· articole
· intamplari

Stiri: Stiri: Cele mai frumoase basme persane in colectia „Literatura pentru copii”



Basmele persane ne poarta pe tarimul fermecat al dervisilor si padisahilor, unde o pasare care face oua de aur detine secretul fericirii, un leu se teme de un magar si un dovleac este insufletit de dorinta unei femei de a fi mama.

Visele celor cu inima buna se implinesc, dar nu inainte de trecerea unor incercari. Cum si-a recapatat fata negustorului lacrimile de margaritar, iar giuvaergiul norocul? Cine a sfarimat piatra rabdarii si cum a zadarnicit printesa cea bogata petirea fetei de croitor? Deschideti cartea si haideti sa aflam!


ro/images/produse/400_400/30188_56198.jpg"/>

Selectie si traducere din limba persana de Viorel Bageacu
Ilustratii de Radu Raileanu
208 p., 160x235 mm, 32,95 lei

Din cuprins:
• Povestea printului Ismael si a lui Arab-Zanghi
• Povestea printesei din Cin
• Dovleacul
• Corbul cel indaratnic
• Leul vinator
• Trandafirul inflorit
• Dervisul vrajitor
• Povestea prorocului Musa si a sacagiului
• Povestea fetei de croitor si a feciorului de imparat
• Pasarea fericirii
• Piatra rabdarii
• Povestea lenesului
• Inelul lui Soleyman • Padisahul, cadiul si dervisul

In colectia „Literatura pentru copii” au aparut :
• Cele mai frumoase basme persane
• Cele mai frumoase basme arabe
• Cele mai frumoase basme spaniole
• Basme de pe Tigru si Eufrat
• Cele mai frumoase basme bengaleze
• Cele mai frumoase basme rusesti
• Povestile Fratilor Grimm • Michael Ende – Povestea fara sfirsit
• Alphonse Daudet – Tartarin din Tarascon
• Cristina Anca Ciubotaru Grozdan – Ionut cel norocos
• Otfried Preussler – Krabat. Moara fermecata

In pregatire :
Cele mai frumoase basme turcesti

Basmul Bu-Ali

Asa a fost sau n-a fost asa. Traia odata intr-o tara un padisah. Si el avea o nevasta si o fata. Pe amindoua le iubea nespus de mult. Dar iata ca, odata, nevasta padisahului se imbolnavi si cazu la pat. Padisahul chema din toate tinuturile doctori si vindecatori pentru ca ei sa gaseasca leacul bolii nevestei. Ce nu incercara acestia, dar nimic nu ajuta, iar bolnava nu se inzdraveni.
Intr-o buna zi, padisahul si fata stateau la capatiiul bolnavei cind aceasta li se destainui:
— Soarele vietii mele coboara spre amurg. Daca vei dori sa te insori din nou, alege o nevasta cinstita si buna la suflet, ca sa se ingrijeasca cum se cuvine de fata mea.— Bine, bine! o linisti padisahul.

Se mai scurse putina vreme si nevasta padisahului isi lua ramas-bun de la viata.
Ani indelungati padisahul trai fara nevasta. Odata, fata il intreba:
— Taicuta, de ce nu te insori?
— Mi-e teama, fata mea, ii marturisi padisahul. Mi-e teama sa aduc femeie straina in casa noastra. Daca aceea pe care o aduc nu se va impaca cu tine, atunci eu voi gresi in fata amintirii mamei tale. Daca tii cu tot dinadinsul sa ma insor, du-te si peteste-mi singura femeia pe care o doresti.
— Prea bine! raspunse fata si porni sa gaseasca femeia care sa-i fie pe plac padisahului. Dupa cautari indelungate gasi, in sfirsit, o femeie pe care o aduse tatalui sau. Intr-adevar, ea era intocmai cum dorise si raposata nevasta a padisahului, adica cinstita si cuviincioasa, iar pe deasupra, se purta bine si cu fata.

