· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

Aveam doar 15 ani - Capitolul II





Asa cum am promis o sa incerc sa va povestesc continuarea povestii vietii mele.

Eram purtata de evenimente; timp de cateva luni nu am reusit sa ma dezmeticesc. A venit revolutia, s-au petrecut schimbari, lucrurile au inceput sa se linisteasca, oamenii si-au gasit o alta ocupatie decat barfele despre mine si copilul meu.

In luna martie am reusit sa ma angajez, muncitor necalificat la o fabrica de conserve, cu ajutorul inginerei sefe, care a semnat pentru mine la angajare fiind ca aveam doar 16 ani. Am intrat intr-un loc de munca mizer, intr-o societate mizera, in care incercam sa supravietuiesc. Sunt nenumarate esecurile pe care le-am trait, esecuri din care am invatat cate ceva. Eram tanara si fara experienta, oamenii erau rai; am muncit orice, prima data in sectii, la munca de jos, am desfundat canale si am descarcat tone de carne.

In acest timp mergeam la scoala, la cursurile de seral; ajungeam acasa de la munca la 15,30-16, iar de la 17-18 mergeam la scoala; asa au trecut aproape trei ani si se apropia examenul de bacalaureat. Maistrul de sectie m-a rugat in acea perioada sa o inlocuiesc pe una din colege care a ramas acasa in concediu prenatal si asa am ajuns sa lucrez la spalatorie; mi-a convenit, era cald, scapasem de cizmele de cauciuc si grasimi; spalam halatele din fabrica, coseam la masina, faceam curat in birouri si WC-uri. Este interesant ca Ana tine bine minte acea perioada (uneori cand eram schimbul II o luam cu mine), cand eu frecam pe jos in birouri si ii spuneam ca asa o sa ajunga si ea daca nu invata. Aveam timp sa invat pentru bac, mi-am luat diploma de liceu.

Insa traiam intre oameni relativ modesti si le-am imprumutat apucaturile; injuram, habar nu aveam sa ma machiez sau sa ma imbrac, decazusem... sau mai bine spus am ramas o adolescenta cu avantajul ca aveam banii mei si o oarecare libertate cu care nu prea stiam ce sa fac, asa ca viata mea personala era cam haotica.

Totul a durat pana cand sora mea mai mare a sarbatorit un an de casnicie, care coincidea cu ziua ei de nastere, si am plecat la ei la Horezu in vizita. Acolo mare petrecere, socrul, director de santier minier, nasii, director la TCH Valcea, prietenii, medic ginecolog, iar ea profesor, ce sa spun doar oameni educati. Stateam la masa, in jurul meu conversatie, iar eu prostita am realizat ca habar nu mai aveam sa mai port o conversatie de un nivel cat de cat inalt. Decazusem rau si acum realizam. Am fugit in bucatarie si am inceput sa plang; sora mea a venit dupa mine si printre lacrimi i-am spus motivul.

Noaptea tarziu, dupa ce au plecat musafirii, am stat amandoua in bucatarie si am vorbit, mi-am dat seama ca trebuie sa fac ceva cu viata mea, ca copilul meu nu poate sa fie madru de o mama care spala haine si WC-uri.

Atunci am inceput lupta, aveam avantajul ca ma stiau toti sefii, eram harnicuta si cuminte, aveau o parere buna despre mine, asa ca am inceput sa fac jocuri prin care sa ma evedentiez. A inceput constructia la fabrica noua, am plecat pe stantier unde dupa 2 saptamani de sapat la fundatie, maistru m-a luat pe langa el sa-i tin evidentele la hartii; intre timp ma apucasem de cursuri de contabilitate. Dupa 2 luni m-am intors in fabrica, faceam pe santier cu randul.

