· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

Ciuboţica cucului


de Georgeta Moraru




Iaca, asta s-a-ntâmplat
Când era pămîntul lat
Şi ţânţarul armăsar.
Pe atuncea, aşadar,
Stirici un sol crăiesc
Că-ntreg neamul păsăresc
E poftit, cu mic cu mare,
În zăvoi, la o serbare.
Se porni o veselie
Şi în munţi, şi în câmpie,
De se duce vestea-n lume
De atâta râs şi glume.
Pregătiră fiecare
Strai frumos, cum altul n-are,
Cu altiţe şi fireturi,
Şi botine cu şireturi.
Coţofana-şi cumpărase
Haină neagră de mătase
Şi un şal de pus pe spate
Tot din borbote-nspumate;
Pupăza şi-a pus în frunte
Moţ din pene mai mărunte,
Aşezate cu migală
După multă chibzuială;
Iar păunul, ţanţos tare,
Se-nfoia cu îngâmfare,
Colorat şi plin de pene,
Cum nu-i altul prin poiene.

Numai cucul, bun de gură,
Rupt de mult-alergătură,
Amărât, şedea pe-o cracă,
Neştiind ce să mai facă.
Colindase el degrabă
Să-şi aleagă o podoabă,
Una mai de soi, vezi bine,
Nu cum are orişicine.
Peste tot zburase, dar
Se trudise în zadar.
Cum şedea pe craca lui
În desişul codrului,
Iată că văzu trecând
Un pitic cu chipul blând,
Cu căciulă cum au moşii
Şi cu ciuboţele roşii.
Tii, ce mândre ciuboţele,
Nu s-au mai văzut ca ele
Şi cusute, nu vă mint,
Doar cu fire de argint.
"Ah, ce tare mult îmi plac...
Ciuboţele am să-mi fac!"
Şi zicând aşa în gând,
Cucul se-ndreptă zburând
Către Dealul Nucilor,
La cizmarul cucilor:
-Meştere, te ştiu dibaci,
Repede, te rog să-mi faci
Ciuboţele cu arnici,
Cum se poartă la pitici,
Ciuboţele gălbioare,
Cum nu-s altele sub soare.
I-a răspuns râzând cizmarul:
-Dibăcie am cu carul
Numai vreme n-am, vezi tu!
Însă cucul, nu şi nu,
Că să lase toate cele
Şi să-i facă ciuboţele,
Că el tare e grăbit!
Meşterul s-a învoit,
Cucul a zburat în lunci
Şi cizmarul, chiar atunci
A luat foarfecă şi piele
Să croiască ciuboţele.
N-apucă el să le taie,
Hop şi cucul în odaie:
-Hei, sunt gata? Le-ai cusut?
-Păi nici nu le-am început!
-Vezi atunci de ce mai stai,
Hai, grăbeşte-te, hai, hai!
-Mai încetişor cu graba,
Doară ştii că strică treaba.
Ai răbdare!
-Ba de fel,
Hai mai iute puţintel!

Şi iar pleacă cucu-n zbor,
Şi iar vine:
-Uf, n-ai spor!
Pune fir mai lung în ac!

Meşterul lucra buimac...
Cucu-ntr-una, tura-vura,
Nu-i tăcea o clipă gura
... Şi aşa trei zile-n şir!

Ciuboţelele cu fir
Tocmai bune de-ncălţat.
Cucul, tare încântat,
Şi le pune în picioare,
Dar.. să vezi ce supărare,
Că cizmarul, pare-mi-se,
Pe-amândouă le croise
Numai pe piciorul stâng!
Şi-asta nu c-a fost nătâng,
Dar de-atâta cicăleală,
Tot lucrând la repezeală,
Fără voie a greşit
Şi pe cuc l-a păgubit!
Cucul, uf, ce să mai spui,
Vai de sufleţelul lui!
După ce a plâns cu foc,
A luat ghetele în cioc
Şi-nciudat pe sus zburând,
Le-a trântit jos pe pământ
Şi-a plecat în crângul lui!

Pe costişea dealului
Ciuboţelele-au căzut
Şi în flori s-au prefăcut
Galbene, cu trup verzui:
Ciuboţica cucului!

La serbare, prin desiş,
Cucul vine pe furiş,
Că-i desculţ şi-i e ruşine
Să nu-l vadă te miri cine.
Când ospăţul stă să-nceapă
Lui îi lasă gura apă;
Oaspeţii voioşi petrec,
El înghite doar în sec;
Dar când muzica porneşte,
Inima în piept îi creşte
Şi uitând de tot buclucu'
Cântă-ntruna : Cu-cu! Cu-cu!

www.thalia.ro

din "Traista ciobanului"
publicat la 00.00.0000 (14282 citiri)