De la lume adunate...
Casa bunicilor
Coșereanu Ioana
Cls a VI-a
CASA BUNICILOR
În vacanța de vară, îi vizitez mereu pe dragii mei bunici. Căsuța lor micuță, ca în povești, cu pereți albi, strălucind de curățenie stă în gura satului. Ea anunță o lume care își trăiește viața cât mai aproape de pământul care își dăruiește roadele celor care îl iubesc și îl îngrijesc cu dragoste și sfințenie. Casa este plină de lucruri fermecătoare în care totul e așezat la locul potrivit și cu un rost pe care eu nu îl înțeleg întotdeauna.
Cu un glas blând, în care îi simt dragostea pentru tot ce îl înconjoară, bunicul mă conduce într-o livadă cu miros îmbietor, cu iarbă verde și mătăsoasă și pomi care se sprijină unii de alții. Bunicul a sprijinit scara de lemnul trunchiului unui măr și ne-am apucat de treabă. Toată după-amiaza am cules mere coapte, bulgări rotunzi, roșii și parfumați. Merele pudrate păreau globuri colorate agățate în pom pentru a răsfăța privirile noastre. Erau fructe pline de bucurie, soare și aromă. Știau că sunt o încununare a vieții, că miezul lor adăpostește steaua micilor sâmburi din care vor răsări și alți pomi roditori.
Și casa mea va fi cândva o casă a bunicilor, plină de dragoste și armonie.
publicat la 27.05.2010 (15181 citiri)