Asa traira ei citiva ani. Dintr-odata insa si aceasta femeie se imbolnavi. Ii intepeni partea dreapta a trupului. Mina si piciorul drept i se uscara si nu le mai putea misca, isi pierdu vederea la un ochi, iar cu o ureche inceta sa mai auda.
Padisahul trimise dupa doctorul cel mai de vaza al orasului, sa vina si sa caute vreun mijloc de vindecare. Aparu doctorul chemat cu toti invataceii si slujitorii sai. Incepura sa se sfatuiasca si sa-i dea felurite leacuri, insa femeia nu se indrepta. Slujitorii il vestira pe padisah ca doctorul n-a fost de nici un folos, femeia nu e mai bine.
Padisahul se infurie si striga :
— Acesti sarlatani jupoaie pielea de pe oameni, iau atitia bani, isi mai tin si nasul pe sus, mai fac si pe grozavii, dar de la ei nici un folos! Nu sint in stare nici macar nevasta mea s-o lecuiasca, femeie care n-are decit o jumatate de trup suferinda. La ce sa fie buni acesti doctori de nimic? Duceti-va si spuneti-le ca, daca in patruzeci de zile nu-mi lecuiesc nevasta, sa dispara de aici dincolo de hotarele tarii mele.
Doctorii auzira, se nelinistira, apoi se zbuciumara de parca o multime de furnici le intrasera pe sub haine. Se adunara si se pusera la sfat.
— Acest padisah nu este dintre cei care arunca vorbe in vint. Cum e vorba, asa e si fapta. Ne face de ocara in fata oamenilor.

Asadar, vorbira indelung si indelung se sfadira. Fiecare isi sprijinea judecata sa si se impotrivea celei venite de la altul, asa ca nu izbutira sa gaseasca o rezolvare ca sa iasa din impas.
Pina la urma, unul dintre ei zise :
— Nu departe de aici este un oras. Acolo traieste un tinar pe care il cheama Bu-Ali. Se zice ca el se descurca de minune in vindecarea bolilor si, pe deasupra, stie niste lucruri care noua nu ne sint la indemina. Hai sa trimitem la el pe cineva sa-i duca o scrisoare prin care sa-i cerem sa vina. El negresit o va vindeca pe nevasta padisahului!
— Foarte bine! incuviintara toti ceilalti.
Ticluira degraba o scrisoare lui Bu-Ali, alesera citiva oameni si-i trimisera in orasul vecin.
Bu-Ali primi scrisoarea, se pregati de drum si a doua zi ajunse in orasul padisahului.

Doctorii il dusera pe Bu-Ali la palatul padisahului, sarutara cu totii pamintul dinaintea tronului sau si graira:
— Am venit s-o vindecam pe nevasta padisahului intregii lumi! Nadajduim ca, inainte de a se implini patruzeci de zile, sa-ti vezi nevasta sanatoasa.
Padisahul se uita la doctori si, dintr-odata, zari printre ei un chip nou pe care nu-l mai vazuse.
— Prima oara il vad pe acest tinar, li se adresa padisahul. De unde l-ati adus?
— Este invatatul Bu-Ali din orasul Buhara, raspunsera. Leacul bolii nevestei tale se afla in miinile sale.
— Ei bine, grai padisahul, atunci plecati si lasati-l pe el singur aici.
De voie, de nevoie se vazura siliti sa plece.
Padisahul auzise de mult de Bu-Ali si se bucura foarte ca un atit de vestit intelept si invatat a binevoit sa vina la palatul lui. Porunci de-ndata sa i se dea o casa aparte, doi slujitori si doua slujnice care sa-l ingrijeasca si sa-i duca la indeplinire toate poruncile.
Dupa doua sau trei zile, padisahul il insoti pe invatatul doctor in partea din palat in care locuia nevasta. Printr-o perdea, el i-o arata pe bolnava.
Trebuie sa spunem ca in acele vremuri si in acea tara barbatii nu aveau ingaduinta sa vada chipul sau, mai bine spus, obrazul unei femei. Femeia trebuia sa se fereasca sau sa aiba fata acoperita.

Dar sa ne intoarcem la povestea noastra.
Padisahul ii povesti lui Bu-Ali despre boala nevestei si despre leacurile pe care i le dadusera doctorii.
Bu-Ali intelese indata ce fel de suferinta are femeia si-i ceru padisahului :
— Porunceste sa se incalzeasca baia si s-o duca pe femeie acolo. Mai tirziu am sa spun ce trebuie facut.
Fara intirziere, incalzira baia si o dusera pe nevasta padisahului acolo. Bu-Ali porunci uneia dintre slujnicele sale sa se imbrace in straie barbatesti si sa-si lipeasca mustati si barba false.
— Du-te in baie, ii porunci apoi Bu-Ali, du-te drept la bolnava.
Slujnica facu intocmai. Patrunse pe furis in baie la bolnava. Nevasta padisahului se trezi astfel in fata cu un barbat care se apropia de ea. Sarmana, nu intelese ce se intimpla, ca era vorba doar de o slujnica imbracata in alte haine, si crezu ca Bu-Ali scornise acest siretlic ca s-o poata vedea fara nici un fel de vesminte pe ea. Atunci bolnava se acoperi cu o mina cum putu ea mai bine si se misca din loc ajutindu-se cu cealalta mina. Dar slujnica a apuca de mina si se porni lupta. Nevasta padisahului se straduia sa scape si sa fuga, iar slujnica n-o slabea din strinsoare si o tragea spre ea.Pina la urma, din aceste zbateri si de frica, partea vatamata a trupului femeii prinse viata si se inzdraveni.

