· articole
· intamplari
|
 |
|
| autor |
Care etapa e mai grea?  |
alexxya
Locatie: Constanta Copii
Diana-Maria: 11 ani, 3 luni
|
|
08.10.2009 7:09 Care etapa e mai grea? |
  |
| |
|
Am deschis acest subiect deoarece sunt o proaspata mamica...stresata. Inainte sa nasc imi spuneam ca mi-am luat o marja de rabdare de vreo 12 luni... se pare ca s-a terminat mai repede. Nu mai pot sa stau in casa- eram o fire f activa, tot timpul alergam si gaseam ceva de facut, iar acum trebuie sa stau in casa. Nu are cine sa ma ajute si sunt legata de copil. Uneori simt ca am ajuns la capatul rabdarii. Eu alaptez numai la san, si mi-e teama ca de stres sa nu-mi pierd laptele. Asta ar mai lipsi. Asa ca vreau sa va intreb, mai ales pe cele care aveti deja bebele mai mare- poate deja un an sau trei... Care a fost pt voi cea mai dificila perioada? La nastere, colicile, dintisorii...
|
sus |
 |
|
|
|
AdrianaSimion
Locatie: in curte!Copii
pui de pupexa: 15 ani, 3 luni
|
|
08.10.2009 7:29 Re: Care etapa e mai grea? |
|
| |
|
----------
alexxya a scris:
Am deschis acest subiect deoarece sunt o proaspata mamica...stresata. Inainte sa nasc imi spuneam ca mi-am luat o marja de rabdare de vreo 12 luni... se pare ca s-a terminat mai repede. Nu mai pot sa stau in casa- eram o fire f activa, tot timpul alergam si gaseam ceva de facut, iar acum trebuie sa stau in casa. Nu are cine sa ma ajute si sunt legata de copil. Uneori simt ca am ajuns la capatul rabdarii. Eu alaptez numai la san, si mi-e teama ca de stres sa nu-mi pierd laptele. Asta ar mai lipsi. Asa ca vreau sa va intreb, mai ales pe cele care aveti deja bebele mai mare- poate deja un an sau trei... Care a fost pt voi cea mai dificila perioada? La nastere, colicile, dintisorii...
----------
pai de ce trebuie sa stai in casa? mai ales ca avem parte de o toamna frumoasa, e pacat sa nu iesi cu pitica la plimbare. am vazut ca alaptezi...poati alapta si cat esti afara, in parc, pe banca, nu-i nk iesit din comun. 
Profita atunci cand doarme puiul si odihneste-te si tu langa el, e f important sa-ti regasesti echlibrul.
si ca sa raspuns la intrebare, fiecare etapa din viata bebelusului/copilului este dificila, la inceput colicile, apoi dintisorii (vor mai fi nopti nedormite din plin), cand va incepe sa mearga, diversificarea, si asa mai departe.
la noi perioada grea a fost odata cu aparitia dintisorilor (am avut nenumarate nopti nedormite din cauza agitatiei), dar acum sunt amintiri, amintiri
Alapteaza in continuare, este minunat ca reusesti
|
sus |
|
|
CLAUDYA-MARIA
Locatie: VasluiCopii
Claudia Maria: 15 ani, 5 luni
Teodora Stefania: 12 ani, 2 luni
|
|
08.10.2009 9:16 |
|
| |
|
alexxya, in primul rand felicitari pt fetita, sa-ti traiasca si sa fie sanatoasa 
Apoi, Adriana are perfecta dreptate, fiecare etapa are dificultatile, greutatile ei. E greu, stiu, mai ales la primul copil. Dar sunt sigura ca vei reusi si vei fi mandra de tine si de printesa ta. Asa, prin greutati, va "lipiti" mai mult una de alta, ea are nevoie de toata dragostea ta si de laptic....in rest nu mai conteaza Tu trebuie sa te odihnesti foarte mult, incearca sa dormi cand doarme si ea, chiar daca doarme pe burtica ta (asa se mai linistesc colicile  ), incearca sa fii calma si calda cu ea. Cand vine sotul de la servici, mai paseaza-i din atributii, roaga-l sa te ajute prin casa sau chiar cu fata, sunt treburi pe care le poate face si el: sa schimbe un pampers, sa-ti aduca unul curat sau sa-l duca pe cel murdar la gunoi....orice ajutor cat de mic conteaza, mai ales pt moralul tau. Apoi, iesi cu micuta la plimbare, va va face foarte bine la amandoua Ea e mica, cat stai afara va dormi aproape tot timpul, profita de asta, cand va creste va face mofturi in carut, va vrea pe jos, la copii, etc..... Inca e cald si frumos, va puteti plimba ore intregi.
