· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

Bucuria vietii





Am citit multe din povestile de aici, dar, cu toate ca multe au final fericit, persoanele respective au trecut prin clipe cumplite.

Povestea mea este plina e bucurie si fara suferinte, ceea ce doresc tuturor in lumea asta, de aceea nu pot sa nu v-o expun. Nu o etalez ca sa ma laud, ci pentru a impartasi bucuria mea cu toata lumea.

Ne-am casatorit in 94. Nu zic ca totul a fost intotdeauna pe roze, dar, ca in orice familie, trebuie sa stii sa gasesti calea de mijloc. Acum, dup[ 12 ani, am ajuns la echilibrul de care ne putem bucura pe deplin.

Dupa 5 ani s-a nascut baiatul nostru, care are acum 7 ani si care este un copil , dar foarte inteligent si receptiv. Sarcina cu el a decurs normal, cu toate ca, la 4 luni am fost diagnosticata cu Placenta praevia. M-a pazit ingerasul si nu am avut nici un fel de probleme. Am nascut la programare - am facut cezariana; Dragos, baiatul meu, era bine, sanatos, cu apgar 9, doar ca avea 3 kg.

La un an am ramas din nou insarcinata, ca asa ne-am dorit. Din pacate m-am curentat cand curatam lustra si am pierdut sarcina la 8 saptamani. Am trecut prin ceva greu, dar, fiind langa Dragos, am suportat destul de bine. Cand nu aveam copilul in preajma, simtem ca imi vine sa plang intruna.

Apoi, in 2001, s-a nascut fetita, o grasulina de 3.7 kg. Acum are 4.6 ani si este o smecheruta mica, care stie foarte bine ce vrea si care este foarte lipicioasa.

Copiii nostri nu sunt niste cocolositi, nu sunt niste alintati. Fiecare stie ca faca treburile sale, normal caracteristice varstei. I-am invata sa se descurce singuri si, atunci cand vor sa faca ceva, mai intai sa incerce si apoi sa ceara ajutor, daca nu se descurca. Acum cu asta ne cu fetita, cu Stefana, care prefera sa faca altcineva lucrurile in locul ei.

Iar acum, asteptam cel de-al treilea copil. Ce-i drept neprogramat, dar nu inseaman ca e mai putin dorit. Cand am aflat de sarcina, am stat vreo 2 saptamani sa ne gandim ce facem, dar nu ne lasa inima sa in vreun fel. Sotul meu, atunci cand i-am zis, a inceput sa rada si mi-a spus: inca unul mic? Trecem printr-o perioada foarte solicitanta pentru noi, avand servicii , iar casa pe care ne-am construit-o, vanzand apartamentul, nu este gata. Suntem si foarte indatorati pe la banci, dar asta nu inseamna ca ne poate lua bucuria unui copil.

Hotararea a fost grea, dar acum e luata. Evenimetul se va intampla pe la sfarsitul lui octombrie.

Copiii au sarit in sus de bucurie cand au aflat. A doua zi dupa ce le-am zis, am primit felicitari de la toata gradinita, ca cei mici au dat vestea la toata lumea.

De aceea, doresc multa sanatate la toata lumea, si sa nu-si piarda nimeni speranta. Cei care nu pot avea, pot infia un copilas, pentru ca viata fara un copil este foarte stearpa. Noi mai stam 1-2 zile fara copii, prin vacante, ca sunt la bunici, dar mai mult nu prea putem, ca ni se pare casa goala.

Sa va dea Dumnezeu sanatate si fericire.

doramunteanu
publicat la 23.09.2006 (5953 citiri)