· articole
· intamplari

Psihologie: Psihologie: Cind copilul tau are probleme de integrare ajutorul unui specialist e binevenit

Autor: mamaluichris
data publicarii: 31.10.02


Cel mai adesea, parintii sunt foarte multumiti in cazul in care au odrasle foarte cuminti si retrase, putini fiind cei carora un astfel de comportament le ridica semne de intrebare. Un copil exagerat de linistit are de cele mai multe ori probleme de socializare, de integrare intr-un colectiv, de comunicare cu semenii sai.

Familia are un mare aport in insingurarea copiilor.

"Este binecunoscut faptul ca acei copii care sunt institutionalizati reusesc in general o socializare mai buna", spune psihologul Catalin Gherasim.

In momentul in care ne referim la individ in sine si constatam ca nu se poate integra, trebuie sa incercam sa stabilim care sunt cauzele care au dus la aceasta stare. Prima persoana care poate sa observe carentele de comunicare ale celui mic este mama si, in general, orice alt membru al familiei. In acel moment este bine sa se ia legatura cu cadrul didactic pentru a descoperi daca acelasi comportament caracterizeaza copilul si la scoala.

Acest lucru presupune insa o buna comunicare intre institutia de invatamant si cadrul familial. "O greseala frecventa a unor parinti este aceea ca refuza categoric sa le permita celor mici sa aduca prieteni in casa, nerealizand ca prin asta nu fac altceva decat sa contribuie la insingurarea odraslelor", mai adauga psihologul Catalin Gherasim. Insasi camera copilului trbuie organizata in asa fel incat sa permita primirea prietenilor. Daca prin natura sa cel mic are tendinte de insingurare, parintele trebuie sa incerce sa inteleaga un astfel de comportament, dar nu sa il tolereze la nesfarsit.

Cel mai adesea, insingurarea se datoreaza firii introverte a copilului si timiditatii, dar mai exista si cazul in care el este timorat de faptul ca va fi pedepsit daca greseste (lucru intalnit cel mai adesea in familiile in care domneste un climat autoritar). Daca nu este lasat sa-si demonstreze propria personalitate, copilul va imita mereu doar ceea ce vede in jur si nu va fi niciodata capabil sa actioneze singur, asumandu-si consecintele a ceea ce face. "In momentul in care un parinte observa ca cel mic are un comportament nesociabil si nu reuseste sa identifice sursa, trebuie sa ceara ajutorul unui specialist", afirma psihologul Catalin Gerasim. Daca familia are probleme cu socializarea, se pot intampla urmatoarele lucruri: copilul va imita modelul familial daca e o fire timida si introverta, sau nu accepta sa urmeze exemplul parintilor, cautandu-si alte modele educationale. Cu cat reusesc sa le "dea mana libera" copiilor, sa ii lase sa-si castige acea mica independenta a lor, cu atat vor fi mai multumiti mai tarziu.

Evenimentele de viata produc un stres foarte puternic si, de aceea, un deces al unei persoane apropiate (parinte, frate, bunic, prieten apropiat) poate sa determine copilul sa devina un insingurat, un introvert.


Sursa: Transilvania Expres >>.





"Psihologie: Psihologie: Cind copilul tau are probleme de integrare ajutorul unui specialist e binevenit" | cont nou | 2 comentarii
Prag
Comentariile sunt proprietatea celor care le adauga. parinti.com nu este raspunzator pentru continutul lor.
Ei da, ce realizeaza un copil de 4-5 ani daca ii moare mama? Sa fim seriosi, cit intelege el cit efect va avea in viitor acest lucru. O sa simta abia peste 10 ani, ca in comparatie cu alti copii el nu are pe cine sa stringa in brate sau nu are cui sa se plinga. Eu cunosc astfel de copii si nu sint deloc introvertiti sau singuratici. Mi se pare cam aiurea ce spune acest psiholog.
Copii introvertiti nu-s neaparat asa din cauza autoritatii din casa, pot fi pt. ca sint timizi sau se rusineaza de comportamentul sau actiunile lor.
Ce legatura are faptul ca eu nu am prieteni aici cu socializarea fiului meu? Nu-i deloc singuratic, pentru ca merge si la gradinita, e drept, dar nici iesit din comun ca alti copii care pur si simplu "stau calare" pe tine de nu poti respira.
Cita "mina libera" sa le dam? Eu nu cred ca fara un pic de autoritate vom avea firi independente, fericite si care, culmea, ne vor face si pe noi fericiti. Eu cred in explicatiile logice, nu in chestii de genul: "te bate Dumnezeu" sau "eu te-am facut, eu te omor".
Eu sint autoritara atunci din este cazul, dind ceva libertate copilului, dar nu "cautindu-i in coarne", mai ales ca-i si baiat si destul de zburdalnic si curios.

Parerea mea este ca lipsa atentiei parintesti si a raspunsurilor acceptabile la intrebari duce mai degraba la un copil introvertit sau singuratic. Si e clar ca pe masura ce creste, copilul va incerca sa faca tot posibilul sa atraga atentia asupra lui. Iar daca nu reuseste, va incerca si mai mult si "prostioarele" vor deveni poate "probleme pt. societate".
A te ascunde de responsabilitatea parinteasca in spatele "degetelor": nu am timp este lipsa de fair-play fata de propria persoana, nu numai fata de copil. Cei care fac asta, mai intii sa consulte un specialist pt. ei, nu sa-i considere pe copii introvertiti si neadaptati la mediu.
Nu sunt permise comentarii pentru anonimi, inregistreaza-te

Si inca un lucru pe care articolul il omite: la ce grupa de virsta se refera?
Alina, sa nu te superi ca aduc atitea obiectii la acest articol, pur si simplu imi expun parerea legata de ce sustine acest psiholog.

Deci, bagam "in aceeasi oala" toti copii? Nu cumva trebuia o diferentiere facuta? De la 1-3 ani? 3-6 ani? 6-12 ani? Cum sa fie singuratic si introvertit un copil de 2 ani? Da, poate cel de 12 ani, dar la el deja apar si efectele secundare ale pubertatii.

Si cum de multe ori "probleme ale societatii" sint exact copiii institutionalizati? care sint asa se "sociabili" de mici? Nu cumva sint mai multi factori care contribuie la asta?
Eu stiu ca si "singuraticii" pot deveni uneori o "problema", dar, de cele mai multe ori "mici genii".

Mda, mai bine tac ca sint prea multe lucruri spuse de acest psiholog care pur si simplu mi se par tare aiurea. :-(
Nu sunt permise comentarii pentru anonimi, inregistreaza-te

Legaturi
Articolul cel mai citit despre primii pasi:
Bebelusii si problemele lor. Partea a II-a - Colici

Articole de mamaluichris

Evaluare
scor mediu 3.27
voturi 11


Prost
Normal
Bun
Foarte bun
Excelent