Inainte de 15-16 luni, micutul dispune de foarte putine cuvinte pentru a se face pe deplin inteles. Atunci cand vrea ceva, arata cu degetul si mormaie vorbe numai de el stiute. Si daca nu reuseste cu nici un chip sa-ti comunice ce avea de gand, mai ales tie, izbucneste in plans sau, mai rau, devine agresiv. Apoi, uita tot, de parca nimic nu s-ar fi intamplat, si trece la altceva.
Ce-i de facut?
Nimic. Este suficient sa-i distragi atentia. Propune-i o alta activitate care sa-l faca s-o uite pe cea care i-a provocat criza. Sau incearca sa discuti cu el, sa-l intrebi de ce plange, sa-i ceri sa-ti arate ce-si doreste. Dar nu-l lua prea in serios, nu face un capat de tara din lacrimile lui.
Psihologii te invata sa nu cedezi la toate pretentiile micutului tiran. Va fi descumpanit si trist din cauza refuzului tau ferm, dar ii va trece curand. La varsta asta, nimic nu dureaza, nici chiar supararile.
Text: Ioana Dragan
Revista Mami octombrie 2006.