· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

Cinci pīini


de Ion Creanga




Cinci pīni

de I. Creanga

Doi oameni, cunoscuti unul cu altul, calatoreau odata, vara, pe un drum. Unul avea īn traista sa trei pīni, si celalalt doua pīni. De la o vreme, fiindu-le foame, poposesc la umbra unei rachiti pletoase, līnga o fīntīna cu ciutura, scoate fiecare pīnile ce avea si se pun sa manīnce īmpreuna, ca sa aiba mai mare pofta de mīncare.

Tocmai cīnd scoasera pīnile din traiste, iaca un al treile drumet necunoscut īi ajunge din urma si se opreste līnga dīnsii, dīndu-le ziua buna. Apoi se roaga sa-i deie si lui ceva de mīncare, caci e tare flamīnd si n-are nimica merinde la dīnsul, nici de unde cumpara.

- Poftim, om bun, de-i ospata īmpreuna cu noi, zisera cei doi drumeti calatorului strain; caci, mila Domnului! unde manīnca doi mai poate mīnca si al treilea.

Calatorul strain, flamīnd cum era, nemaiasteptīnd multa poftire, se asaza jos līnga cei doi, si īncep a mīnca cu totii la pīne goala si a bc apa rece din fīntīna, caci alta udatura nu aveau. Si manīnca ei la un loc tustrei, si manīnca, pana ce gatesc de mīncat toate cele cinci pīni, de parca n-au mai fost.

Dupa ce-au mīntuit de mīncat, calatorul strain scoate cinci lei din punga si-i da, din īntīmplare, celui ce avusese trei pīni, zicīnd:

- Primiti, va rog, oameni buni, aceasta mica multamita de la mine, pentru ca mi-ati dat de mīncare la nevoie; veti cinsti mai īncolo cīte un pahar de vin, sau veti face cu banii ce veti pofti. Nu sunt vrednic sa va multamesc de binele ce mi-ati facut, caci nu vedeam lumea īnaintea ochilor de flamīnd ce eram.

Cei doi nu prea voiau sa primeasca, dar, dupa multa staruinta din partea celui al treilea, au primit. De la o vreme, calatorul strain si-a luat ziua buna de la cei doi si apoi si-a cautat de drum. Ceilalti mai ramīn oleaca sub rachita, la umbra, sa odihneasca bucatele. Si, din vorba īn vorba, cel ce avuse trei pīni da doi lei celui cu doua pīni, zicīnd:

- Tine, frate, partea dumitale, si fa ce vrei cu dīnsa. Ai avut doua pīni īntregi, doi lei ti se cuvin. Si mie īmi opresc trei lei, fiindca-am avut trei pīni īntregi, si tot ca ale tale de mari, dupa cum stii.

- Cum asa? zise celalalt cu despret! pentru ce numai doi lei, si nu doi si jumatate, partea dreapta ce ni se cuvine fiecaruia? Omul putea sa nu ne deie nimic, si atunci cum ramīnea?

- Cum sa fie? zise cel cu trei pīni; atunci as fi avut eu pomana pentru partea ce mi se cuvine de la trei pīni, iar tu, de la doua, si pace buna! Acum, īnsa, noi am mīncat degeaba, si banii pentru pīne īi avem īn punga cu prisos: eu trei lei si tu doi lei, fiecare dupa numarul pīnilor ce am avut. Mai dreapta īmparteala decīt aceasta nu cred ca se mai poate nici la Dumnezeu sfīntul…

- Ba nu, prietene, zise cel cu doua pīni. Eu nu ma tin ca mi-ai facut parte dreapta. Haide sa ne judecam, si cum a zice judecata, asa sa ramīie.

- Haide si la judecata, zise celalalt, daca nu te multumesti. Cred ca si judecata are sa-mi gaseasca dreptate, desi nu m-am tīrīt prin judecati de cīnd sunt.

Si asa, pornesc ei la drum, cu hotarīrea sa se judece. Si cum ajung īntr-un loc unde era judecatorie, se īnfatoseaza īnaintea judecatorului si īncep a spune īmprejurarea din capat, pe rīnd fiecare; cum a venit īntīmplarea de au calatorit īmpreuna, de au stat la masa īmpreuna, cīte pīni a avut fiecare, cum a mīncat drumetul cel strain la masa lor, deopotriva cu dīnsii, cum le-a dat cinci lei drept multamita si cum cel cu trei pīni a gasit cu cale sa-i īmparta.

Judecatorul, dupa ce-i asculta pe amīndoi cu luare aminte, zise celui cu doua pīni:

- Si nu esti multumit cu īmparteala ce s-a facut, omule?