Intr-o dimineata, ca de obicei, frecam podelele prin birouri, cand inginera sefa a primit un telefon de la directorul general; am tras cu urechea, iar dupa ce a pus receptorul jos nemultumita a exclamat... si de unde sa-i trimit eu acum o fata? Am intrebat-o de ce suparata si am aflat: centralista de la centrala telefonica a firmei s-a imbolnavit si ceruse un om in loc; acelasi gand ne-a venit in minte amandurora: Claudia nu ai vrea sa mergi tu in locul ei, esti descurcareata si vorbareata, te-ai descurca? Bineinteles ca am mers, firma era mare, se intindea pe tot judetul, dispunea de abatoare, fabrica de conserve si in Hateg, ferme de animale, etc. Aterizam direct la centru firmei, era o ocazie minunata pentru mine. Am stat acolo cam 2 luni, iar peste inca un timp doamna pe care o inlocuiam s-a pensionat de boala si i-am luat locul oficial. Am terminat cursul de contabilitate, am mai facut unul de brokeraj, si lucram cu prestari la un SVM. Directorul general era un bau-bau, insa datorita unei intamplari, intre noi s-a creat o relatie speciala. Biroul meu era perete in perete cu al lui, uneori avea multa treaba si pana raspundeam la telefon treceau cateva secunde, el se enerva si arunca in perete cu ce prindea pe birou sa-i raspund (pana i-am facut linie separata de restul birourilor). Intr-o zi cum ma clatinam eu pe picioarele din spate ale scaunului ma dezechilibrez si cad cu scaun cu tot pe perete, buf, buf! In cateva secunde, nici nu apucasem sa ma dezmeticesc ca se tranteste usa in perete si directul meu furios intra urland: acum imi bati tu mie in perete, cum iti permiti? Nu bat domnule director, dar ma hataiam cu scaunul si am cazut, am raspuns ridicandu-ma de jos si scuturandu-ma de praf. Si-a dat seama ce s-a intamplat si a iesit razand in hohote. Eu sunt o fire vesela si glumeata, cred ca i-a placut. De atunci ne-am inteles foarte bine, nu mai tipa la telefon cand nu reuseam sa prind o legatura in timp record, mai glumeam cu el uneori, ii placea; erau schimbari mari pe vremea aceea in firma, certuri si scandaluri, stres, eu veneam mereu cu cate o gluma, si radeam mereu, cred ca il binedispuneam.

La sfarsitul lunii decembrie urma prima transa de reduceri de personal conform ordonantei; m-am interesat ce posturi ramaneau libere, m-am inscris la un curs de calculatoare si mi-am luat concediu strategic;era clar ca cineva o sa imi tina locul, iar pentru 4 ianuarie aveam un plan. Pe 3 m-am infiintat in fata secretarei, care auzisem ca din 15 iese la pensie, si i-am cerut o audienta la director; foarte serioasa a intrat, m-a anuntat si m-a poftit inauntru.

- Ce este, Claudia, ai vreo problema? ma intreaba seful meu.

- Nu dom' director, mai degraba am o cerere. De maine eu trebuie sa vin la servici, se termina concediul.

- Foarte bine, si ce vrei sa te asteptam cu flori? (mai facea si el cate o gluma cu mine cand era vesel)

- Nu domn director, dar vedeti d-voastra, la centrala telefonica poate sta oricine, si femeia de servici stie sa raspunda la telefon, eu am terminat un curs de contabilitate, am unul si de calculatoare, si apoi, dom' director eu sunt o desteapta, nu sunt de centrala telefonica!

S-a lasat pe spatarul fotoliului de piele si a inceput sa rada in hohote, eu am facut o mutrita dulce si inocenta, am fluturat din gene si am asteptat.

- Ce post vrei sa iti dau tie Claudia, nu vezi ca au plecat o gramada de oameni cu ordonanta?

- Haideti domn' director, ca aveti posturi libere, ati ramas descoperit la unele departamente, si apoi secretara iasa la pensie, puneti-ma secretara (intre timp invatasem sa bat si la masina, dupa ora 15.30, faceam exercitii avand grija sa vada ca invat, iar uneori imi dadea el cate ceva ce nu apucase secretara sa bata).

Una peste alta, nu mi-a dat postul de secretara spunandu-mi: Nevasta-mea e cam geloasa (ea lucra tot acolo in firma)asa ca m-a facut sefa la caseria centrala.

M-am descurcat foarte bine acolo timp de un an jumate, dupa care am primt o oferta tentanta de la o firma si am plecat, lasandu-l putin suparat ca l-am lasat cu postul cam descoperit.

Cam asta a fost cu trezirea mea la realitate in plan profesional.

In capitolul III o sa va povestesc partea personala, care in comparatie cu cea profesionala este extrem de trista.

fatadedac
publicat la 07.01.2004 (8192 citiri)