Le lasam pe ele aici si sa vedem ce se intimpla cu padisahul.Dupa ce padisahul porunci nevestei sa se duca la baie, cazu pe ginduri : „De ce am facut eu asta? I-am poruncit nevestei sa se dezbrace si chiar eu am trimis-o la baie ! Daca doctorul se dovedeste a fi un nemernic si o va privi?”. Ingrozit de aceste ginduri, padisahul se sui repede pe acoperisul baii si, printr-o spartura, incepu sa se uite in jos.
Privi si vazu ca nevasta lui se ridica si se lupta cu un barbat ; intelese ca acest barbat este chiar Bu-Ali, si nu o femeie invesmintata ca un barbat. Intr-o clipita cobori de pe acoperis si incepua se invinovati: „O, Allah, de ce am facut aceasta prostie? Ce rusine si ocara!”.
Insa isi aminti si se mai linisti putin dumirindu-se ca nevasta i se vindecase, totusi. Dar iarasi incepu sa-l roada ciuda: „Dar ce inseamna asta, oare e de ingaduit ca nevasta sa mi se vindece cu un asemenea pret? Nu-mi mai este nevasta de vreme ce a vazut-o un barbat strain dezbracata in baie. Nu, ea nu-mi mai trebuie! Trebuie s-o omor si pe ea, si sa-l omor si pe Bu-Ali!”.

Asa gindi padisahul si se intoarse la el in palat. De acolo lua o sabie care statea atirnata pe un perete si se indrepta spre baie. Cind ajunse, slujnica isi dete seama ca padisahul e minios si cu sabia in mina. Indata isi smulse mustatile si barba, isi scoase de pe cap turbanul si parul i se revarsa pe umeri. Cum vazura aceasta, padisahul si nevasta lui inlemnira de uimire. Starea in care se aflau nu le mai ingadui nici macar o vorba.
Cind isi veni in fire, padisahul se duse repede de se aseza pe tron si porunci sa i-l aduca pe Bu-Ali. Il adusera la padisah si acesta intreba :
— Ei, Bu-Ali, cum de ai pus asa ceva la cale?
— O, marite padisah, pentru boala nevestei tale nu era alt leac, raspunse Bu-Ali. Singurul mijloc nu putea fi decit o tresarire puternica de groaza, iar o astfel de zguduire nu se putea stirni cu usurinta.
Voind ca un alt barbat s-o vada pe nevasta padisahului dezbracata, i-am poruncit acestei slujnice sa imbrace straie barbatesti si sa intre in baie la bolnava ca s-o sperie. {i uite cum s-a inzdravenit!

Padisahul se bucura nespus si-i darui lui Bu-Ali doi robi si doua roabe care sa-l slujeasca. Dupa aceea zise:
— Bu-Ali, ce altceva mai vrei, pe deasupra, de la mine? Iti voi da tot ce doresti!

— O, slavite padisah! Am auzit ca tu ai o biblioteca mare si se vorbeste ca acolo sint multe carti din stiintele „chimia”, „limia”, „simia” si „rimia”. In aceste carti sint ascunse taine adinci. Arabii numesc aceste stiinte „Kulluhu sirrun”, adica „toate tainele”, iar inteleptii persi spun ca ajutorul dat de „Kulluhu sirrun” poate duce la aflarea fundamentului tuturor cunostintelor si stiintelor. De aceea, doresc sa-mi ingadui de a ma folosi de aceste carti.Padisahul ii dadu lui Bu-Ali cheia de la biblioteca si ii zise:
— Du-te, citeste toate cartile acestea si insemneaza tot ce ai nevoie.
Bu-Ali se bucura mult, lua cheia si se duse in biblioteca.
Cauta indelung printre carti, citi mult si facu multe insemnari. La sfirsit, gasi si citi cinci carti, fiecare de cite o mie de pagini, despre cele cinci stiinte „chimia”, „limia” si celelalte, apoi le copie.

