· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

Copilaria mea





M-am nascut intr-o familie in care parintii se certau tot timpul.

Aveam doua luni, mama imi facea baie si il cicalea pe tata pe tema soacrei. Si ma freca cu sapun, sa ma spele bine, si zicea din gura de obosise. S-a gandit intr-un final sa ma limpezeasca, numai ca apa din cadita se racise, iar cea pe care a turnat-o a fost prea calda. Asa ca am facut soc termic, m-am innegrit, iar mama i-a zis lui tata "Ia-o, ca moare." Si m-a pus sa mor in bratele lui.
Tata fusese asistent pe salvare si a chemat urgent Salvarea din Buzau. Noi stateam la 14 km de oras, 14 km pe care masina i-a parcurs in 10 minute. In acest timp au chemat preotul din sat sa ma boteze, el m-a stropit cu aghiasma si din acel moment a devenit nasul meu.
Am fost dusa la spitalul din Buzau si, de acolo, cu Aviatia sanitara, la Bucuresti, unde m-au chinuit doua luni de zile. In aceste luni n-am primit-o pe mama in patul meu, asa ca era nevoita sa doarma pe doua taburete (lucru pe care mi l-a reprosat cand am crescut). Am fost o mica vedeta, nu multi mergeau la 2 luni cu avionul!
Din spital imi aduc aminte ca mi s-a luat sange din gat, deci am amintiri de atunci, cu toate ca nu ma crede nimeni.

Asa a inceput relatia "minunata" cu mama mea. Ea a continuat pe parcursul anilor, din ce in ce mai urat.
Mama vorbea ingrozitor cu noi (am o sora cu 2 ani mai mare) si ne batea cand era nervoasa. Ceea ce se intampla cam tot timpul. Era dezordonata, nu-si gasea niciodata hainele sa se imbrace, intarzia la serviciu si noi luam bataie.

De multe ori ne-a gasit tata afara cand a venit de la servici, pentru ca nu mai indrazneam sa stam cu mama in casa. Chiar credeam la un moment dat ca nu ne nascuse ea, ca eram infiate si de-aceea se purta asa cu noi. Nu intelegeam cum poate o mama buna sa se poarte asa cu copiii ei.

Relatia cu mama mi-a innegrit copilaria si am aflat mai tarziu ca e cauza tuturor problemelor pe care le am.

In schimb, tata e un om minunat, un martir pentru faptul ca a suportat-o pe mama atata timp si pentru ca ne-a educat si ingrijit ca o mama si un tata la un loc.
Eu seman cu tata, multumesc lui Dumnezeu, si intotdeauna m-am inteles cu el numai din priviri. El a stiut mereu ce probleme am si cum sa ma ajute sa le rezolv.
Cand eram suparata, simtea si-mi aducea un trandafir de la servici. Si supararea pleca undeva, departe.

Cand aveam 10 ani si incepusera sa-mi creasca sanii, mama ma strangea de ei cu dusmanie, de credeam c-o sa ma rupa. Ne batea cu furtunul de la masina de spalat sau cu cate-un picior de scaun pe care-l rupsese tot ea. Si stau si acum sa ma gandesc oare ce-i faceam? Eram copii cuminti, atat cat pot fi copiii, invatam foarte bine, nu lipseam de-acasa, nu stiu.

Abia mai tarziu am aflat ca e foarte bolnava de nervi si ca nu-si da seama ce face atunci cand e in criza. Si crizele erau dese, aproape in fiecare zi, trebuia sa mergem ca pe sarma sa n-o deranjam cu vreo vorba sau cu vreun gest.

Problema este ca niciodata n-a acceptat ca are nevoie de ajutor medical si ne-a chinuit pe toti 3 ca pe hotii de cai.

Cand trebuia sa mergem in concediu, cumparam bilete de tren, ne faceam bagajele si asteptam sa se faca ora plecarii. Ea atunci spunea ca nu mai merge, sa plecam singuri, ca si-asa nu avem nevoie de ea. Trebuia ca tata sa dea dovada de toata diplomatia din lume ca s-o convinga.

Lucrurile pe care le imbracam erau intotdeauna patate de lucrurile colorate cu care erau spalate impreuna. Asa ca pe la 10 ani am invatat sa-mi spal singura rufele, ca sa nu mai fie distruse.
Tata ne-a invatat sa calcam camasi (pentru ca nu i le calca nimeni!) si ne dadea pentru fiecare camasa calcata cate 10 lei, asa ca aveam banii nostri si eram tare mandre!

Tot tata m-a invatat sa fac mancare. Eram in vacanta (cred ca treceam in clasa a opta), ma suna de la servici si-mi spunea cum trebuie sa fac ciorba sau felul doi si eram fericita ca era mandru de mine.
Apoi am invatat sa facem mancare de Craciun (daca voiam sa fie ceva pe masa), si de Paste. De obicei tata aducea tot ce trebuie in casa, dar mama facea mancare numai daca era in toane bune, in rest se stricau toate si le arunca. Cateodata arunca si mancarea buna, daca asa considera in momentul respectiv.

Eu mai aveam sarcina de a sterge geamurile de la cele 4 camere, 3 balcoane, hol si baie. Si unele geamuri erau triple!! Ma urcam pe calorifer si stergeam, imi placea inaltimea si nu-mi dadeam seama ca pot sa cad de la etajul 10, unde stateam.

In vacanta cand treceam intr-a 12-a faceam bagajul ca se plecam la mare. Eu calcam niste rufe, mama s-a enervat si a vrut sa-mi puna fierul de calcat pe fata. Noroc ca am fugit din calea ei, altfel o pateam!

Nu vreau sa-mi aduc aminte de faptul ca nu ne mai considera fete mari de cand aveam 10 ani, iar despre tata credea ca umbla cu toate femeile din lume si ca are multi copii in afara de noi. E geloasa si acum, desi are peste 60 de ani, si-l chinuie pe tata cu gelozia ei nebuneasca.

Daca fac abstractie de toate astea, am avut o copilarie frumoasa, aveam tot ce ne trebuie, aveam bunici la care ne petreceam vacantele, aveam un tata care ne iubea si ne ocrotea si pentru care ma rog in fiecare zi la Dumnezeu sa-l tina sanatos si sa-i dea putere sa indure.

Mi-as fi dorit ca parintii mei sa divorteze, mi-as fi dorit sa nu aud certuri, tipete, sa nu aud cuvinte urate, dar nimic nu e asa cum ne dorim noi in viata.

Incerc sa le demonstrez in fiecare zi fetitelor mele ce inseamna o mama care le iubeste, le mangaie si le intelege toate problemele. Sper sa ma ajute Dumnezeu sa nu ajung niciodata ca mama mea!

Va urma, daca mai aveti rabdare sa cititi.

geut
publicat la 29.07.2004 (11970 citiri)