· articole
· intamplari

Comunicarea si relatiile parinti - adolescenti

Autor: clepsidra
data publicarii: 28.02.06


In toate societatile au existat si vor exista legaturi intre parinti si copii, mamele se ocupa in special de copii la varste mici, in toate societatile copiii vor considera parintii responsabili de necesitati, reusite si insuccesele lor.

Relatiile intre parinti si copii presupun un mecanism deosebit, filtrat social, ele au la baza statuarea comunicarii in care se realizeaza un model, un pattern de conduita. In cadrul acestor relatii parintii incearca si de multe ori multi dintre ei reusesc sa socializeze copiii, contribuie la modificarea si perfectionarea stilului de interrelationare din copilarie; ambele parti ale ecuatiei au nevoie de deprinderi, abilitati sociale pentru facilitatea intercomunicarii.

Exista desigur studii privind forma si marimea familiilor, exista studii privind familiile dezorganizate, influenta divortului asupra atmosferei si formarii trasaturilor psihosociale ale minorilor, sunt numeroase cercetari privind copiii adoptati, privind copiii aflati in plasament familial, privind cupluri cu sau fara copii - pentru a enumera doar cateva din cele mai frecvente preocupari in domeniu.



Studii mai de finete s-au axat pe investigarea unor aspecte, speciale in interrelatia parinti-copii, incluzand raportul satisfactie-conflict, relatiile frate-sora, relatiile cu mama, relatiile cu tata, adolescenta ca perioada a schimbarilor relationare; variatii culturale in statuarea relatiilor parinti-copii.

Binecunoscuta realitate psihologica potrivit careia interrelatia are obligatoriu la baza comunicarea este abordata si in acest tronson de studiere a relatiilor parinti-copii.

Daca in timpul copilariei parintii sunt cei care initiaza efectiv copilul in stabilirea relatiilor in familie, extinse apoi la grupul de joaca, in timpul adolescentei parintii nu mai reusesc sa supravegheze minorii decat cu mare dificultate. In copilarie procurarea de jucarii, alimentatia, curatenia, conversatia reprezinta apanajul exclusiv al adultului. In adolescenta, tinerii aspirand la un alt statut decat cel de copil se impotrivesc dorintei parintilor de a nu intarzia, de a avea grija deosebita pentru studiu, de a nu intra in relatii cu persoane rau intentionate, periculoase, de a nu-si crea si adopta modele facile. Parintii vorbesc si transmit enorm copilului in perioada micii copilarii, ei invata efectiv sa vorbeasca, sa participe la dialog. Copiii pun intrebari la care parintii incearca sa raspunda, ei ar trebui sa ofere raspunsuri cat mai adecvate dezvoltarii psihice a copilului. In adolescenta, centrul de greutate al comunicarii se deplaseaza de la nivelul exclusiv al familiei la nivelul grupului de colegi si prieteni. In perioada furtunoasa, frumoasa si tumultuoasa, plina de mari inegalitati psihosociale, tanarul devine un veritabil participant la dialog, de multe ori fara sa comunice nimic adultului si cel mai adesea parintilor.

De exemplu, daca parintii intreaba un adolescent despre compania lui, ei dorind sa-si arate de fapt afectiunea, conversatia ar putea arata cam asa:

  • Parintele (mama ori tata): Unde ai fost?, De unde sosesti acum?
    Adolescentul: Afara, De afara
    Parintele: Ce mai faceti voi cand va intalniti?
    Adolescentul: Nimic
    Parintele: Ai facut bine ca ai iesit cu prietenii la discoteca?
    Adolescentul: Nu .

Astfel putem afirma ca adolescentii devin experti in a nu transmite nimic, in a nu comunica.

Unii parinti incearca sa invete copiii de la varste mici sa munceasca, sa faca o activitate si nu doar sa primeasca totul drept cadou; sa faca unele actiuni pentru a se deprinde cu respectul pentru munca.

Psihologii studiind aceste activitati pe care unii parinti incearca sa le includa in structura conduitei copiilor si mai ales a adolescentilor atat ca un mod de comunicare mai profunda intre cele doua generatii - apreciindu-le schimb de idei in cadrul relatiei parinti-copii.

