. Ofera-i sprijinul tau cand face o boacana, arata-i ca poti sa intelegi ca mai si greseste, dar explica-i ce comportament astepti de la el pe viitor. Un parinte bun este constant in cerinte si sanctiuni, fara ca asta sa insemne ca-si iubeste mai putin copilul.

Lasa-l sa-si ia zborul
O realitate cruda: vine in viata fiecarui parinte un moment cand trece de la statutul de indispensabil pentru copilul sau, la cel de.dispensabil. Copiii trebuie incurajati sa se descurce singuri, sa gandeasca si sa faca singuri alegerile care sunt bune pentru ei. Sa-si rezolve problemele si sa aiba deplina incredere in abilitatile lor.
Pe termen lung, nu-i faci niciun bine micutului tau daca la 2 ani inca il imbraci fara niciun pic de participare din partea lui. Sau daca la 3 ani inca cere biberon si nu mananca singur. Sau daca la 4 ani nu-l inveti sa se plimbe cu bicicleta, de teama cazaturilor.
Este la fel de important sa-ti incurajezi copilul sa se gandeasca la consecintele actiunilor sale. Daca isi lasa bicicleta in mijlocul drumului, sigur ca primul impuls sau chiar gest este sa o iei de acolo. Nu este insa mai intelept sa-i pui intrebarea: "Ce crezi ca se va intampla cu bicicleta, daca o lasi pe strada?" Vei fi poate surprins sa constati ca stie chiar mai multe raspunsuri: O calca masina, rugineste de la ploaie, o fura cineva.In momentul in care va formula cu voce tare consecintele, va realiza ce are de facut.
Nu este chiar confortabil pentru un parinte sa-si vada copilul chinuindu-se sa faca un lucru care la inceput este greu pentru el, sau plangand la pierderea unei jucarii pe care o iubea si de care nu a avut suficienta grija. Prima reactie este sa-i faci tu lucrul care-l chinuie; sau sa fugi la magazin sa-i cumperi jucaria pierduta. Binele pe care ai impresia ca-l faci pe moment, este, de fapt, un rau pe termen lung, cand tu nu-i mai poti fi alaturi clipa de clipa. Nu-i lua sansa de a avea satisfactia ca reuseste singur. Sau de a-si gestiona suferintele, nu-l poti feri toata viata de asemenea intamplari. Aceasta inseamna sa accepti ca va veni si o zi in care micutul isi va lua zborul de langa tine.

Nu te sfii sa-l iei in brate
In primele saptamani, chiar luni de viata, copilul plange foarte mult. Trecerea de la linistea si siguranta din burtica mamei la lumea exterioara inca straina lui nu-i este usoara. In aceasta perioada, caldura si mirosul corpului mamei, mangaierile, vocea, saruturile ei, sunt singurele care-l fac sa se simta in siguranta. La pieptul tau regaseste linistea din vremea cand era in burtica. Nu te sfii sa-l iei in brate, nu e pericol de alint. Tine-l aproape de tine, in brate sau pe genunchi, dar mai mult culcat decat vertical, pentru ca in ultimele saptamani din viata intrauterina, el a stat cu capul in jos, si nu se simte prea bine.in picioare. Si masajul il ajuta sa se destinda, mai ales cel de dupa baita.

Tata si fiu "jocul tandretii si al rivalitatii"
Inca de la inceput, se stabilesc relatii foarte puternice intre un tata si fiul sau. O legatura speciala si emotionanta care bulverseaza multe mamici.
Tatii cred ca o fetita este mult mai fragila, mai delicata decat un baiat, pe care-l considera mult mai brav, mai capabil sa indure greutatile, sa faca fata riscului. Exista o diferenta evidenta intre felul in care educa mama si felul in care educa tatal. Mamelor le este mai teama sa-si vada micutii in varful toboganului, in timp ce tatii incurajeaza activitatile fizice. Si in ceea ce priveste limbajul, tatal este mai exigent, pretinde coerenta si-si pune copilul sa reformuleze daca micutul ezita sau nu-si gaseste cuvintele. Mamele, dimpotriva, adauga silabele lipsa din cuvintele copilasului si aranjeaza ele fraza. Atitudinea tatilor creeaza o punte de legatura intre copil si lumea inconjuratoare, si-l ajuta pe micut sa scoata capul afara din cuib, ca sa porneasca in aventura vietii.

Text: Geo Mihalcea.





"Arata-i dragoste nemarginita pentru a creste fericit" | cont nou | 0 comentarii
Prag
Comentariile sunt proprietatea celor care le adauga. parinti.com nu este raspunzator pentru continutul lor.
Legaturi
Articolul cel mai citit despre dezvoltare:
Cat si ce vede un bebelus?

Articole de admin

Evaluare
scor mediu 0
voturi 0
Prost
Normal
Bun
Foarte bun
Excelent