· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

Cel mai frumos cadou de Craciun.


Un bébé binecuvintat...




A venit iarna si cu ea minunatele Sarbatori de Iarna cu tot farmecul si duiosia lor. O mamica cu burtica, o fetita frumusica de 3 ani si un tatic nerabdator asteapta Nasterea Domnului si pe Mos Craciun. Asteptau si o bebelusa mititica si dragalasa cam o zi dupa Craciun si erau pregatiti si emotionati mai ales ca era „ programata „ pe undeva a 4-a zi dupa Craciun. Mamica era foarte suparata ca nenea doctoru’ ajunsese sa o programeze pentru cezariana asa cum doamna coafeza o programa pentru permanent, sau tanti croitoreasa la o noua proba de rochie sau deux-pieces.
Dar bebelusa era hotarita sa ajunga intr-o mare si sfinta zi si a decis, dupa ce a cerut voie de la Doamne-Doamne, sa umple inimile de bucurie la parintii si la surioara ei, chiar in ziua de Craciun.
Copilul binecuvintare a lui Dumnezeu se nastea cu ajutorul unei cezariene la ora 10:44 intr-un spital din Montréal in ziua de Craciun, acompaniat de citecele ingerasilor doar de el auzite si de hohotele de bucurie ale unei mamici pe jumatate anesteziate si ale unui tatic extrem de emotionat care stringea icoana Maicii Domnului si care dupa zeci de „Tatal Nostru”, nu inceta sa multumeasca cerului pentru bucuria unui atit de pretios cadou de Craciun.
Christiana Victoria, nu dupa foarte multe insistente, racnea in miinile medicilor viguros, insistent si cu pofta de viata si se lasa curatata si inspectata de cei indreptatiti si in cunostinta de cauza. Taticul cu ochelarii aburiti de lacrimi si de la costumatia obligatorie de sala de operatie, cu miinile tremurinde, dar mai ferme putin decit la prima bebelusa, taia cordonul ombilical, simbol al trecerii definitive de la culcusul calduros din pintecul mamei in lumea noastra nesigura, plina de neprevazut si un pic rece si la propriu si la figurat.
Familia tocmai se marea in acel moment si mamica cu taticul aveau acum doua printese frumoase si cuminti. Dania Maria, cea de 3 ani, adica cea „mare”, la vederea bebelusei nu s-a averat prea geloasa, ba din contra a devenit un pic protectiva si saritoare la fiecare plins, scincet sau suspin trimitind-o pe mami sa-i de „papa la bébé”. Parintii era mult dincolo de al noualea cer si mami, cu durerile teribile in urma unei asemenea operatii destul de traumatizante, si-a reluat meseria cea mai nobila, grea, satisfacatoare, dureroasa, minunata si extenuanta de pe planeta: meseria de mamica. Taticul, fara sa ascunda nimanui recunoaste ca, daca era sa poarte 9 luni sarcina era poate mort de mult, si, daca totusi ar fi supravietuit cele 9 luni de sarcina ar fi stat cel putin 6 luni in pat fara sa miste un deget dupa o operatie de cezariana. Dar mamica, cu o grimasa ascunsa bine-bine de orice privire intrebatoare exterioara, cu dureri cumplite la efortul minim intr-o mare casa de intretinut, refunzind orice pilula anti-algica de frica unei obisnuinte a organismului si de a nu se transmite prin lapte si bebelusei, a fost in stare sa duca sarcina 40 de saptamini in ciuda unei stari qvasi-permanente de voma, cu o anemie destul de importanta si a unei probabile hipo-calcemi in mare parte datorate sarcinei, peste o alta prealabila cezariene. O mama de care n-a stiut nimeni cind a plins de durere, care a dus gripele si orice boli pe picioare, careia i-a fost foame sau sete, dar nu a avut timpul pentru ea dedicindu-se cu prioritate familiei, copiiilor in special, care a obosit si a continuat totusi, scrisnind din dinti, cu putinul de vlaga ramasa sa puna mincarea calda si gustoasa pe masa sotului si a fetitelor, hainele frumos mirositoare si curate la locul lor, pardoseala si mobilele facindu-le sa sclipeasca de curatenie.
Taticul, cel care va scrie acum, nu are poate destule zile ramase de la Dumnezeu sa multumeasca indeajuns pentru marea fericire pe care cerul i-a dat-o atunci cind poate nimeni nu mai spera sa aiba o familie, copii si sa fie fericit. Imensa bucurie si implinire sufleteasca coplesesc si dau o intensa caldura interioara care sporesc inmiit puterea de a munci si de a aduce piinea pe masa nepretuitei sale familii si de a se ruga si multumi bunului Dumnezeu pentru protectia si bunastarea tuturor celor dragi.

dandanescu
publicat la 30.01.2006 (5459 citiri)