· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

Cum as putea sa raman din nou insarcinata?





Am sa va spun pe scurt povestea vietii mele (partea mai palpitanta) . Totul a inceput acum doi ani, cand am hotarit sa avem un copil, pe care ne-am propus sa-l programam, ca sa iasa intr-o zodie , care sa fie in corelatie cu a noastra, eu > varsator, sotul meu > gemeni . Dar se pare ca ne-a luat-o inainte, mai bine zis sotul meu a fost asa de entuziasmat de faptul ca suntem in sfarsit amandoi pe aceeasi unda, adica amandoi in acelasi timp vrem un copil, ca pana in final a hotarat singur, pentru ca nu mai putea sa astepte o luna, asa cum am stabilit. Trebuie sa spun ca eu niciodata nu m-am protejat cu nimic. Sunt "anti - medicamente", deoarece consider ca toate au efecte negative, pe care le vei simti mai tarziu, cand nu mai poti schimba nimic, sau poti dar cu foarte mari eforturi, nervi, timp si bani.

In sfarsit, copilul a fost proiectat... Eu pe moment m-am suparat, deoarece in general nu-mi place sa stabilesc impreuna cu cineva ceva, si totul sa aiba o alta intorsatura, de vreun fel sau altul. Dar mi-a trecut instantaneu, cand mi-am facut testul si am vazut inca o dungulita, care nu se vedea prea bine, deoarece era prea devreme pentru test, dar eu avand o imaginatie bogata, am observat-o.

Dupa vreo doua saptamani am primit o instiintare din partea firmei unde lucrez si acum, ca trebuie sa plec pentru o saptamana in Cehia la o scolarizare, care de fapt nu tinea de munca pe care o facea eu in momentul acela, dar trebuia neaparat sa participe si o persoana din Romania. Si desi am anuntat imediat care este situatia in ceea ce ma priveste, am acceptat plecarea, deoarece sunt o fire foarte deschisa in ceea ce priveste "noul" si curioasa.

Cand m-am intors, nu a durat trei zile si am simtit ca am sa mor de dureri si... in final am avortat, acasa. Asta a fost prima clipa din viata mea cand mi-am dorit sa nu mai exist. Nu stiu, daca neglijenta si curiozitatea mea pentru a invata ceva nou m-a impins la acest fapt, care si in acest moment ma macina, deoarece nu stiu sigur care a fost cauza avortului spontan. Al doilea insa a fost si mai dureros, mi-a cam luat cateva luni sa-mi revin psihic, dar traiesc cu speranta ca voi reusi in final sa am si eu un copil sanatos pe care mi-l doresc foarte mult.

Pentru al doilea avort, trebuie sa-i multumesc medicului meu , care mi-a oferit foarte mult sprijin moral si a avut o rabdare fantastica cu mine... deoarece in momentele de criza sunt o persoana foarte complicata.




varsatorsentimental
publicat la 15.12.2005 (5359 citiri)