· articole
· intamplari
ultimele mesaje   |   reguli  |   ajutor  |   lista membrilor
Ultima vizita a fost

Index www.parinti.com > Copiii >Pana la 1 an > CAND si CAT lasam un copil sa planga?
< subiectul anterior :: subiectul urmator > pagina 1, 2, 3, 4, 5  »
subiect nou  raspunde
autor CAND si CAT lasam un copil sa planga?     
ralu-mada




Copii
D
S
E

12.09.2009 11:24   CAND si CAT lasam un copil sa planga?  citat 

Discutia originala se refera la un copil de 11 luni intr-un scaun de masina problema e aceeasi ...
Cand si Cat lasa un copil sa planga? Care este punctul in care atentia data unui copil devine alint si lipsa de atentie devine ignorare.

Edit Gawain
_________________________________

----------
Christa a scris:

Nu-s de acord cu ce a scris ralu-mada "n-are nimic daca bebe plange la inceput, dupa putin timp se va obisnui", adica nu-s de parere ca lasi copilul sa urle in ideea ca se invata el cu timpul ca si asa nu-i foloseste la nimic plansul, dar cum ziceam mai sus, tragi pe dreapta si pleci mai departe dupa ce s-a linistit.
----------


Notiunea unora de "a plange" este egala cu "a urla"....hmmmm...ce sa cred din asta??? In plus m-am referit strict la faptul ca se va obisnui sa stea in scaunul auto si nicidecum ca se va obisnui cu plansul.
Faceti cum vreti voi, eu mi-am dat o simpla parere...insa va pot spune ( ca fapt divers) ca fiul meu nu a plans mai mult de 10 minute niciodata, caci nu l-am lasat...si nici nu mi-a facut vreodata crize!

E o zicala care m-a marcat la un moment dat, mi-a spus-o soacra mea care e frantuzoaica:

"Mai bine plange el acum, decat sa plangi tu mai tarziu!"


sus

Denunta
Onush





13.09.2009 9:00     citat 

----------
ralu-mada a scris:

E o zicala care m-a marcat la un moment dat, mi-a spus-o soacra mea care e frantuzoaica:

"Mai bine plange el acum, decat sa plangi tu mai tarziu!"
----------


Vorba asta e si in romana nu trebuia sa ti-o zica o frantuzoaica scot limba

Si da ... a urla este sinonim cu a plange

URLÁ, úrlu, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni si animale) A scoate urlete (1) specifice. ♦ Intranz. si tranz. P. anal. (Despre oameni) A vorbi cu tonul foarte ridicat; a striga, a tipa; a plânge cu hohote; a cânta foarte tare (si neplăcut pentru auz). ♦ Fig. (Despre o colectivitate umană) A clocoti, a fremăta, a se agita. 2. (Despre vânt, viscol, ape etc.: la pers. 3) A produce zgomote specifice, puternice; a vâjâi, a vui. – Lat. ululare.
Sursa: DEX '98


Trecand peste detalii... un copil care e obisnuit sa stea in brate la mama sufera cand il pui in scaun de masina si il pozitionezi intr-un colt indepartat al masinii si nu cred ca ignorarea este solutia.
Apropo de asta, uneori le luam copiilor paturelele in masina tocmai pentru ca erau elemente de confort pentru ei.


sus

Denunta
ralu-mada




Copii
D
S
E

13.09.2009 9:59     citat 

Draga Onush eu zic ca data viitoare sa nu mai intorci cuvintele si sa te documentezi mai bine:

"a plange" este cuvantul ales de mine si nu "a urla".