Viata ta s-a schimbat radical de cand a aparut puiuta, nimic nu va mai fi ca inainte, dar e minunat Desi broscutza mea mica are aproape un an, poti sa fii convinsa ca avem si noi nopti nedormite, perioade de plans isteric (aparent fara motiv), indispozitii, perioade cand nu-i intri in voie cu absolut nimic.....nu-i usor, dar e frumos.
Era o vorba din batrani......"cu cat cresc copiii, cresc si problemele/greutatile/grijile".......e adevarat, sa stii, iti spune o mamica cu doi copii, de varste diferite
Mult calm, multa rabdare, incearca sa te incurajezi singura........vei reusi sa treci repede peste tot si-ti vei intra intr-un ritm normal
|
sus |
|
|
alexxya
Locatie: Constanta Copii
Diana-Maria: 11 ani, 3 luni
|
|
09.10.2009 6:55 |
|
| |
|
Multumesc, fetele. Asa e. Viata mea s-a schimbat radical Nu cred caeram pregatita pt asta... dar e fetita mea. Am iesit azi cu ea pt prima oara, dar n-am stst mult ca mi s-a parut ca bate vantulcam tare. Maine o sa iesim si o sa stam ceva mai mult ca-l luam si pe tati. Ma gandesc ca atunci cand mai creste macar poate sa spuna ce are-ce o doare, daca-i cald sau rece, daca-i sete... acum plange si uneori nu stiude ce. incerc toate variantele, dar tare mi-as dori sa- mi spuna ce are.
|
sus |
|
|
lulu26
Locatie: iasiCopii
A: 14 ani
B: 14 ani
|
|
09.10.2009 7:21 |
|
| |
|
mai ai "putin" pana sa-ti zica ce-o doare, ai mei au acusi 3 ani si abia acuma siu sa zica ce-i doare, cand le e foame, daca nu le place mancarea.
Ai sa inveti cu timpul sa o "citesti", ai sa vezi ca are cate un plans pt orice nemultumire, instincul matern o sa indrume intotdeauna spre ce e mai bine pt bb
Sfatul meu e sa fii calma, ca altfel va fi si bb stresat, sa vorbesti cu ea, ea iti cunoaste vocea si intonatiile/tonurile inca din burtica, deci tonul calm si blajin o sa o linisteasca.
Stiu ca probabil zici ca e usor de zis da mai greu de facut insa invata inca de pe acum sa ai incredere in copilul tau, va sti sa-ti dea de stire ce vrea/nu vrea.
Ca sa raspund stict la intrebarea din titlu, hmm, chiar daca copiii mei sunt gemeni sau manifestat diferit in orice etapa.
Ce pot sa-ti spun uitandu-ma in urma e ca in primele 3 luni mi s-a parut un calvar colicile, cand au inceput cu dintii pe la 6 luni, deja ma gandeam la perioada colicilor ca un "concediu"(asta pt ca plansul de la colici tinea cateva ore si se linisteau intotdeuna stand pe burtica mea, insa din cauza dintilor nu am dormit o noapte intreaga vreo 2 ani si oleaca).
Deci fiecare etapa are partile frumoase si mai putin frumoase insa magice, important e sa stii sa te bucuri de ele impreuna de bb
|
sus |
|
|
|
|
micip
|
|
10.10.2009 1:36 |
|
| |
|
Primele 2 luni mi s-au parut cele mai grele, pana m-am obisnuit cu ideea ca am un bb ce depinde de mine, pana am invatat sa recunosc felul in care plange ca sa stiu ce vrea. In timp ce dormea bb faceam ce imi placea cel mai mult , ( vizionat emisiunea preferata, machiat, etc) in felul asta imi reincarcam bateriile.Fiecare etapa are problemele ei dar si parti extraordinar de frumoase! Multa rabdare, si o sa treceti cu bine peste toate!