- Nu, domnule judecator, zise nemultamitul; noi n-am avut de gīnd sa luam plata de la drumetul strain pentru mīncarea ce i-am dat; dar, dac-a venit īntīmplarea de-asa, apoi trebuie sa īmpartim drept īn doua ceea ce ne-a daruit oaspetele nostru. Asa cred eu ca ar fi cu cale, cīnd e vorba de dreptate.

- Daca e vorba de dreptate, zise judecatorul, apoi fa bine de īnapoieste un leu istuilalt, care spui c-a avut trei pīni.

- De asta chiar ma cuprinde mirare, domnule judecator, zise nemultamitul cu īndrazneala. Eu am venit īnaintea judecatei sa capat dreptate, si sa vad ca dumneta, care stii legile, mai rau ma acufunzi. De-a fi sa fie tot asa si judecata dinaintea lui Dumnezeu, apoi vai de lume!

- Asa ti se pare dumitale, zise judecatorul linistit, dar ia sa vezi ca nu-i asa. Ai avut dumneata doua pīni?

- Da, domnule judecator, doua am avut.

- Tovarasul dumitale, avut-a trei pīni?

- Da, domnule judecator, trei a avut.

- Udatura ceva avut-ati vreunul?

- Nimic, domnule judecator, numai pīne goala si apa rece din fīntīna, fie de sufletul lui a facut-o acolo, īn calea trecatorilor.

- Dinioarea, parca singur mi-ai spus, zise judecatorul, ca ati mīncat toti tot ca unul de mult; asa este?

- Asa este, domnule judecator.

- Acum, ia sa statornicim rīnduiala urmatoare, ca sa se poata sti hotarīt care cīta pīne a mīncat. Sa zicem ca s-a taiat fiecare pīne īn cīte trei bucati deopotriva de mari; cīte bucati ar fi avut dumneata, care spui ca avusi doua pīni?

- Sese bucati as fi avut, domnule judecator.

- Dar tovarasul dumitale, care spui ca avu trei pīni?

- Noua bucati ar fi avut, domnule judecator.

- Acum, cīte fac la un loc sese bucati si cu noua bucati?

- Cincisprezece bucati, domnule judecator.

- Cīti oameni ati mīncat aceste cincisprezece bucati de pīne?

- Trei oameni, domnule judecator.

- Bun! Cīte cīte bucati vin de fiecare om?

- Cīte cinci bucati, domnule judecator.

- Acum, tii minte cīte bucati ai fi avut dumneata?

- Sese bucati, domnule judecator.

- Si cīte ti-au mai ramas de īntrecut?

- Numai o bucata, domnule judecator.

- Acum, sa stam aici, īn ceea ce te priveste de dumneta, si sa luam pe istalalt la rīnd. Tii minte cīte bucati de pīne ar fi avut tovarasul d-tale?

- Noua bucati, domnule judecator.

- Si cīte a mīncat el de toate?

- Cinci bucati, ca si mine, domnule judecator.

- Dar de īntrecut, cīte i-au mai ramas?

- Patru bucati, domnule judecator.

- Bun! Ia, acus avem sa ne īntelegem cīte se poate de bine! Vra sa zica, dumneata ai avut numai o bucata de īntrecut, iar tovarasul dumitale, patru bucati. Acum, o bucata de pīne ramasa de la dumneata si cu patru bucati de la istalalt fac la un loc cinci bucati?

- Taman cinci, domnule judecator.

- Este adevarat ca aceste bucati de pīne le-a mīncat oaspetele dumneavoastra, care spui ca v-a dat cinci lei drept multamita?

- Adevarat este, domnule judecator.

- Asadar, dumitale ti se cuvine numai un leu, fiindca numai o bucata de pīne ai avut de īntrecut, si aceasta, ca si cum ai fi avut-o de vīnzare, deoarece ati primit bani de la oaspetele dumneavoastra. Iar tovarasul dumitale i se cuvine patru lei, fiindca patru bucati de pīne a avut de īntrecut. Acum, dara, fa bine de īnapoieste un leu tovarasului dumitale. Si daca te crezi nedreptatit, du-te si la Dumnezeu, si las' daca ti-a face si el judecata mai dreapta decīt aceasta!

Cel cu doua pīni, vazīnd ca numai are īncotro sovai, īnapoieste un leu tovarasului sau, cam cu parere de rau, si pleaca rusinat.

Cel cu trei pīni īnsa, uimit de asa judecata, multameste judecatorului si apoi iese, zicīnd cu mirare:

- Dac-ar fi pretutindeni tot asemenea judecatori, ce nu iubesc a li cīnta cucul din fata, cei ce n-au dreptate n-ar mai nazui īn veci si-n pururea la judecata.

Corciogarii, porecliti si aparatori, nemaiavīnd chip de traiu numai din minciuni, sau s-ar apuca de munca, sau ar trebui, īn toata viata lor, sa traga pe dracul de coada…

Iar societatea buna ar ramīnc nebīntuita.



SFĪRSIT