"a plange" definitie:
antonim
1. A plânge ≠ a râde

dex98
2. PL'ÂNGE, plâng, vb. III. 1. Intranz. A vărsa lacrimi (de durere, de întristare, de emoţie sau de bucurie); a lăcrima. 2. Tranz. A boci, a jeli o persoană moartă, un lucru pierdut, o situaţie dureroasă, vărsând lacrimi, tânguindu-se. ◊

dor
3. plânge vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. plâng, 1 pl. plângem, perf. s. 1 sg. plâns'ei, 1 pl. plânserăm; part. plâns

nodex
4. A PLÂNGE plâng 1. intranz. 1) A vărsa lacrimi scoţând sunete specifice, nearticulate (de durere sau din cauza unei zguduiri sufletesti). ~ de ciudă. ◊ A-i ~ cuiva de milă a-i părea rău cuiva de cineva care se află

într-o stare
5. A SE PLÂNGE mă plâng intranz. 1) A-si împărtăsi neplăcerile, durerile, (cuiva); a se tângui; a se căina; a se jeli; a se jelui. 2) A adresa o reclamaţie (unei autorităţi); a veni cu o plângere; a reclama;

sinonim
6. PLÂNGE vb. v. regreta.
7. PLÂNGE vb. 1. a lăcrima. (A început să ~.) 2. (fam. si peior.) a (se) bâzâi. (Esti copil mare, de ce ~?) 3. v. smiorcai. 4. v. boci. 5. v. vaita. 6. v. com-pătimi. 7. v. murmura. 8. v. reclama

exclamatie exclamatie exclamatie
dupa cum vezi "a plange" nu este sinonim cu a "urla".....in nici un caz in contextul meu...daca doresti sa ii gasesti sinonimul acesta e "smiorcai".
"reclama".

Despre zicala, se pare ca e in universala, nu conteaza cultura...cu atat mai mult sa ne puna pe ganduri!!!

toata stima si respectul si o zi buna zambet

Pentru ADMIN , scuze off topic exclamatie (merci de intelegere)


sus

Denunta
Onush





13.09.2009 11:05     citat 

Ce ti-e si cu limba romana... zambet

Sinonimele sunt perfecte si imperfecte. Dictionarul iti da variantele care acopera cat mai bine sensul , in mod firesc dealtfel. Daca dictionarul ar da toate variantele sau toate sensurile unui cuvant si-ar pierde scopul de portabilitate ne-am duce la el ca la biblioteca. Toate lucrurile astea le descoperi sau nu in decursul unei vieti in care vorbesti limba respectiva.

Plansul copiilor este foarte rar si in cazuri atipice unul mut. Eu nu am vazut prea multi copii care atunci cand varsa lacrimi sa nu scoata si zgomote de nemultumire, frustrare... copiii in general nu au jumatati de masura iar plansul il fac din tot sufletul.

De fapt asta e problema copiilor care refuza pozitionarea in scaunul de masina ... URLA ( plâng cu hohote) pana la a face grea concentrarea celui care conduce masina.

Cat despre a smiorcai din punctul meu de vedere nu se potriveste din doua motive diferite...
*prima ... sensul principal al cuvantului inseamna nu atat plansul cat zgomotul pe care il scoti pe nas cand tragi mucii rezultati plansului ... iar cu certitudine nu asta e zgomotul pe care il face un copil ce isi manifesta nemultumirea legata de imobilizarea lui in scaunul de masina
* a doua ...asta presupune ca o face alintat ori prefacut lucru pe care eu nu il asociez nici intr-un caz cu un copil de pana intr-un an.


Imi pare rau dar tu esti cea care a inceput cu intorsul cuvintelor greu scot limba


sus

Denunta
ralu-mada




Copii
D
S
E

13.09.2009 11:29     citat 

Draga mea,

Sunt aici pentru a imi exprima parerea si nu pentru a schimba limba romana sau sensul cuvintelor....in nici un caz sa le dezbat.
Mi-am spus parerea vizavi de experienta pe care am trait-o personal!
Fiecare copil in parte se manifesta diferit. Afla ca al meu nu imi face crize si nici nu urla...
Sa stii ca in multe cazuri plansul este constructiv, insa nu mai mult de 10 minute. Asta daca nu vrei ca mai tarziu copilul sa iti faca capricii carora sa nu le gasesti o rezolvare.

Respect opinia celor din jurul meu si nu agresez atunci cand imi spun punctul de vedere, in nici un caz nu il impun...

