Acest comportament este o etapa normala in dezvoltarea copilului, perioada care nu trebuie sa dureze prea mult dar, in unele cazuri, se intinde de la cateva luni pana la… ceva anisori.
Iata cateva idei care, daca-ti pastrezi cumpatul, pot sa dea rezultate foarte bune.
Este bine sa nu ajunga prea obosit sau flamand, cand starea lui se inrautateste vizbil.
Procedeaza in asa fel incat sa folosesti rar cuvantul „nu”. De pilda: in loc sa-i spui „nu mai varsa mancarea din ligurita!”, atrage-i atentia cu o alta formulare: „Ai grija, tine lingura cum trebuie!” Daca e nevoie sa-l folosesti din motive de siguranta, adreseaza-te pe un ton calm si ferm.
Incearca sa intelegi nevoia de explorarea a copilului. De exemplu: acorda-i incredere si lasa-l sa se urce singur in scaunul de masina, in loc sa-l pui tu (acum cateva zile, am descoperit cu surprindere cum baiatul meu de doi ani are reteta proprie dupa care-si prepara fulgii cu iaurt!)
Cauta solutii ingenioase si joaca-te din orice. In loc sa-i spui „Strange-ti jucariile acum!”, provoaca-l la un joc: „Pun pariu ca pot sa strang legoul mai repede decat tine!”
Metoda distragerii atentiei pare sa ramana eficienta mult timp „Cred ca am auzit masina lui tati! Hai repede sa vedem daca a venit acasa” sau „Am auzit un miau miau, hai sa-l cautam!”
Si desigur, cea mai mare provocare: pastreaza o atitudine pozitiva si lauda-ti copilul cu fiecare ocazie.
