· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

Cumpăr frică


de Georgeta Moraru




Pe-un drumeag,
Un mosneag
Merge-ncet, sontâc-sontâc
Este luna lui Cuptor
Si prin cerul fără nor
Se dau grauri bâldâbâc.
În mireasma de pelin,
Linistea fosneste lin,
Mângâind ponoarele
Aurii ca soarele.
După dâmb,
Drumul strâmb
Ocoleste înspre sat.
Mosul calcă apăsat;
Colbul, fumegând sub mers,
Urma pasilor i-a sters...
Târâie lăcustele,
Fluturându-si fustele...
Pasi-l duc fără de număr.
Îi atârnă pe un umăr
Două traiste măricele.
Ce o fi având în ele ?
Iată-l, a ajuns în sat.
Soarele s-a mai lăsat
Pe o rână, spre apus.
Sfârâind usor din fus,
Bunicutele, în drum,
Torc din caiere de fum.
Mosul, tot urmându-si pasul,
Slobozi deodată glasul:
-Cumpăr frică! Cumpăr frică,
Fie mare, fie mică!
De prin case ies grămadă
Tineri si bătrâni să-l vadă
Si-l ascultă cu mirare
Cum tot strigă-n gura mare.
-Mosule, păi cum adică,
S-ar putea să cumperi frică?
-Stati putin si veti vedea!
Ia chemati copii-ncoa!
Tâncii se adună-n grabă,
Iar mosneagul îi întreabă:
-Iaca tu, că esti mai mare,
Zi, de ce ti-e frică oare?
-Păi... de câini ... că mă mănâncă
Si-apoi de-ntuneric încă.
Zice mosul:-Nu ai vrea
Să-mi vinzi mie frica ta?
Ti-o plătesc cu patru mere
Si o lingură de miere.
-Eu? ti-o vând, dar nu stiu cum?!
Atunci mosul, cum-necum,
Doar că-l scutură de chică
Si îi ia un pumn de frică.
Toti fac ochii mari deodată
Îmbulziti în juru-i roată
Si se-naltă pe picioare:
Cum arată frica oare?
O fi neagră ori verzuie?
Galbenă ca o gutuie?
Ca un vierme? Ca un cui?
Însă mosul, nimănui
Nu arată frica luată,
Ci îsi vâră deîndată
Pumnul strâns într-o desagă
Si la loc din nou o leagă.
Apoi din cealaltă scoate
Patru mere minunate,
Miere dintr-un gavanos
Si plăteste bucuros,
Cum tocmise la-nceput.
Iar acum, că au văzut,
Toti copii se îndeasă
Să îi vândă marf-aleasă:
Frică de scăldat, de foc,
De stat singur într-un loc,
Frică de vreun soarec mic
Sau... chiar frică de nimic.
Ba, Ionut al nu stiu cui,
Se temea de umbra lui!
Toti buluc, fac gură mare,
Vrea s-aducă fiecare
Marfă multă si de pret
La ciudatul precupet:
Că de nuci si mere rosii
Poftă au toti mâncăciosii!
Râd măicutele-n pridvor,
De strădaniile lor;
Râde mosul sub mustăti
Si împarte bunătăti,
Până când a cumpărat
Toate fricile din sat
-Mosule, ce faci cu ele ?
El se uită la boccele
Si săltându-le pe spate,
Le răspunde: - Mă nepoate,
Frica la nimic nu-i bună!
Când în traista mea s-adună
Fricile din nouă sate,
Eu pornesc atunci cu toate
Si le-azvârl în marea largă,
De pe lume să se steargă,
Iar sământa lor să piară!
...Seara usurel coboară,
Aprinzând pe la feresti
Lămpile pentru povesti....
..Si unchiasul a plecat.
Parcă n-a fost niciodat'!
Colbul, fumegând sub mers,
Urma pasilor i-a sters...
De se-ntâmplă să-ntâlnesti
Nu asa.. doar în povesti
Ci aievea, pe mosneag,
Tu întâmpină-l cu drag
Si de vrei să fi voinic,
Vinde-i frica pe nimic.
De-ti dă mosul patru mere,
Ospătează-te cu ele
Si de n-ai să uiti cumva
Să-l saluti din partea mea.

gabriellanic
publicat la 05.12.2007 (1806 citiri)