Jocul este o activitate simbolica. Este un "ca si cum". Mai mult decat o imitatie a unor situatii reale este o concentrare de actiuni, stari si trairi sufletesti. Copiii se joaca "de-a doctorul", punand in scena toate actiunile doctorului (unele fiind accentuate, chiar exagerate, altele fiind eliminate), starile si suferintele pacientului dar si relatia dintre ei (copilul-pacient trebuie sa stea, sa faca, sa suporte ceea ce copilul-doctor hotaraste ca "trebuie").
Este o luare in stapanire a unei situatii prin joc.
Daca nu ne-am juca, realitatea ar fi mai greu de suportat. Pentru ca nu doar copiii
se joaca, ci toti oamenii. Chiar si animalele! Putem "juca" asa cum
vrem noi o situatie, noi stabilim regulile jocului, noi il oprim atunci cand vrem.
"Piua" este cuvantul magic care opreste jocul. Asadar capacitatea de
a ne juca este forma simbolica prin care, retraim evenimente, intamplari din viata
reala putandu-le modifica dupa voie. De aceea, jocul produce satisfactie prin
el insusi, nu doar prin rezultatele lui.
Pe chipul copiilor se citeste bucuria atunci cand se joaca chiar daca este
un joc bland sau unul agresiv. Acesta este primul scop al jocului: obtinerea
placerii. Adultii joaca si ei sah din placere, dezleaga cuvinte incrucisate,
mamele se joaca croind rochii pentru papusile fetitelor dar si tatii se joaca
cu Lego sau cu trenuletele si masinutele teleghidate.
Dar pentru ca am vorbit de trenulete, papusi si Lego, sa ne gandim ce este
o jucarie? Este un obiect pe care-l folosim pentru a ne juca. O sfoara este
o jucarie? Dar 10 bete de chibrit? Daca gasim o modalitate de a ne juca cu ele,
le putem considera jucarii. Un obiect nu este in sine o jucarie. Devine o jucarie
atunci cand cineva reuseste sa-l utilizeze. Astfel ajungem la concluzia ca doar
o parte din ceea ce numim jucarii, servesc cu adevarat acestui scop. Un catel
de plus care latra, se ridica in doua labe, da din coada si merge prin casa
nu este o jucarie. Pentru ca nimeni nu se joaca cu el, toti stau si-l privesc.
Atunci cand bateriile se termina, copiii il considera stricat si nu se mai ating
de el.
O jucarie este cu atat mai folositoare cu cat permite copilului o mai mare
libertate si creativitate in utilizarea ei. Exemplu cel mai bun sunt jocurile
de constructie. Asta nu inseamna doar piese de Lego cu care construim castele!
Pot fi margele diferite din care fetitele fac podoabe pentru papusi sau casute,
pomi, garduri etc din care facem sate; pot fi parti ale corpului pe care le
potrivim pentru a realiza animale sau pur si simplu un patrat de hartie din
care putem obtine sute de obiecte dupa metoda ORIGAMI.
Jocuri sportive, jocuri de cuvinte, jocuri de constructie, jocuri de perspicacitate,
jocuri de indemanare, jocuri de strategie, jocuri de noroc pe care le folosim
pentru ca invatam ceva din ele, pentru ca ne produc placere si pentru ca avem
nevoie sa ne jucam, sa castigam, sa ne distram!
Datorita acestei "descarcari" pe care o simtim cand ne jucam, acestei
libertati pe care ne-o da ideea ca "e doar un joc", datorita faptului
ca jocul apare odata cu viata (ne jucam chiar inainte de a ne naste!), el este
folosit si ca metoda terapeutica pentru copii.
Anca Pietraru, psiholog
Anca Pietraru este psiholog, are 29 de ani si 2 copii. Practica psihoterapia psihanalitica cu copii si adulti.
».