Pentru a raspunde constructiv unei probleme...e nevoie sa intelegi intai ce ti se spune.


sus

Denunta
Onush





13.09.2009 11:50     citat 

----------
ralu-mada a scris:
Pentru a raspunde constructiv unei probleme...e nevoie sa intelegi intai ce ti se spune.
----------

Mie mi se pare ca tu nu ti-ai urmat propriul principiu cand ai scris asta:

----------
ralu-mada a scris:
Notiunea unora de "a plange" este egala cu "a urla"....hmmmm...ce sa cred din asta???In plus m-am referit strict la faptul ca se va obisnui sa stea in scaunul auto si nicidecum ca se va obisnui cu plansul.
----------

.... si de aici a pornit discutia.

Christa nu iti spunea ca se va obisnui cu plansul ... ar fi si absurd ... ci ca sa il lasi "sa se obisnuiasca" si atunci nu va mai plange (a se citi: sa se resemneze) nu e in interesul copilului.


Inca ceva ...
----------
ralu-mada a scris:
Sa stii ca in multe cazuri plansul este constructiv, insa nu mai mult de 10 minute. Asta daca nu vrei ca mai tarziu copilul sa iti faca capricii carora sa nu le gasesti o rezolvare.
----------


Nu pot sa cred ca am ajuns sa am copil de aproape 7 ani si nu am invatat asta! socat Rusine mie! nervos
Draga mea plansul este constructiv cand parintele il asculta si ia masuri in a inlatura cauza plansului nu cand il lasa sa planga 10, 15, 20 de minute ... ca deh! se obisnuieste el! nervos


sus

Denunta
ralu-mada




Copii
D
S
E

13.09.2009 12:56     citat 

Iti place sa ai ultimul cuvant....si mie din fericire nu imi plac conflictele...cu siguranta avem notiuni complet diferite despre viata, copii...limba romana, etc. Eu le respect, insa nu este reciproc...

Deci nu are sens sa mai dezbat problema!

Imi permit (cu scuzele de rigoare) sa imi spun si parerea despre faptul ca un moderator rezolva o problema si nu creeaza un conflict !

o zi buna sa ai!


sus

Denunta
Cupilu




Locatie: Viena & WU

13.09.2009 1:49     citat 

Mai fetelor, ce sens are sa va paruiti? (zic eu, catzelul frasinului).

Ralu-mada, iti dau dreptate pe deplin, mi se pare falsa pudoare si nu am deloc ideea aia de parinte romantic care vrea sa isi salveze copilul de la orice fel de frustrare sau inconvenienta.

Copiii stiu bine DE CE AU CHEF, dar habar n-au de CE AU NEVOIE. Asta e responsabilitatea parintelui, de a actiona in sensul nevoii si nu a chefului sau lipsei de chef. Si aici se nasc zilnicc "conflicte" . Iar deseori intr-un conflict copilul se exprima prin planset. Amu´io zic ca nu plansul in sine e o problema ci FELUL in care adultul intampina plansul copilului.

Indiferenta, dorinta de a-l impaca imediat cu tot inadinsul sunt extreme proaste dupa mine. De aia, calea de mijloc se afla pentru mine intr-un limbaj adecvat:

"Stiu ca esti suparat acuma, si ca ai prefera sa tzopai prin masina. Si te inteleg ca plangi si te enervezi. O sa il rugam pe tata sa se opreasca putin sa ne dezmortim, apoi plecam mai departe si vreau sa ramai cu centura pusa in scaunul tau"

Asta -o sa rezolve problema imediat dar da o poteca de solutionare din care nu vad sa nu iasa bine daca adultul stie sa preia in total responsabilitatea. Repetarea e mama invataciunii si daca reusim sa gasim solutii in care nu ii ranim demnitatea copilului prin "taci in scaun si urla pana crapi ca stiu io ce-i mai bine pentru tine" atunci am castigat!