Cind termina toate acestea, Bu-Ali se apropie de tron si-i marturisi padisahului :
— O, slavite padisah, ingaduie-mi sa pornesc spre orasul meu sa ma vad cu maica mea. Acum ea ma asteapta, priveste de-a lungul drumului.
— Nu! se impotrivi padisahul, tu trebuie sa ramii aici ca tot timpul sa fii alaturi de mine!
Iar fata padisahului, cind afla ca Bu-Ali se gindeste sa plece, starui pe linga tata-sau:
— Taicuta, daca tu doresti ca Bu-Ali sa nu plece si sa ramina la noi, sa-si duca zilele aici, atunci da-ma lui de nevasta!
— Nu, nu voi ingadui asa ceva ! rosti padisahul. Daca te voi da de nevasta lui Bu-Ali, marii dregatori si oamenii de vaza ai tarii ma vor face de ocara si niciodata nu voi mai avea liniste.
Vorbele padisahului ajunsera la urechile lui Bu-Ali si de aceea trimise un om la padisah, zicindu-i:
— Vesteste-l pe padisah ca nu vreau sa traiesc in tara in care stiintele si cunostintele nu sint pretuite si unde neghiobii si drega torii neinvatati sint mai insemnati decit carturarii !Spuse aceste vorbe si noaptea, in taina, parasi orasul.

Fie ca Bu-Ali sa poata sa fuga, iar noi sa ascultam ce se mai intimpla cu padisahul.
Cind ii ajunsera la urechi aceste ginduri, padisahul se minie si porunci:
— Duceti-va si aduceti-l aici pe acest palavragiu!
Slujitorii plecara iute dupa Bu-Ali, dar, cum se spune, „caravana a plecat, iar locul de popas e pustiu!”.
Asadar, slujitorii se intoarsera cu miinile goale si ii dezvaluira padisahului adevarul :
— La miezul noptii, Bu-Ali a fugit si s-a indreptat spre alta tara. Si incepu padisahul sa tipe si sa ocarasca:
— De ce l-ati lasat sa fuga, ce voi face fara el?
— Dar noi n-am stiut ca v-ati certat, raspunsera slujitorii, nici nu ne-a trecut prin cap ca el se pregatea sa fuga! Daca am fi stiut, cu siguranta l-am fi oprit.

Asa ca padisahul incepu sa chibzuiasca cum sa-l prinda pe Bu-Ali si cum sa-i ia inapoi ceea ce copiase din cartile bibliotecii.
— Ce sa mai facem? Oare ce-i de facut? se jelui padisahul fetei, iar aceasta ii marturisi ca mai era o nadejde:
— Trimite neintirziat oameni care sa-i adune pe toti pictorii din tara. Cind se vor stringe, porunceste-le sa zugraveasca pe pinza patruzeci de portrete intocmai chipului lui Bu-Ali. Dupa aceea, raspindeste pinzele prin toate orasele insotite cu porunca catre mai-marii locului ca ei sa le atirne la portile orasului. Atunci, de indata ce-l vor vedea pe Bu-Ali, strajile il vor recunoaste, il vor prinde si il vor preda cirmuitorului de acolo. Apoi, legat de miini si de picioare, il vor aduce aici la noi.
— Bravo, fata mea! se bucura padisahul. Bine ai ticluit acest lucru!{i padisahul facu intocmai cum zise fata.

Insa prietenii il vestira la vreme pe Bu-Ali si el ocoli toate aceste orase. El merse zi si noapte pe poteci si drumuri laturalnice si dupa patruzeci de zile ajunse la poalele muntilor Alvand1. Acolo isi inalta cortul si ii pofti la el pe toti prietenii si ucenicii sai. Astfel, scapat de padisahul cel rau si nerecunoscator, ajunse acolo unde nu se mai temea de nimic. Cu el aduse numai cele cinci carti de capatii, care priveau cele cinci stiinte.
Iata si sfirsitul povestii legate de inteleptul Bu-Ali.
Povestea a trecut din gura in gura, dintr-o limba in alta limba si astfel a ajuns la noi.
.




"Stiri: Stiri: Cele mai frumoase basme persane in colectia „Literatura pentru copii”" | cont nou | 0 comentarii
Prag
Comentariile sunt proprietatea celor care le adauga. parinti.com nu este raspunzator pentru continutul lor.
Legaturi
Articolul cel mai citit despre stiri:
Detalii concedii de maternitate

Articole de admin

Evaluare
scor mediu 1
voturi 2


Prost
Normal
Bun
Foarte bun
Excelent