De fapt, adolescentii ajutati astfel din copilarie ori pubertate isi dezvolta radacinile relationarii de mai tarziu: mama si fiica pot avea relatii mai intime, de prietenie adevarata, tata si fiul pot discuta mai deschis perspective viitoare, interese comune - sunt in micro tiparul prieteniei parinti/copii.

Regulile cele mai simple se invata si se respecta in familie, se reflecta in comportamentul din grup (scoala, prieteni, strada) si reintra in circuitul de comunicare intrafamiliala care sta la baza relatiilor intime (inclusiv sexuale) si de munca - daca au fost initiate prin conversatie si supravegheate de adult.

Rapaport R., Rappaport M. (1977), Strelitz, Z. & Kews, Pilling,D. & Pringle(1978), Argyle M. & Henderson M. (1985) finiseaza cativa itemi pentru o posibila comunicare in perioada adolescentei, din ambele sensuri: de la parinti catre adolescenti, si de la adolescenti spre parinti, itemi cuprinsi in cateva reguli generale.

O serie de studii audizeaza abilitatile parentale de conduita, regulile ca si drepturile parintilor in speranta decelarii efectelor asupra educatiei, asupra cresterii si statuarii unor stiluri, moduri de comportament. In fond, multi autori scriu despre binomul acceptare - respingere ca fiind cel mai important in interrelatia parinti-copii (inclusiv adolescenti).

REGULI PENTRU PARINTI
REGULI PENTRU ADOLESCENTI
Respectati intimitatea adolescentului Respectati intimitatea parintilor
Dati sfaturi dar si exemple de comportare Pastrati confidentele, secretele
Aratati afectiune fata de adolescent Nu intrati in relatii sexuale cu parintii
Incurajati ideile (cautarile) adolescentului Luati in considerare drepturile parintilor
Demonstrati ajutorul emotional (afectiv) Fiti politicosi cu parintii, mai ales cand sunteti in public, in grup
Pastrati secretele incredintate Sprijiniti dorintele lor in absenta
Nu fiti exagerat de posesiv Oferiti cadouri si felicitari pentru ziua lor de nastere
Incercati sa tratati adolescentul ca pe un tanar adult responsabil Priviti in ochi parintii in timpul conversatiei
Uitati-va in ochii lui in timpul conversatiei Vorbiti cu parintii despre probleme sexuale si moarte
Oferiti adolescentului cadouri si felicitari de ziua nasterii Invitati prietenii in casa
Sprijiniti adolescentul cand nu este prezent (in absenta) Discutati cu parintii despre politica si religie
Vorbiti cu adolescentul despre probleme sexuale si moarte Consultati-va cu parintii in problemele personale (intime)
Abordati cu adolescentul problemele de politica si religie Respectati aprecierile si evaluarile parintilor chiar daca sunt demodate
Considerati-va responsabil de comportamentul adolescentului Nu va criticati parintii in public
Nu criticati aspru alegerile prietenilor adolescentului Acceptati supravegherea generala (si grija) parintilor


Aceste drepturi parentale circumscriu institutiei conduitei parintesti, comunicarii intre 2 segmente diferite ca varsta, statut si rol social, nivel de informare si cultura se refera generic la:
  • 1. Dreptul de a decide unde si cu cine sa locuiasca minorul;
    2. Dreptul de a hotari in legatura cu educatia si obligatia, indatorirea de a se ocupa de educatia minorului;
    3. Dreptul de a pedepsi in limite rezonabile;
    4. Dreptul si obligatia de a proteja si apara minorul;
    5. Dreptul de a administra proprietatea minorului;
    6. Dreptul de a consimti sau refuza consimtamantul pentru tratamente medicale ale minorului;
    7. Dreptul de a consimti sau refuza in legatura cu adoptia;
    8. Dreptul de a consimti sau refuza consimtamantul la casatoria unui minor intre 16 si 18 ani;
    9. Dreptul de a se comporta intr-un litigiu ca aparator al intereselor copilului;
    10. Dreptul de mostenire a proprietatii dupa deces. (apud M.Argyle & M.Henderson, 1985).

