· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

Comoara mea





E minunat sa ai copii! Si numai ideea ca o sa am un copil, ca e deja o fiinta minuscula inauntrul meu, mi-a dat aripi. Am trecut peste tot ce a fost greu de dragul lui. Am trecut peste o sarcina foarte grea, cu peripetii si nelinisti, am trecut peste noptile de nesomn, peste clipele de ingrijorare, cand puiutul mamii nu se simtea bine si atunci intrebarea "de ce?" era fara raspuns, am trecut peste suparari si frustrari, peste toate am trecut de dragul lui. M-am topit cand l-am vazut prima data, cand l-am luat prima data in brate, cand il vedeam la pieptul meu ma topeam incet. Stateam ore intregi privindu-l cum doarme, cum zambeste, cum plange. Cand sufera sufar si eu, cand il doare, pe mine ma doare mai tare... Si sunt atat de mandra de el!!!... Sunt mandra pentru ca exista, sunt mandra pentru ca am fost in stare sa aduc la lumina asa o comoara. Mi se umplu ochii de lacrimi cand imi pune manutele pe obraji si spune: "mami, nu mai fi suparata!", cand il tin de manutza imi vine sa zbor. Fiecare clipa cu el e o bucurie. Si acum sa va povestesc o pataniie recenta. Pe un perete am o farfurie de Horezu, ornamentala. Intr-o zi o gasesc plina de bomboane. Sa ma supar? Sa fiu ingrijorata ca putea sa cada de pe scaunul pe care s-a urcat sa o dea jos? Sa ma gandesc la praful care era pe ea? Nici poveste... Cum pot sa ma supar?? Inainte de Craciun nu ne lasa sa cumparam nimic. Spunea: "Lasa, ca voi nu aveti bani. Sa ii scriem mai bine lui Mos Craciun!" E un copil grozav! Si ca el sunt toti copiii.

garofitza
publicat la 23.01.2004 (4136 citiri)