|
sus |
|
|
adastero
Locatie: constantaCopii
stefan: 21 ani, 3 luni
robert: 12 ani, 4 luni
|
|
10.10.2009 3:20 Re: Care etapa e mai grea? |
|
| |
|
[quote="alexxya"]Am deschis acest subiect deoarece sunt o proaspata mamica...stresata. Inainte sa nasc imi spuneam ca mi-am luat o marja de rabdare de vreo 12 luni... se pare ca s-a terminat mai repede. Nu mai pot sa stau in casa- eram o fire f activa, tot timpul alergam si gaseam ceva de facut, iar acum trebuie sa stau in casa. Nu are cine sa ma ajute si sunt legata de copil. Uneori simt ca am ajuns la capatul rabdarii. Eu alaptez numai la san, si mi-e teama ca de stres sa nu-mi pierd laptele. Asta ar mai lipsi. Asa ca vreau sa va intreb, mai ales pe cele care aveti deja bebele mai mare- poate deja un an sau trei... Care a fost pt voi cea mai dificila perioada? La nastere, colicile, dintisorii...[/quote]
Am doi copii, de 10 si 1 an. Cu primul am stat acasa 3 luni pentru ca aveam nevoie de bani si m-am angajat. Eram bucuroasa ca am un job si ca el sta cu mama si eram libera! Cu timpul mi-am schimbat jobul eram tot mai ocupata, alergam si mi-am dat seama ca imi doream de fapt sa stau mai mult cu baiatul, dar nu aveam cum.
Acum stau cu al doilea baiat acasa, are 1 an, si nici nu ma gandesc sa ma grabesc la serviciu, profit cat pot sa fiu alaturi de el, atat cat mai pot si incerc sa facem impreuna lucruri pe care cu cel mare nu le-am putut face. Asa ca profita, nu o sa te mai intalnesti cu aceste clipe frumoase
Pe masura ce copilul creste grijile vor fi mai mari, crede-ma, acum e super ok, sunt probleme, pe care le poti rezolva si depind in mare masura de tine.
Sanatate
|
sus |
|
|
Lorikay
Copii
Erica Maria: 13 ani, 7 luni
|
|
12.10.2009 1:54 |
|
| |
|
Si eu imi spuneam: "Cand o sa stea in fundulet o sa fie mai usor." Dar nu a fost.
Apoi, o sa fie mai usor cand o sa mearga in picioruse - si trebuia sa alerg dupa ea non-stop.
Apoi, o sa fie mai usor cand o sa vorbeasca si o sa imi spuna ce are - acum incercam sa o facem sa taca macar 5 minute pe zi (si in somn spune poezii) si incercam sa ne dam seama daca o dare cu adevarat ceva sau doar vrea sa ne atraga atentia.
Incearca sa le iei pe toate din mers, asa cum vin, fa-ti tu programul dupa bebe si nu invers si iti va fi mai usor. Mie imi faceau bine plimbarile prin parc si discutiile cu alte mamici.
|
sus |
|
|
mimi2009
Locatie: BucurestiCopii
Stefania: 11 ani, 7 luni
Mihaela: 10 ani, 1 luna
|
|
12.10.2009 4:00 |
|
| |
|
O Doamne, parca ma vad pe mine. Pana la 2 luni Stefania mea, a plans de mama focului, si in brate si in pat, uneori si in parc, nici eu nu stiam ce sa ii fac. Acum e o ranjita si jumatate iar eu sunt tare fericita.
O scoteam satula pe afara, la o jumatate e ora dupa ce manca. La vremea aceea nu vroia sa eructeze si imi regurgita in carut. Acum la aproape 4 luni, dupa ce am terminat de alaptat, eructeaza, ma imbrac, apoi direct cu ea in carut pentru plimbare, evident dupa ce o imbrac corespunzator.
Parerea mea e ca nu e bine sa o ti de la inceput 2-3 ore pe afara, ci sa o iei treptat, pentru ca fetita ta sa se invete cu aerul.
AdrianaSimion are dreptate, poti alapta si in parc,  eu am facut-o de cateva ori, si sa sti ca nu mi-a pasat de nimeni, ii era foame fetei mele si punct. Trebuia sa manance. Cauta in parc o zona mai linistita, daca ti-e jena si hraneste-o.