Fluctuatiile inerente sociale, economice induc modificari si diferentieri culturale in aparatul psiho-moral de conduita, de comunicare intre parinti si copii, care contine abilitati, capacitati de interrelationare dar si nevoia permanenta de a cunoaste evolutia sociala si individuala a copilului, puberului, adolescentului. Acesta cu atat mai mult cu cat se accepta ca profesia de parinte este extrem de dificila, de solicitanta si dinamica.

In secolul 19 se considera ca pentru viata subiectului uman, copilaria reprezinta un segment deosebit de important, fapt reflectat in multitudinea abordarilor, studiilor, scrierilor, domeniilor; in secolul 20 aprecierea importantei a trecut pe palierul adolescenta (intre copilarie si viata adulta) -fenomen complex care, de multe ori s-a asociat, limitativ, cu rebeliune, criza de identitate etc. In culturi diferite studiile unor autori ca: Jodelet,D. (1989); Gergen, K.J. & Davis, K.E. (1985) au aratat drept cea mai importanta achizitie in dezvoltarea copilului: structurarea motivatiei pentru independenta si comunicarea ulterioara a adolescentului. Totodata, cercetari pertinente ocupandu-se de implicatiile acceptare - respingere conchid in legatura cu deficitul de interactiune, intercomunicare - ca una din situatiile posibile. Sintetic, abordarea afectiunii (dragoste parinteasca), petrecerea unui volum de timp considerabil impreuna cu minorul, tratarea acestuia cu delicatete, aplicarea flexibila a balantei recompenselor mai degraba decat a critica si a fi ostil determina o buna imagine a parintilor in acceptia copiilor.

Daca, dimpotriva, copiii sunt respinsi de parinti (reactiile sunt diferite tata/fiu, mama/fiica) ei au mai multe sanse sa evolueze la pubertate si adolescenta spre: delincventa, agresivitate, conduite nevrotice, conduite atipice (schizofreniforme).

In consecinta, sansele lor sunt mai reduse de a vira spre conduite civilizate, de a fi prietenosi, de a avea capacitati de comportament civilizat, de a fi cooperanti, de a purta de grija altora.

Incepute din perspectiva sociometrica, studiile privind reactiile copilului, adolescentului in procesul de intercomunicare cu adultul, cu parintii, cu familia s-au diversificat. Cercetarile lui Glueck si E.T.Glueck (1950), H.G.Elder (1962), T.Smith (1983), Riskin J. & E.Faunce (1976), F.F.Schachter (1983),Blok J. & Morrison A. (1981), Freedman, J. (1978) etc., capata contur in zone diferite de pe glob, in culturi si grupuri socio-economice variat structurate.

Se degaja cateva idei principale pentru stilul in comunicare parinti/copii, pentru intelegerea profunda a perioadei adolescentei:
  • Pentru adolescent este apreciata ca benefica supravegherea democratica. Este de preferat o abordare permisiva, egalitara a adolescentului fata de una autoritara, de respingere; in alte conditii minorii nu ezita sa spuna ca parintii uita ca au fost si ei tineri si nu isi cunosc limitele.

  • Comportamentul parintilor caracterizat prin caldura afectiva, rasplata acordata pentru merite. Aceasta are consecinte favorabile in achizitionarea de catre adolescent a unor itemi structurali ai personalitatii lui, a independentei de a avea o identitate, auto-evaluarii etc.

  • In familiile cu dezvoltare normala adolescentii sunt mult mai cooperanti, sunt veseli, invata sa spuna glume, sa rada si sa se bucure.

  • S-a constatat ca acesti adolescenti invata cu mai multa usurinta sa stocheze si sa distribuie informatia, fata de adolescentii cu tulburari de comportament la al caror viraj parintii si grupul asista de multe ori fara sa stie cum si de ce sa intervina.


    Sursa: Rşcanu Ruxandra, Psihologia comportamentului deviant .





