· articole
· intamplari

Psihologie: Psihologie: Copilul si divortul parintilor



Dupa construirea unor proiecte comune si promisiunea unei vieti frumoase, separarea este intotdeauna un esec. Pentru copii, insa, ea este o adevarata drama, care nu trebuie subestimata.

Daca nu exista separare reusita, exista insa totusi separari mai putin traumatizante. Discutiile, tensiunile dintre parinti priveaza copilul de ambianta calda a caminului, caldura care ii ofera copilului o siguranta.

Daca nu mai exista nici o solutie este mai bine sa va separati, decat sa obligati copilul sa traiasca intr-un mediu care este permanent in tensiune.

Copilul trebuie informat.
Fiind foarte sensibil, copilul simte ca se intampla ceva si vrea sa stie ce. Este de dorit ca parintii sa anunte impreuna vestea separarii si inainte de data stabilita, astfel incat copilul sa se obisnuiasca cu ideea ca nu va mai locui in aceeasi casa si cu mama si cu tata. Pentru copil "familia" este alcatuita din indivizi care traiesc in aceeasi casa. Ii este greu sa-si imagineze ca tata (mama) nu mai locuieste cu el, ca nu-i mai poate citi o poveste in fiecare seara sau ca nu se mai uita impreuna la televizor etc.

Atentie la cuvinte si gesturi
Momentul in care se anunta separarea, nu trebuie sa contina reprosuri aduse partenerului, dar nici gesturi de tandrete care ar bulversa copilul. Aceasta prima conversatie nu va inchide subiectul, el va fi readus in discutie deseori.

Trebuie sa evitati replici ca: “Totul ar fi mers mai bine daca nu aveam un copil”, “Mai bine aveam un accident in ziua casatoriei”, “Venirea ta pe lume a fost momentul in care ne-am dat seama ca nu merge”, “Un copil aduce intotdeauna probleme in plus” etc.

La o anumita varsta (3-6 ani) copilul doreste de multe ori sa “elimine” pe unul dintre parintii sai, ca sa ramana singur cu celalat. Cand separarea vine sa realizeze aceasta dorinta a copilului, el se simte responsabil de ceea ce se intampla si simte o mare vina. Deseori, copilul crede ca el este cauza divortului/separarii, mai ales daca anuntarea acestuia vine dupa o serie de reprosuri care i-au fost aduse. El crede ca parintii se despart pentru ca el a spart vaza cea noua sau ca nu a spus destul de frumos poezia la serbare. Foarte important este sa spunem copilului ca nu el este cauza separarii. El nu este capabil sa inteleaga motivele separarii si nici consecintele ei. Anumite cuvinte si comportamente il ajuta sa se linistesca, sa ii reduca aceasta neliniste sau aceste ganduri de vinovatie. Trebuie sa ii explicati copilului, prin exemple, cum ca el nu are nici o vina si ca nu este singurul copil ai carui parinti traiesc separat. Aceasta nu este o separare de copii. “Nu mai suntem fericiti inpreuna, dar amandoi suntem foarte fericiti cu tine. Vom ramane mereu parintii tai, iar dragostea noastra pentru tine nu se va schimba”.

Francoise Dolto (psihanalist francez) subliniaza importanta informarii copilului ca celalalt parinte plateste o pensie alimentara pentru el. Acest lucru dovedeste copilului ca, chiar daca tatal (mama) nu poate sa-l vada regulat, el continua sa raspunda nevoilor sale materiale. Mama (pentru ca aceasta ramane cu copilul, in cele mai multe cazuri), ar fi bine sa-i vorbeasca deseori despre tatal sau pentru a intretine in mintea copilului o imagine respectabila, dar nu idealizata a acestuia. Este de datoria parintelui care il creste sa faca tot posibilul ca sa mentina relatiile intre copilul lor si celalalt parinte.

Ajutati-l sa-si mentina echilibrul:
- asigurati copilul de dragostea si de intelegerea ta;
- niciodata nu-i spuneti ceva rau despre celalalt parinte;
- nu incercati sa compensezi absenta cu o multitudine de cadouri;
- respectati in continuare regulile de disciplina de mai inainte;
- mentineti legatura cu cei patru bunici (in cazul in care bunicii nu sunt implicati activ in conflict);
- respectati intelegerile asupra orelor si zilelor de vizita;
- aranjati copilului o camera sau un colt al lui, in fiecare dintre cele doua camine;
- nu va angajati in dispute in fata copilului de fiecare data cand va vedeti.

Ceea ce trebuie copilul sa suporte este destul de dureros. Daca parintii se respecta si fac efortul sa discute ca niste adulti, copilul va putea sa suporte mai usor situatia.

Chiar si in cazul unei separari in conditii cat mai pasnice, nu exista o formula magica pentru rezolvarea acestei situatii. Fiecare copil isi manifesta suferinta diferit. Maniera in care copilul simte si exprima aceasta situatie depinde de varsta, temperament, afectivitate etc. Reactiile cele mai frecvente sunt: furie, inchidere in sine, tulburari de somn, probleme alimentare sau scolare etc.

Fiti pregatiti sa-l ajutati!
Solutia cea mai potrivita pentru tine si copilul tau o poti gasi tu sau o putem descoperi impreuna.


Autor: Psiholog Anda Negru
Psihoconsulting
.





"Psihologie: Psihologie: Copilul si divortul parintilor" | cont nou | 2 comentarii
Prag
Comentariile sunt proprietatea celor care le adauga. parinti.com nu este raspunzator pentru continutul lor.
13.10.06 19:25: Uricios
As adauga aici si ca parintii trebuie sa incerce (chiar daca e foarte greu dupa un divort) sa discute cat mai mult despre copil, despre interesele lui sau despre ceea ce-i displace, despre comportamentul sau, sau sa-si povesteasca intamplarile importante din viata copilului si sa adopte o pozitie comuna cu privire la comportamentul sau. De multe ori copilul speculeaza neintelegerile dintre parinti (ex: da-mi tu bani, ca mami/tati nu-mi da sau lasa-ma sa ma joc toata ziua la calculator ca dincolo am program) si atunci cu greu se mai redreseaza.
Nu sunt permise comentarii pentru anonimi, inregistreaza-te

28.12.06 13:49: consilier
Dupa 15 ani de la divort, ma intreb dak as fi putut sa nu ma grabesc sa divortez, dar mereu imi amintesc k nu aveam unde sa ma duc, acasa la parinti fiind alt scandal. Copiii erau mici, 6 si 7 ani. El era alcoolic, devenit violent. Am profitat de niste bani in plus si am avut noroc sa divortez usor. Am castigat apart, (l-am cumparat in 90 cu 100 mii) si copiii. I-am educat dupa conceptia mea k trebuie sa inveti k sa te ridici prin propriile forte. Am reusit sa am copii olimpici, am fost alaturi de ei la bine si la rau, acum sunt studenti. Ma intreb ce-ar fi fost dak n-as fi divortat !? Ura dintre noi s-a stins cam in doi ani, dupa care am inceput vizitele reciproce. Ne-am iertat reciproc, eu pt k el si bautura mi-au distrus familia, el pt k incalcasem juramantul de a ramane impreuna la bine si la rau. apoi am creat impresia de familie : mai sunt familii in care tatal e departe si vine rar acasa.
Nu sunt permise comentarii pentru anonimi, inregistreaza-te

Legaturi
Articolul cel mai citit despre incotro?:
10 idei de cadouri pentru ziua mamei

Articole de admin

Evaluare
scor mediu 3.66
voturi 9


Prost
Normal
Bun
Foarte bun
Excelent