De la lume adunate...
Cainele cel istet de Cezar Petrescu
CAINELE CEL ISTET
de Cezar Petrescu
In partea de miazazi a Frantei, intr-un orasel neinsemnat, se afla un birt saracacios.Acolo se adunau, la vremea mesei, muncitorii de la o fabrica vecina.Erau lucratori saraci sin u le dadea man sa se infrupte din multe feluri.Asa ca stergeau cu miez de paine sosul farfuriilor pan ace nu mai ramanea nimic in urma lor.
In preajma birtului se oplosise un caine slab si flamand ca vai de el.Dadea tarcoale meselor, dar nu se alegea cu mare lucru.Abia infuleca, pe ici-colo, cateva firmituri cazute pe sub scaune.Sa capete un os ori o bucat muiata in sos gras, nici vorba de asa ceva!Cainele se lingea pe bot si isi stramba gatul, tot astepatand sa se milostiveasaca vreun musteriu.
De la o vreme, baga el de seama cum mergea oranduiala birtului.Ca sa-ai imputineze cheltuielile, stapanul nu tocmise nici un baiat ori o fata de serviciu.Fiecare musteriu isi ducea singur oblonul dinspre bucatarie, suna un clopotel, isi capata Portia si pleca la masa cu farfuria plina.
“Hm! Isi spuse cainele in sine, intr-o buna zi.Mi se pare ca e rost sa ma infrupt si eu daca voi avea putin norocâ€.
Zis si facut.A asteptat pan ace au plecat muncitorii de la masa.Apoi s-a apropiat de oblong si atras cu dintii de franghia clopotelului.Clopotul a sunat, oblonul s-a deschis si bucatreasa a pus, ca de obicei, o farfurie plina cu mancare pe pervazul oblonului.Nu s-a uitata sa vada cine sunase.Stia ca lucratorii sunt nevoiasi, dar cinstiti;duap ce mancau, fiecare trecea pe la tejgheaua birtasului sa-si plateasca portiile.
Cainele se catara pana la farfurie, infuleca mancarea cu mare pofta, si dupa ce s-a lins pe bot a plecat frumusel la plimbare.
Azi asa, maine asa, asa o saptamana.Incepuse sa se ingrase.El era cel mai credincios musteriu al birtului.
Dar cum ulciorul nu merge de multe ori la apa, intr-o zi pungasul a fost prins.Cea dintai pornire a birtasului l-a indemnat sa apuce matura de coada sis a-I dea vinovatului o lectie strasnica.Insa inscusinta animalului il induiosase.Nu-l alunga si nici nu-l lua la rost.
Din acea zi ii ingadui sa-si ia portia pe fata, odata cu musterii din fiecare zi.
Cainele venea, suna clopotelul, isi capata portia, apoi trece pe la tejghea, clatinand din coada, in semn de multumire.E drept ca isi platea mancarea acum, pazind birtul si curtea de hoti.
de Cezar Petrescu
In partea de miazazi a Frantei, intr-un orasel neinsemnat, se afla un birt saracacios.Acolo se adunau, la vremea mesei, muncitorii de la o fabrica vecina.Erau lucratori saraci sin u le dadea man sa se infrupte din multe feluri.Asa ca stergeau cu miez de paine sosul farfuriilor pan ace nu mai ramanea nimic in urma lor.
In preajma birtului se oplosise un caine slab si flamand ca vai de el.Dadea tarcoale meselor, dar nu se alegea cu mare lucru.Abia infuleca, pe ici-colo, cateva firmituri cazute pe sub scaune.Sa capete un os ori o bucat muiata in sos gras, nici vorba de asa ceva!Cainele se lingea pe bot si isi stramba gatul, tot astepatand sa se milostiveasaca vreun musteriu.
De la o vreme, baga el de seama cum mergea oranduiala birtului.Ca sa-ai imputineze cheltuielile, stapanul nu tocmise nici un baiat ori o fata de serviciu.Fiecare musteriu isi ducea singur oblonul dinspre bucatarie, suna un clopotel, isi capata Portia si pleca la masa cu farfuria plina.
“Hm! Isi spuse cainele in sine, intr-o buna zi.Mi se pare ca e rost sa ma infrupt si eu daca voi avea putin norocâ€.
Zis si facut.A asteptat pan ace au plecat muncitorii de la masa.Apoi s-a apropiat de oblong si atras cu dintii de franghia clopotelului.Clopotul a sunat, oblonul s-a deschis si bucatreasa a pus, ca de obicei, o farfurie plina cu mancare pe pervazul oblonului.Nu s-a uitata sa vada cine sunase.Stia ca lucratorii sunt nevoiasi, dar cinstiti;duap ce mancau, fiecare trecea pe la tejgheaua birtasului sa-si plateasca portiile.
Cainele se catara pana la farfurie, infuleca mancarea cu mare pofta, si dupa ce s-a lins pe bot a plecat frumusel la plimbare.
Azi asa, maine asa, asa o saptamana.Incepuse sa se ingrase.El era cel mai credincios musteriu al birtului.
Dar cum ulciorul nu merge de multe ori la apa, intr-o zi pungasul a fost prins.Cea dintai pornire a birtasului l-a indemnat sa apuce matura de coada sis a-I dea vinovatului o lectie strasnica.Insa inscusinta animalului il induiosase.Nu-l alunga si nici nu-l lua la rost.
Din acea zi ii ingadui sa-si ia portia pe fata, odata cu musterii din fiecare zi.
Cainele venea, suna clopotelul, isi capata portia, apoi trece pe la tejghea, clatinand din coada, in semn de multumire.E drept ca isi platea mancarea acum, pazind birtul si curtea de hoti.
publicat la 04.01.2010 (21829 citiri)