Apoi, desi e greu impuneti sa nu mai fi stresata, stresul tau se transmite fetitei, care va plange, pentru ca nu stie altfel cum sa iti spuna nelinistile sale. Asta te va stresa si mai mult. Mama mea m-a invatat ceva, sa ii zambesc cand plange, pentru ca altfel daca ma vede incruntata va plange si mai tare, apoi sa nu ma las coplesita de schimbarea din viata mea. Mi-au trebuit vreo 2 saptamani de repetat de 100 de ori pe zi in minte aceste lucruri, dar am reusit.
|
sus |
|
|
micip
|
|
13.10.2009 8:24 |
|
| |
|
Eu stateam cu fetita toata ziua afara, manca, dormea,intram in casa doar pt schimbat pampersul. Am observat ca dormea chiar mai bine afara si atunci cand s-a racit vremea trebuia sa o scot putin afara sa adoarma. De altfel am plecat cu masina la o distanta mare de casa (100km) cand avea 2 sapt. Si nici nu a racit, nici nu am avut alte probleme cu ea. Nu am vrut sa tin cont de superstitii dar am cautat sa o protejam.
|
sus |
|
|
Kurai_Lucy
Locatie: undeva in ArdealCopii
cea mare: 13 ani, 5 luni
cea mica: 9 ani, 9 luni
|
|
13.10.2009 9:24 |
|
| |
|
Alexxya, fiecare perioada are greutatile ei, depinde de copil dar si de tine.
pt mine cred ca primele 2 luni au fost cele mai dificile, dar din cauza mea.pt ca m-am adaptat destul de greu, pt ca nu aveam rabdare, ma stresam, vroiam sa fac prea multe, cand bebe plangea nu stiam ce sa ii mai fac...si simteam ca nu fac fata la nimic.apoi m-am calmat si a mers totul mai bine. cand bebe plangea si nu ii era nici foame, nici sete, era schimbat, etc, cel mai simplu se linistea sa stea la san sau pe burtica mea.
a fost greu cu colicile, pana la 5 luni am avut batai de cap cu ele - dar mai greu a fost inceputul, pana am lasat eu stresul.dupa aceea a fost mult mai usor, cand avea colici o puneam pe burtica mea sau daca eram afara cu burtica pe antebratul meu.
cu dintii nu a fost f dificil, cea mai grea perioada cu dintii i-am avut la 1 an si 7 luni, cand i-au iesit caninii, langea toata ziua si statea doar agatata de mine. din nou, cel mai bine a functionat tinutul in brate.
iar legat de statul in casa..eu ieseam zilnic cu ea afara, in oras, pe soare, pe frig, pe ninsoare. fie in carucior, fie in portbebe (cand a mai crescut)...gandeste-te ca acum prioritatea ta e bebe si nu te mai gandi la cum era viata ta inainte sa nasti, acum tb sa iti faci programul si activitatea in functie de bebe si mereu cu bebe.bucura-te de fiecare moment fiindca va creste, timpul trece repede, si fiecare perioada are farmecul sau.nu te gandi la greutati, ci la bucuriile pe care le vei avea, primul zambet, primul hohot de ras,prima data cand sta in fundulet, prima lingurita de papica, primul cuvant, primul pas, etc. oricat de dificil ar fi cu colicii, cu dintii, cu prima raceala, dupa ce vor trece vor fi niste amintiri indepartate.
multa rabdare, odihneste-te si incearca sa te bucuri de noua ta viata ca mamica.
|
sus |
|
|
Inuca0212
Locatie: GermaniaCopii
yvonne: 16 ani, 8 luni
|
|
02.12.2009 1:07 |
|
| |
|
chestia cu mai usor si mai greu... trebuie sa ai o baza comuna de comparatie, si asta de fapt nu exista, pt ca ce face gresit la 2 ani nu mai face gresit la 6 ani, in schimb la 6 ani face gresit ce nu facea la 2...asa ca e ca si cand am compara mere cu pere.
la 2 ani e mai usor pt ca zice ca vrea la olita. dar in schimb devine teribil de curios si merge cu capul inainte, nu cunoaste frica.
la 3 ani e mai usor pt ca incepe sa priceapa pericole, sa spuna unde doare, sa inteleaga ca orice actiune are o consecinta. in schimb e mult mai greu pt ca devine foarte incapatanat si e musai sa iasa treaba cum vrea el, ca daca nu vai de urechile parintilor.
la 4 ani e o poezie, se imbraca singur, devine mult mai ascultator, merge la gradinita, deci mama reincepe sa aiba ceva timp si pt ea. dar in schimb incepe sa aiba pareri, sa critice si sa comenteze mai totul, si sa faca toate racelile si gripele pamantului, de la gradinita.