Fetelor, dupa mine e doar o chestie de nuanta comunicarii cu copilul, ca plange / urla sau isi da duhul de urlat sau nu, e pentru mine personal absolut pe planul doi!
Si eu plang cand ma enervez, si eu injur de ce sa n-o faca copilul la fel. Eu imi doresc doar sa fiu inteleasa indiferent de cum ma exprim, asta o vrea si copilu´.

Parerea mea de mama de copil care daca prinde mai mult de 30´in scaunul de masina se enerveaza cumplit si ne face calatoria opera si parerea mea de consilier familial.

Noah, acuma bateti-ma.

Brish, incearca sa experimentezi cu ei, atunci cand nu e musai sa ajungi undeva la punct, sau sa ai un scop anume in calatoria cu masina. Iesiti asa de relaj, in scop pedagogic. Poate asta va usureaza si pe voi de "musai".


sus

Denunta
Onush





13.09.2009 4:34     citat 

----------
Cupilu a scris:

Indiferenta, dorinta de a-l impaca imediat cu tot inadinsul sunt extreme proaste dupa mine. De aia, calea de mijloc se afla pentru mine intr-un limbaj adecvat:
----------


Care este limita intre calea de mijloc si indiferenta? Cand lasi un copil de pana intr-un an sa planga timp de 10 minute in asteptarea autolinistirii cum se numeste?

Nici eu nu sunt genul de parinte romantic care isi salveaza copilul de orice frustrare sau inconvenienta DAR care este limita intre ORICE inconvenient si TOATE inconvenientele? Care este acea limita care ii spune copilului tau ca daca nu se descurca singur, esti persoana pe care trebuie si poate sa se bazeze si nu persoana care il va ignora.

Desi copiii mei nu au mai stat in brate dupa ce au fost suficient de mari sa mearga de-a busilea(T) sau in premergator (R), nu au dormit cu noi in pat decat ocazional, dintotdeauna au adormit singuri si au mers fara probleme in scaunul de masina eu nu i-am lasat niciodata sa planga. Plansul a fost limbajul prin care imi comunicau nemultumirea lor.

Dar eu sunt constanta .... cred.... sunt multe situatii in care prezenta mea sau a bratelor mele nu a fost obisnuita insa mi se pare o dovada de inconstanta , ca sa nu zic ipocrizie sa stai cu copilul legat de tine literalmente si apoi sa il lasi sa planga pana la resemnare in scaunul de masina. ( nu fac referire la cineva anume ci la un principiu).

Asa cum tot din principiu, nu pot sa accept ca fiind de urmat motto-ul: "Mai bine plange el acum, decat sa plangi tu mai tarziu!"


sus

Denunta
Christa




Locatie: Germania
Copii
Mona Julia: 14 ani, 9 luni

13.09.2009 6:16     citat 

Sa ma bag in seama daca tot am fost citata, nu? Dar doar cu atata, ca restul e vreme pierduta:

ralu-mada, pentru mine "plange" la un copil de 11 luni e echivalent cu "urla", ca altfel ar fi spus brishtara ca se smiorcaie.

Sa citez o vorba foarte "la moda" de pe forum: "Fiecare isi creste copilul asa cum crede." Dar nu pot sa tac nici cand cineva indeamna pe altcineva sa-si lase copilul sa planga ca "n-are nimic" si "se va obisnui", si nici cand vad idei "ingenioase" de transportat copilul cu masina.


sus

Denunta
flish




Locatie: Villeneuve St Denis
Copii
Ben: 13 ani, 5 luni

13.09.2009 8:06     citat 

In general nu-ti lasi copilul sa planga - 10 minute e oricum mult prea mult...

Sa zicem ca e ok sa-l las sa planga pana ma ridic de pe wc, ma spal pe maini si trag apa, dar si aici depinde... poate ca tonul plansului impune urgenta si atunci e posibil sa mai sar peste etape.

Cu scaunul de masina sau orice alta chestie de genul asta care intra la capitolul "tre' sa plangi pentru siguranta ta si linistea mea" raspunsul este simplu: se rezolva in timp.
Adica in decurs de cateva luni, poate chiar un an si ceva. Pur si simplu faci acel lucru de enshpe mii de ori pana cand nu-l mai sperie / enerveaza etc.

