De la lume adunate...
Ciocarlia, vulpea si ogarul
poveste populara romaneasca
Pagina: 1/2
Fereasca Dumnezeu de necaz si de nenorocire la fiinta plapanda si neajutorata!
O ciocarlie avea un mare necaz. Caci nu putea sa-si vada odraslele mari, de raul unei vulpi care se naravise la ospat de pui de ciocarlie. De fiecare data cand scotea pui, vulpea se si arata cu un spin in coada si, la fel cum ar ara plugul ogorul, zicea si ea ca ara: hais-cea! hais-cea! Si tot apropiindu-se de cuibul ciocarliei, o ameninta:
— Dar bine, ciocarlie, iar ai facut pui pe mosia mea? Fugi, ca te macanc cu tot cu pene!
Si biata ciocarlie, de teama, se indeparta de cuibusorul ei si vulpea ii inhata puisorii.
Au trecut asa vreo patru ani. Si se intalneste ciocarlia cu un ogar:
— Da' ce-i, cumatra ciocarlie, de te vad asa de necajita? o intreba el.
— Ia, ce sa am, prietene ogar? Necazuri mari!
— Dar ce-ai patit? o intreba el milos. Poate te pot ajuta cu ceva.
— Ce sa patesc? Ia, de atata amar de vreme tot incerc sa-mi inalt si eu cativa puisori. Dar cand sa zic si eu Doamne ajuta, iaca si vulpea cu un spin aninat de coada, vine sa-si are mosia. Si tot zice hais-cea! hais-cea! si ma intreaba ca de ce mi-am scos pui pe mosia ei. Si ma ameninta ca, daca nu fug, ma mananca cu tot cu pene. Atunci, sa scap macar eu cu viata, fug si ea imi mananca puisorii.
Ogarul statu pe ganduri un pic si apoi o intreba:
— Va sa zica, asta-i necazul tau, cumatra ciocarlie?
— Asta-i, prietene ogar.
— Apoi, hai sa merg si eu cu tine si, de-oi putea, ti-oi face dreptate.
Si pornesc amandoi spre cuibul ciocarliei. Ajunsi acolo, ogarul se ascunde dupa o tufa si asteapta sa vina cumatra vulpe.
Si nu astepta mult ca o vede pe vulpe cum vine cu spinul in coada: hais-cea! hais-cea!
— Da bine, ciocarlie…
O ciocarlie avea un mare necaz. Caci nu putea sa-si vada odraslele mari, de raul unei vulpi care se naravise la ospat de pui de ciocarlie. De fiecare data cand scotea pui, vulpea se si arata cu un spin in coada si, la fel cum ar ara plugul ogorul, zicea si ea ca ara: hais-cea! hais-cea! Si tot apropiindu-se de cuibul ciocarliei, o ameninta:
— Dar bine, ciocarlie, iar ai facut pui pe mosia mea? Fugi, ca te macanc cu tot cu pene!
Si biata ciocarlie, de teama, se indeparta de cuibusorul ei si vulpea ii inhata puisorii.
Au trecut asa vreo patru ani. Si se intalneste ciocarlia cu un ogar:
— Da' ce-i, cumatra ciocarlie, de te vad asa de necajita? o intreba el.
— Ia, ce sa am, prietene ogar? Necazuri mari!
— Dar ce-ai patit? o intreba el milos. Poate te pot ajuta cu ceva.
— Ce sa patesc? Ia, de atata amar de vreme tot incerc sa-mi inalt si eu cativa puisori. Dar cand sa zic si eu Doamne ajuta, iaca si vulpea cu un spin aninat de coada, vine sa-si are mosia. Si tot zice hais-cea! hais-cea! si ma intreaba ca de ce mi-am scos pui pe mosia ei. Si ma ameninta ca, daca nu fug, ma mananca cu tot cu pene. Atunci, sa scap macar eu cu viata, fug si ea imi mananca puisorii.
Ogarul statu pe ganduri un pic si apoi o intreba:
— Va sa zica, asta-i necazul tau, cumatra ciocarlie?
— Asta-i, prietene ogar.
— Apoi, hai sa merg si eu cu tine si, de-oi putea, ti-oi face dreptate.
Si pornesc amandoi spre cuibul ciocarliei. Ajunsi acolo, ogarul se ascunde dupa o tufa si asteapta sa vina cumatra vulpe.
Si nu astepta mult ca o vede pe vulpe cum vine cu spinul in coada: hais-cea! hais-cea!
— Da bine, ciocarlie…
urmator (2/2)
