· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

Cind visul devine realitate...





Partea 1-a
Cind a inceput ziua de luni, stiam ca va fi o zi deosebita, speciala, unica... Era ziua in care intilnirea cu doctorul meu imi confirma ceea ce stiam cu siguranta de o saptamina! Nu-mi inchipuiam, insa, ca lucrurile vor lua o asa mare viteza!!!
Intilnirea era la 18.30. Zece minute inainte, eram acolo. Mi-a venit rindul, insa, abia la 19.40. Eram pregatita, stiam de ce sint acolo, vroiam doar confirmarea doctorului ca sint insarcinata. Nu eram insa pregatita pentru ceea ce aveam sa aud peste numai cinci minute!!!
Intinsa pe masa si cu ochii pe ecranul computerului, vad la un moment dat doua bobite ca doi ochisori. Pina sa-mi dau seama ce se intimpla sau ce vad, doctorul ma intreaba daca cu ceea ce-mi va spune voi plinge sau voi ride!!???!!! Pina sa-mi dau seama ce vrea sa spuna, a aruncat bomba: "AI GEMENI!!!"
Am crezut ca se opreste timpul in loc! Nu-mi venea sa cred, desi dovada se afla in fata mea SI ERA VIE!!! GEMENI! Doamne Dumnezeule! VISUL DEVENISE REALITATE! VOI DEVENI MAMA!
Continuarea e usor de imaginat! Makis a ramas cu gura cascata, surprins, dar in acelas timp, mindru de mine si de el... Gemeni! Nu e putin! Trecea dintr-un soc intr-un altul!!! Cind a inceput sa realizeze situatia si sa puna cap la cap tot ce-i spuneam, am inteles ca deja, in cinci minute, devenise deja TATA!

Partea a 2-a
Sarcina a decurs aproape fara surprize neplacute! Traiam cea mai minunata perioada din viata mea! Au urmat primele batai de inimioare, primele miscari din burtica, o hemoragie serioasa, dar care nu a pus in pericol gemenii, cerclajul, aflarea sexului si... 25 kg in plus!!! Era uimitor cit de bine se dezvoltau gemenii! Insasi sarcina gemelara era o minune, avind in vedere faptul ca in urma unei operatii de chist ovarian, ovarul sting a fost inlaturat si trompa stinga legata!!! Toate mergeau ca pe roate! Doar eu ma miscam ca o rata! Ziua cea mare se apropia! De la bun inceput am stiut ca voi naste prin cezariana! Nu aveam nici cea mai mica idee de ce ma astepta, dar cu toate astea eram foarte calma. Aveam siguranta ca atunci cind va sosi timpul, voi sti cum sa fac si ce sa fac tot ce trebuie!!! Deci am hotarit intilnirea cu gemenii pe 03.Aprilie.2002.

Partea a 3-a (dar nu ultima!)
Am nascut miercuri, 03.Aprilie.2002 la ora 12.45... si 12.52!
Alexandros 3030gr, 50.5 cm a avut cordonul ombilical in jurul gitului si au necesitat 7 min pentru a veni pe lume si Yannis 2405gr, 50 cm!
Alexandros a avut nevoie de oxigen(Doamne, ce bine ca dormeam!!!) si a fost citeva ore la incubator... Din fericire, pina mi-am revenit din anestezie, si-a revenit si puiul meu... Dar nu puteam sa-i vad! Eram legata de pat... perfuzii, punga cu urina... brrr!!! Si nu vroiam sa dorm din nou... bebeii mei ma asteptau Vreau sa ma scol! Ma doare, nu ma pot misca, ametesc... O.K. Miine la prima ora! Miine la fel, dar nu rezist, cer sa-mi scoata toate cablurile, il iau pe Makis de mina si cu junghiuri care nu pot fi descrise ma ridic... ametesc din nou dar sint in picioare, am facut un pas, inca unul! URA!!! Sint doi pasi mai aproape de ingerii mei...
Trusa de farduri! Unde e trusa de farduri??? Nu ma pot duce in halul asta sa-mi intilnesc ingerii!!! Ma fac frumoasa, desi miinile i-mi tremura, reusesc un machiaj aproape profesional!!! Cred ca o sa-mi schimb meseria! Sint gata! Da, dar e abia 12.00 si vizita e la ora... 19.00 Dar au trecut 24 de ore... nu mi-am vazut ingerii, vreau sa-i vad ACUM!!!!!! Degeaba! Nimeni nu ma poate ajuta! Trebuie sa astept pina la ora 19.00

Paseam pe holul care ma duce mai aproape de puii mei si nu ma tineau picioarele! Erau in saloane diferite. Makis a vrut sa-mi spuna care era Yannis, dar eu, inainte sa deschida gura, eram linga el si-i vorbeam la ureche... am stiut ca el este... era cel mai cumintel... toti plingeau, se agitau, Yannis, doar cu scutecelul (pampers), dadea din minute si ma astepta! Si cind l-am luat in brate... Doamne! m-a cuprins o caldura si un sentiment de nedescris... era asa de cald... si moale... si mirosea asa de frumos! Makis da din gura... ceva zice, dar eu nu aud! Ma zguduie putin si-mi spune un nume "ALEXANDROS" Ahhh!!! Mai am inca un pui care ma asteapta! Cu greu, il las pe Yannis jos si ma duc in celalalt salon. Alexandros era sub lampi cu cabluri la miini si la picioare...

Doarme! Nu-l pot lua in brate! Dar ma aplec si-i vorbesc la ureche... ma aude... stiu ca ma aude! Misca minuta... si nasucul... stie ca sint aici... dar drumul a fost lung... si vrea sa doarma! Dormi, ingerasul meu! Cind te vei trezi, eu voi fi din nou aici! Incep sa pling si incerc sa-mi ascund lacrimile! O sora ma vede!"De ce plingeti, doamna Papadopoulou(Papadopulu!!!!)?" Ohhh! M-a vazut! "De fericire" raspund... "Aaaa,atunci e in regula, aveti voie sa plingeti din belsug! Sa va traiasca gemenii!"

Dupa patru zile alaptez pentru prima oara! Pe Yannis! Alexandros e inca sub lampa, are un icter slab, inca nu l-am luat in brate!
Alaptatul!!! Ce experienta minunata! Yannis a stiut din prima ce are de facut, eu eram doar spectator! Adoarme la sin... se trezeste... mai maninca putin... time up! Trebuie sa ne despartim... ne vedem peste patru ore puiule...
Urmatoarele zile (am stat 8 zile in spital) traiam doar asteptind sa treaca ora si sa ma duc din nou sa-i vad si sa-l alaptez pe Yannis!

Dupa opt zile am plecat DOAR cu Yannis acasa! Alexandros asteapta rezultatele cu noile numere de la icter. Nu am dormit toata noaptea, puiul meu era singur acolo! Yannis s-a trezit de doua ori, a papat si din nou nanica! La ora 09.00 dimineata Makis era la spital, i-am spus sa nu vina fara Alexandros!!!

La ora 14.00 eram cu totii ACASA... si marea aventura abia incepea!

In curind, minunile mele vor implini 2 ANI!!!
Asta a fost! Sper ca va placut povestea noastra si nu v-ati plictisit citind-o.

Theodora
publicat la 21.01.2004 (4738 citiri)