· articole
· intamplari

Cand imaginatia micutului tau devine periculoasa



A-l incuraja pe cel mic sa dea frau liber imaginatiei este un lucru laudabil atata timp cat voi, parintii, ii sunteti in preajma pentru a-l ghida in aceasta calatorie fantastica.

Fara a-i taia elanul explorator, voi trebuie sa-i explicati treptat celui mic, cu multa rabdare si naturalete, ce are voie si ce nu are voie sa faca, dar mai cu seama de ce nu ii sunt permise anumite fapte. El trebuie sa invete sa discerna singur daca ceea ce-si doreste intra in categoria lucrurilor permise sau a celor periculoase si, prin urmare, nepermise.

Aude in povesti, vede la desene animate, adauga putina imaginatie si reteta unei posibile nenorociri este gata! Pana si, la prima vedere, inofensivele Tom si Jerry pot reprezenta un real pericol daca cel mic se hotaraste sa puna in aplicare cele vazute in aceste filmulete, tigaia de bucatarie poate zbura in capul catelului, care, la randul sau, daca mai are forta se poate razbuna muscandu-l pe cel mic etc.

Singurii care il pot feri pe copil de aceste pericole sunt parintii si persoanele care il ingrijesc.
Cum? Vorbind cu el, explicandu-i de cate ori este nevoie si cat mai pe intelesul varstei sale cum functioneaza toate aparatele din casa la care el ar putea avea acces (sau pe care le-ar putea descoperi), dar si cum se produc fenomenele naturale, cum se transforma apa in gheata sau in vapori, ce rol are caldura, care sunt sursele ei, ce importanta au acestea pentru pamant, cum cresc plantele, care este ciclul lor, prin ce se deosebesc anotimpurile si, mai putin comod pentru parinti, dar la un moment dat obligatoriu de stiut pentru copii, cum se inmultesc pasarile, animalele, omul.Desigur, toate la timpul lor, dar sub deviza "mai bine mai devreme, decat prea tarziu".
De la 2, 3 ani se poate incepe cu explicatii simple, sumare, apoi spre 4 ani acestea se dezvolta, pentru ca la 6, 7 ani copilul sa aiba deja o imagine cat mai completa a proceselor si fenomenelor inconjuratoare. In librarii exista o sumedenie de carti destinate copiilor pe grupe de varsta, care pot usura munca parintilor foarte mult.

Efortul tau va fi rasplatit pe masura, fiindca toate acestea reprezinta nu doar caramizi solide ce vor sta la baza procesului cunoasterii, dar si repere fundamentale la care cel mic se va raporta de fiecare data cand va avea initiativa de-a infaptui ceva. Un copil informat este un copil mai putin vulnerabil, un copil relaxat, liber sa se dezvolte, fiindca el nu este constrans de acel imperativ "Nu ai voie sa.". El actioneaza conform cunostintelor pe care le are, iar daca ceva il opreste din actiunea sa, acel ceva tine de propria sa constiinta, de sentimentul ca nu este bine sa continue.

Cu multa rabdare si consecventa, asa cum bebelusul invata si accepta pana la urma ca nu trebuie sa-si mai faca nevoile in scutece, ci la olita, tot asa va reusi cu timpul si sa discearna intre real si imaginar, intre posibil si imposibil.

Copilul trebuie chiar lasat sa experimenteze orice, pentru a se convinge de cele spuse de tine, atata timp cat nu se pune in real pericol pe sine sau pe ceilalti si, de asemenea, in masura in care faptele sale nu duc la distrugerea unor lucruri importante. Esential este ca dupa fiecare experiment esuat, cei mari sa ii explice inca o data, cu blandete, dar cu seriozitate, de ce a dat gres si, mai cu seama, ce ar fi trebuit sa faca sau sa nu faca pentru a avea o reusita.

Vorbeste cu oamenii de pe ecran si se supara ca nu ii raspund.
Aceasta problema apare in jurul varstei de 2 ani, 2 ani si jumatate. Copilul, facand poate o analogie cu telefonul unde la capatul celalalt al firului este o voce cu care dialogheaza firesc, este uneori contrariat de ce vocile de la radio nu il aud desi el le aude pe ele, de ce prezentatorii TV il saluta, dar nu ii raspund la salut etc. Nu e cazul sa te apuci sa cumperi un manual tehnic de electronica pentru a-i descrie celui mic toate circuitele care au loc pentru ca noi sa putem privi la TV. Dar poti sa il lamuresti cum stau lucrurile folosind impreuna, pas cu pas, un reportofon, o camera video sau un aparat foto digital. Il imbraci cu un costum special, il pui sa cante sau sa spuna o poezie si il previi ca il inregistrezi. O faci, iar apoi urmariti impreuna inregistrarea. Daca cel mic are pana in 3 ani probabil ca nu va intelege foarte bine mecanismul, dar macar nu se mai supara ca nu este bagat in seama de cei de pe micul ecran. Dupa 4, 5 ani, copilul este capabil sa inteleaga acest mod de stocare a amintirilor, fiindca realizeze ca exista trecut, prezent si viitor.

Vrea sa fie viteaz ca Praslea si sa se bata cu sabiile cu Gigel, prietenul lui
Daca sabiile sunt de jucarie, moi si inofensive, atunci este suficient sa le atrageti atentia celor doi voinici ca nu trebuie sa se loveasca. Daca sabiile sunt niste bete, ori niste fiare, iar scopul celor doi este intocmai ca cel din poveste, omorarea inamicului, atunci jocul nu poate continua. Est momentul sa li se explice ca in lumea basmelor existe anumite fapte de vitejie, iar in lumea noastra altele, ca fiecare dintre noi trebuie sa traim dupa regulile lumii in care traim. Asa ca.daca vor sa fie viteji, trebuie sa uite de saritul in foc, zburatul peste prapastie sau decapitarea dusmanului si sa se intreaca in alergare, in mersul pe bicicleta, or pe role, in orice fapta buna.

Tunde papusa fiindca e vara si ii e cald, mititica.Oricum ii va creste parul la iarna din nou
Aproape toti copii se gandesc la un moment dat ca papusile ar trebui sa reactioneze ca si oamenii. Daca explicatiile tale logice nu ii sunt multumitoare, lasa-l sa-si coafeze papusa, in fond este un experiment de pe urma caruia se va convinge definitiv ca ai avut dreptate. Masoara-i parul papusii, astepta-ti o luna, doua si masurati-l din nou. Hm, e la fel.Scoate-i capul papusii cu riscul de-a o sacrifica (oricum ciumpavita nu prea mai e atragatoare) si arata-i cum sunt cusute pe dos firele de plastic sau de lana. Explica-i din nou ca numai parul fiintelor vii are capacitatea de-a se regenera, de-a creste, fiindca parul nostru are radacini care il hranesc in permanenta – ca si iarba! De ce nu, transforma acest experiment intr-o lectie de anatomie. Jucati-va gasind alte parti din corpul omenesc sau de la animale care se pot regenera (parul, unghiile, dintii ).

Text: Geo Mihalcea.





"Cand imaginatia micutului tau devine periculoasa" | cont nou | 0 comentarii
Prag
Comentariile sunt proprietatea celor care le adauga. parinti.com nu este raspunzator pentru continutul lor.
Legaturi
Articolul cel mai citit despre dezvoltare:
Cat si ce vede un bebelus?

Articole de admin

Evaluare
scor mediu 0
voturi 0
Prost
Normal
Bun
Foarte bun
Excelent