Discutiile de genul asta se poarta cumva atemporal. Mereu e vorba ca respectivul copil trebuie sa faca (sau sa nu faca) un anume lucru instant.
Ori cresterea copiilor se face in timp.
In timp se obisnuiesc sa stea in scaunul special legati cu centura, in timp se obisnuiesc sa treaca strada pe verde, in timp se obisnuiesc ca la magazin se merge cu o lista si daca nu e trecuta jucaria, atunci asta e, mama nu are azi bani de jucarie sau ciocolata.

Urgentele adevarate sunt extrem de rare. Eu in aproape 2 ani nu am avut decat 2 urgente cand a trebuit sa-l iau pe sus de la locul de joaca si sa-l duc acasa pentru ca mi-era rau de nu mai vedeam bine. Si ce este ciudat e ca nu a comentat nimic in nici una din dati. S-a asezat singur in carut si a stat super-linistit pana acasa.


sus

Denunta
Christa




Locatie: Germania
Copii
Mona Julia: 14 ani, 9 luni

13.09.2009 8:43     citat 

----------
flish a scris:
Cu scaunul de masina sau orice alta chestie de genul asta care intra la capitolul "tre' sa plangi pentru siguranta ta si linistea mea" raspunsul este simplu: se rezolva in timp.
Adica in decurs de cateva luni, poate chiar un an si ceva. Pur si simplu faci acel lucru de enshpe mii de ori pana cand nu-l mai sperie / enerveaza etc.
----------


De acord, si care e propunerea ta in cazul concret de la care s-a pornit aici de fapt? ralu-mada zicea sa-l lase brish pe Lucas sa planga, "ca n-are nimic daca plange [...] se va obisnui", eu ziceam ca in cazurile astea am tras pe dreapta si am incercat sa inlatur cauza sau cel putin am asteptat pana s-a (lasat) linistit(a) inainte sa merg mai departe.


sus

Denunta
ralu-mada




Copii
D
S
E

13.09.2009 11:38     citat 

Ptr a raspunde la intrebarea din topic CAND si CAT lasam un copil sa planga, am sa citez un psiholog f drag mie care vorbeste si din postura unei mamici:

"In primul rand, sugarul nu trebuie lasat sa planga pana ramane fara aer! Probabil se va opri la un moment dat, insa nu vrei sa ii transmiti mesajul ca nu esti langa el cand are nevoie. Insa... Nu e ok nici sa alergi la primul scancet si sa il iei in brate-astfel pui bazele unui adult dependent care nu stie ce este frustrarea si cum sa ii faca fata. De cand il auzi plangand, lasa-l 1 min-2 sa planga, apoi vorbeste-i, apoi ia-l in brate si tine-l la piept, incat sa iti auda bataile inimii. E adevarat ca afectivitatea se dezvolta si hraneste mult in copilaria mica, dar ce e prea mult sau prea putin strica. Daca are astfel de crize de plans si ziua, poti sa il supraveghezi, sa ii vorbesti de la distanta in cele 2 min cat il lasi sa planga.
Pentru ca nu au alt limbaj, folosesc plansul pentru a comunica nevoia de afectiune, de a fi alintat, dar si nevoi cum ar fi foamea sau o durere etc.
In jurul varstei de un an, copilul incepe diferentierea si dezvoltarea identitatii proprii – aceasta opozitie este prima modalitate a copilului de a se diferentia de mama sa si de cei din jurul lui. In cautarea unei identitati proprii care este pe cale sa inceapa sa se formeze, copilul incepe prin a refuza si a se opune la tot ceea ce ii ofera celalalt. Cu alte cuvinte, incepe sa fie altfel decat ei, sa fie el insusi o persoana cu manifestari proprii, dorinte si nevoi aparte.In cele mai multe cazuri aceste prime nemultumiri sunt traduse prin plansete.
Pentru parinti devine uneori coplesitor si aproape dezarmant sa se confrunte cu opozitia copilului, caci e din ce in ce mai greu sa gaseasca solutii care sa calmeze sau sa impace copilul...."