la 5 ani...pfaaah! isi poate face singur sandwich, te asculta, pricepe pedepse si se conformeaza chiar daca nu-i convine, incepe sa se bucure de ce te bucuri si tu (adica de plimbari linistite, de iesiri la iarba verde, de stat la gura sobei seara si asta FARA zbuciumul din anii trecuti cand trebuia sa alergi dupa el prin peisaj, de nu intelegeai nimic din nimic), se spala singur pe dinti, face dus singur, face cam totul singur. DAR incepe sa mearga singur pe bicicleta cu doua roti, si cade si-si zdreleste in cel mai bun caz doar genunchii. vrea ce au si colegii (respectiv la noi a fost nintendo, rochita din aia si nu din asta, etc)
la 6 ani inca nu stiu dar va zic cand ajungem acolo.
oricum dupa concediul de anul asta pot spune cu mana pe inima ca iubesc varsta de 5 ani jumatate ai lui Vovo. a fost.....mmmmmmmmmmm...linistiiiiita si cumiiiiinte si n-am mai alergat pe plaja ca-n Baywatch dupa ea, si n-am mai stat cu calmantele sub limba ca se arunca in piscina fara aripioare, si nici nu am mai intrat in pamant de rusine la restaurant ca pateaza totul in jurul ei, si nici n-a trebuit sa stam non stop langa ea pt ca a stat si la miniclub cateva ore pe zi, timp in care a desenat si a modelat si s-a distrat, si noi la randul nostru am citit (boah, sa-mi fi spus mie cineva anul trecut ca o sa mai pot citi vreodata in concediu altceva decat "cand se imbolnaveste copilul" si "mama si copilul"...nu l-as fi crezut!)..
deci oricum, pe masura ce cresc, ar deveni din ce in ce mai usor daca nu s-ar face asa greu..
|
sus |
|
|
micip
|
|
02.12.2009 2:36 |
|
| |
|
Foarte bine spus! Asteptam si noi sa ne "linistim", macar putin.
|
sus |
|
|
adelia
Locatie: Alba IuliaCopii
Diana Ioana: 16 ani, 5 luni
Teodora Maria: 14 ani, 5 luni
|
|
02.12.2009 2:47 |
|
| |
|
Inuca, deci la vara sa sper intr-o minune??Referitor la citit in concediu??
Cu bicicleta insa tre sa te contrazic: Diana nu vrea neam inafara de plimbari in casa  ! Prea isi iubeste corpul ca sa indrazneasca sa se zdreleasca. Idem patine/schiuri, tot ce are legatura cu riscuri fizice
Off topic : LA MULTI ANI!!
|
sus |
|
|
alexxya
Locatie: Constanta Copii
Diana-Maria: 11 ani, 3 luni
|
|
07.12.2009 6:41 |
|
| |
|
lnuca... m-ai facut sa rad... si cand ma linistisem si eu m-am obisnuit intre timp cu toate ca subiectul asta e deschis de ceva vreme. Pot spune cand a devenit totul mai usor: cand la o luna mi-a zambit, iar dupa o ora s-a repetat...iar de atunci vorbesc cu ea si rade si incearca sa-mi vorbeasca ...normal ca vorbeste cu limbuta, gesticuleaza...pana acum se intampla in profilul mute , mai nou ies niste chiuieli... De la primul zambet totul a devenit mai usor si uneori simt ca ne intelegem...scoate un tipat scurt cand ii e foame si eu mai am ceva de facut...nu plange de foame, imi arata doar cu gurita ca vrea laptic si cand ma asez zambeste...stie ca urmeaza sa pape. Emuult mai usor. Referitor la cititul revistelor... nu-i nicio problema...nu-mi plac revistele. Eu oriunde merg trebuie sa fac miscare, ma joc cu copiii musafirilor nu stau cu musafirii...asa am fost intotdeauna. Am practicat ciclismul si de cand am ramas insarcinata nu am putut sa ma mai plimb...abea astept perioada in care sa alerg dupa ea, sa ne jucam cu mingea sau sa batem in lung si-n lat orasul pe bicicleta...acum mai rau ar fi daca ar semana cu taica-sau care nu s-ar misca din fata tv ului si ar dormi toata ziua.
Multumesc pt raspunsuri fetelor...mai scriem si peste un an..daca tot e deschis subiectul sa aiba un cap si-o coada, nu?
|
sus |
|
|
|
|