    "Comunicarea si relatiile parinti - adolescenti" | cont nou | 6 comentarii
    Prag
    Comentariile sunt proprietatea celor care le adauga. parinti.com nu este raspunzator pentru continutul lor.
    29.12.06 13:31: consilier
    In general m-am descurcat binisor cu adolescentii mei. Am avut rabdare sa treaca perioada de ameteala cum o numesc eu, spunandu-le k eu n-am stiut ce e aia adolescenta din cauza climatului excesiv de autoritar din familia mea. Le-am inoculat cateva principii de viata cum ar fi: sa fie atenti la cei din jur, sa creada numai jumatate din ce li se spune, restul verificandu-l in realitate, sa nu se desprinda prea mult de realitate cu visurile, sa se intrebe mereu : dak mama m-ar vedea ce fac acum, ce-ar spune ? sa fie cinstiti si demni, sa nu le fie rusine de saracia lor, de faptul k nu ne permitem sa avem tot ce au copiii oamenilor bogati si sa invete k numai prin cultura se pot ridica prin propriile forte. Ei m-au ascultat si au inteles mesajul astfel k am trecut cu bine de adolescenta. Dar nebunia adolescentei nu se termina la 18 ani, nu dintr-odata le vine mintea la cap, ci aprox dupa 20 de ani, mai exact cand pleaca de langa parinti si traiesc singuri intre straini, fiind nevoiti sa se descurce in situatiile problematice cand nu mai sunt parintii sa-i ajute sau sa-i scoata din incurcatura. Lumea straina este cel mai bun educator. De aceea, propun ca solutie tinerelor mame sa-i faca pe copii sa se desprinda cat mai repede si cat mai des de fusta mamei. Trimiteti-i in excursii, sa doarma in paturi straine, bineinteles asigurandu-va ca sunt bine supravegheati. Intre straini se vad adevaratele roade ale educatiei pe care le-ati dat-o.
    Nu sunt permise comentarii pentru anonimi, inregistreaza-te

    02.10.10 23:37: Annutzelu
    “SUFLETE MARI IN OAMENI MICI”Program de optimizare comportamentală şi dezvoltare emoţională pentru copii Copilul tau se îmbolnăveşte uşor. Are dificultăţi în a-şi amâna dorinţele. Este o explozie de energie. Devine creativ scrijelind pereţii. Se autoagresează. Îi agresează pe cei din jur.Se manifestă zgomotos în public . Devine trist. Temător. Furios.Irascibil. Depresiv. Neatent.Neinteresat de activităţile din grădiniţă /şcoală.Îti sună cunoscut? Îţi recunoşti copilul?Acordă-i şansa de a face parte, alături de alţi copii, dintr-un grup terapeutic securizant şi conţinător, coordonat de o echipă de psihologi cu experienţă în lucrul cu copiii.Aici copilul află că are putearea să se schimbe şi o va putea face.Detalii organizatoriceUnde? Cabinet Individual de Psihologie.Locatie: Zona Tineretului, Bucuresti. şi/sau Sediul grădiniţei-şcolii unde copilul îşi desfăşoara activitatea Cat(durata)? 8- 10 şedinţe(întâlniri).Frecvenţa întâlnirilor este 1 şedinţă / săptămână. Costuri. 30 RON şedinţa (90 minute)Cu cine?Flori – Ana Andronache şi Iulia DavidoiuPsihologi cu drept de libera practica in specialitatea Consiliere psihologica – evaluarea si consilierea experientiala a copilului, adultului, cuplului si familiei, Specialisti Autonomi si psihoterapeuti sub supervizare in specialitatea Psihoterapia experientiala a unificarii, acreditati de Societatea de Psihoterapie Experientiala din Romania si de Colegiul Psihologilor din Romania.Modul opţional: Evaluare psihologică a copilului - Tehnici utilizate: - Anamneza- Scala de evaluare a hiperactivităţii cu deficit de atenţie completată de educatoare( adaptare după Barkley, 1991- Fişă de observaţie a comportamentului de acasă al copilului completată de părinte- DAP- Desenul persoanei- Desenul familiei- C. A. T. – Testul de apercepţie tematică pentru copii- „Cine sunt eu?”- Fabulele DussPersoana de contact: ANNA-MARIA BITERETelefon: 0724246265 sau 0757379443E-mail: [email protected]
    Nu sunt permise comentarii pentru anonimi, inregistreaza-te

    Legaturi
    Articolul cel mai citit despre comportament:
    Comunicarea si relatiile parinti - adolescenti

    Articole de clepsidra

    Evaluare
    scor mediu 4.15
    voturi 95


    Prost
    Normal
    Bun
    Foarte bun
    Excelent