· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

Centura de siguranta si scaunele v-au salvat viata!


Cum un slogan poate deveni fapt de viata...




Dupa cateva zile la Brasov, la bunici, ne-am hotarat ca Mos Nicolae sa vina acasa la noi asa ca pe 5 decembrie am impachetat hainute, patuturi, pampersi si ce bagaje mai aveam, am imbracat copiii si imediat dupa masa de pranz am plecat spre Bucuresti in dorinta de a ajunge cat inca e lumina.
Masina mica, un Matiz, plina la refuz, prudenta sotului care sub nici un chip nu calca viteza legala, ba mai coboara sub erau motive suficiente ca la ora 13 sa iesim pe poarta casei.
Copiii, fiecare in scaunul lui, cu paturicile in brate si jucariile la indemana fac cu mana bunicii care ne atrage atentia sa sunam cand ajungem.

Vremea e una de primavara, nu e pic de zapada dar totusi e inchisa.

De la Sinaia se lasa ceata, o ceata groasa insotita de mazga si burnita... Eu dezobisnuita sa mai port centura de siguranta din vremea cand eram insarcinata intind mana si verific centura... pentru mai multa siguranta.

Drumul pe DN1 spre Bucuresti e unul usor si neaglomerat in timpul saptamanii si asta ne bucura... Copii dorm de ceva vreme, noi suntem atenti la drum, ascultam muzica, mai comentam inconstienta vreunui vitezoman care ne depaseste in tromba sau facem scenarii despre cum a ajuns in decor o masina sau alta pe langa care trecem.

Am trecut de Ploiesti si suntem in grafic, ceata s-a ridicat doar mazga de pe drum a ramas si suntem oarecum destinsi de aici drumul e pe trei benzi si din cauza localitatilor care se succed nu depasim 60km/h.

Am intrat in Saftica si cainii de la baza de antrenament Dinamo il forteaza pe tati sa franeze. In continuare drumul este liber nici o masina cat vezi cu ochii, nici in fata nici in urma noastra doar pe marginea drumului 3 muncitori ce se apropie vorbind si razand... cand, unuia dintre ei ii vine o idee... sare in fata masinii ranjind de gluma buna pe care o face... se retrage si pentru ca suntem cam la 100 de metri de el i se pare ca ar fi si mai distractiv sa mai sara o data insa... eroare era prea aproape...

Tati a tras de volan, l-a evitat la centimetru dar rotile s-au blocat, masina a inceput sa se invarta pe carosabilul ud pentru ca in final sa se rastoarne pe marginea drumul cu rotile in aer... un pic de balans si rotile s-au reasezat pe pamant.

Confuzie, panica... Copii plang, tati se da jos din masina si intr-un moment de furie ar fugi dupa incostient sa il calce in picioare, eu strig SCOATE COPIII! Singurul meu gand este ca avem rezervorul plin si o scanteie e de ajuns sa sarim cu totii in aer mai ales ca motorul inca merge.
Am scos copii din masina, plang amandoi dar sunt teferi, eu sun la salvare... sunt isterica singurul meu gand e ca in masina sunt copiii unul de 1 an, unul de 3 ani si suntem departe de casa si de spital... sun pe mama sa ii spun ce s-a intamplat... tati isi suna colegii de serviciu sa ii roage sa ne ia din Saftica cu copiii si bagajele.
Vine salvarea pregatita pentru accident grav si zambesc cand o vad pe Ruxandra facand pipi pe marginea drumului. Ne controleaza cucuiele si ne felicita: suntem cei mai norocosi accidentati la care au fost chemati... Inainte de a se urca in salvare se uita zambind la scaunele de masina care se vad inca in masina si arunca o vorba care in alte conditii nu ar fi fost decat un slogan, nimic mai mult: << Centura de siguranta si scaunele de masina v-au salvat viata! >>
De aici totul se destinde... a venit politia, au venit si prietenii, mutam bagajele, ne urcam in masina, lasam Matizul pe marginea drumului si ne indreptam spre casa, oprindu-ne la Sectia de Politie sa luam procesul verbal de constatare.
Am ajuns acasa!

Un pic mai linistiti despicam firul in patru, centura de la scaunul lui Tudor e rupta in 3 din cele 5 puncte de prindere nu vreau sa ma gandesc ce s-ar fi intamplat daca... sau daca...


Scaunele de masina mi-au salvat copii si e un lucru pe care nimeni nu poate sa il conteste!



onush
publicat la 31.01.2007 (5293 citiri)