sus

Denunta
tei




Locatie: cta
Copii
Iona: 23 ani, 11 luni
Christian: 12 ani, 4 luni

14.09.2009 12:19     citat 

Buna,
ca raspuns simplu si la obiect spun ca eu nu am lasat niciunul din copii sa planga!
Fata a fost foarte plangacioasa in primele luni, cam pana pe la 1 an, incepea sa planga (sa tipe sau sa urle, e totuna) din orice , fara avertizare ( fara a se smiorcai inainte). Si totusi nu am lasat-o sa planga nici macar 2 minute. Plangea astfel cand dorea / nu dorea ceva si interveneam . Nu o luam imediat in brate sa o pup,( asta o faceam in programul de joaca sau cand merita laudata) , ci vorbeam cu ea apropiindu-ma sau chiar si strambandu-ma (in joaca) daca era nevoie. Ii explicam ce si cum , pe intelesul ei. Este usor sa te joci cu mintea lor , totul este sa ai rabdare si sa acorzi destula atentie. Si se va rezolva in timp, asta sigur!
O mama simte, anticipeaza discomfortul copilului si poate preveni din timp acest lucru cand este in preajma , ducandu-l cu vorba si distragandu-i atentia la timp.
Revenind la subiectul "scaunul de masina", baiatul nu voia sa stea in el nici cat sa bag / scot carutul in/din portbagaj. O perioada il asezam direct pe bancheta ,( acolo voia sa stea) si apoi ne-am facut un obicei ca inainte de a intra in casa sa ne jucam 5 min in masina. Bineinteles, il asezam pe el in scaunul auto si , vorbind cu el si distragandu-i atentia , ma asezam in spate, langa el, si ne jucam 5 min. S-a obisnuit cu scaunul si acum plec linistita si numai eu cu el . Cateva luni a trebuit sa iau si fata cu mine peste tot, oriunde mergeam, dar in nici un caz nu as fi acceptat ideea de a-l lasa sa planga.


sus

Denunta
alexandraS





14.09.2009 12:50     citat 

----------
ralu-mada a scris:


"In primul rand, sugarul nu trebuie lasat sa planga pana ramane fara aer! Probabil se va opri la un moment dat, insa nu vrei sa ii transmiti mesajul ca nu esti langa el cand are nevoie. Insa... Nu e ok nici sa alergi la primul scancet si sa il iei in brate-astfel pui bazele unui adult dependent care nu stie ce este frustrarea si cum sa ii faca fata. De cand il auzi plangand, lasa-l 1 min-2 sa planga, apoi vorbeste-i, apoi ia-l in brate si tine-l la piept, incat sa iti auda bataile inimii. E adevarat ca afectivitatea se dezvolta si hraneste mult in copilaria mica, dar ce e prea mult sau prea putin strica. Daca are astfel de crize de plans si ziua, poti sa il supraveghezi, sa ii vorbesti de la distanta in cele 2 min cat il lasi sa planga. "
----------


deja mai departe nu am citit...
fetita mea nu a plans in viata ei mai mult de cateva zeci de secunde (la mine in brate fiind) deci habar nu am ce nervi (sau inima??) de fier tre sa ai ca sa fii in stare sa stai la distanta de un bebe mic si sa te uiti la el, sau sa-i vorbesti, in timp ce el plange.. bine ca ne lasa doamna psiholog-mama sa intervenim atunci cand copilul mai are putin si ramane fara aer prostit
nu sunt mama de prea multa vreme si poate la copiii mai marisori se aplica aceasta teorie. dar atata vreme cat e mic (sa zicem pana intr-un an) mi se pare absurd sa-l lasi sa sufere. chiar si pentru un minut.


sus

Denunta


< subiectul anterior :: subiectul urmator> pagina 1, 2, 3, 4, 5  »
Data este GMT + 2 Ore
subiect nou  raspunde
mergi la: