Copilul tau incepe acum sa descopere lumea, plina de miracole pe care incearca sa le desluseasca si sa le inteleaga.
Ajuta-l pas cu pas!Ceea ce pentru tine este firesc, normal si de la sine inteles, poate fi pentru el total nou si nemaivazut. Tocmai de aceea tie iti revine dificila misiune de a raspunde intrebarilor lui nemaiauzite, care te pun in reala dificultate, dar care vor face si deliciul amintirilor atunci cand micutul va creste mare.
De unde vin aceste intrebari?
Copilul tau iese, incepe sa cunoasca lumea si, in mod normal, isi pune intrebari. Contactul cu situatii diverse, cu obiecte noi, persoane necunoscute dar si ciocniri de idei ale celor din jur, il face pe cel mic sa fie curios, sa isi doreasca sa creeze o poveste coerenta a propriei lui vieti.
In plus, este important sa intelegi ca cel mic traieste la granita dintre real si imaginar, pentru el, fantasticul si realul sunt inca doua lumi intre care el nu poate discerne. Cel mai adesea, experienta din viata de zi cu zi va fi exersata in cadrul jocului si va fi imbinata cu elemente din imaginarul sau, pentru a crea un stil propriu de raportare la lumea pentru care se pregateste. Intrebarile lui vor veni sa completeze cunostintele acumulate la aceasta varsta, intregind puzzle-ul curiozitatii sale si alcatuind o imagine unitara despre lumea din jur.
Asocierile pe care vei observa ca le face in mintea lui, pot fi uneori uluitoare si te pot lasa „cu gura cascata†si fara replica. Adesea, lucruri spuse de tine si uitate, sunt memorate in magazia mintala a celui mic si scoase la iveala in intrebari din cele mai stranii, care te pot surprinde si surclasa. Mintea celui mic este, la aceasta varsta, asemenea unui buretel absorbant, care culege din jur informatii pe care tu nici macar nu banuiesti ca le-ar putea observa. Interesele lui pot fi foarte diferite de ale tale, ajungand sa te surprinda cu curiozitatile pe care le manifesta si cu intrebarile prin care cauta sa afle adevarul.
Cum sa reactionezi?
â— Reactia ta la intrebarile lui va diferi in functie de starea ta fizica si psihica de la momentul respectiv, dar si in functie de tipul intrebarii lui.
â— Este bine ca indiferent de intrebarea care iti este adresata, enervarea sa nu faca parte din arsenalul cu care ii vei raspunde piciului tau. Gandeste-te ca de fiecare data cand cel mic te intreaba ceva, ideea lui nu este sa te puna in incurcatura ci sa inteleaga, sa afle ceva nou.
◠Tu reprezinti pentru el „inteleptul†care stie tot si la care se uita cu uimire si admiratie pentru a-l initia in tainele unui univers nou si plin de curiozitati.
â— Chiar daca nu esti pregatita sa raspunzi cererilor lui intotdeauna, copilul tau asteapta de la tine totul si este convins ca tu ii poti oferi raspunsurile pe care le asteapta.
â— Rabdarea si cumpatarea sunt cele mai importante in abordarea unei intrebari spinoase. De multe ori, gandeste-te ca piciul se agata de raspunsul tau si il considera ca fiind supremul adevar. Tocmai de aceea este preferabil ca raspunsul pe care i-l dai sa fie unul gandit si inspirat din realitate.
â—Daca te gandesti sa faci cu el o gluma, aceasta ar putea determina confuzie pentru cel mic, intrucat se va dovedi ca ceea ce a spus mami nu era adevarat. De multe ori, copiii sunt pusi in dificultate de informatiile „gresiteâ€, date de parintii ce vor sa glumeasca. Cel mic nu poate face diferenta intre ceea ce este corect si ceea ce este gresit, iar daca raspunsul tau nu este unul adecvat, se poate trezi in ipostaza de a se face de ras sau de a intelege total eronat o fapta, un eveniment sau un obiect.
Trei sfaturi de aur
1. Raspunde pe loc! Este preferabil sa nu amani raspunsul!
2. Incearca sa oferi explicatii cat mai clare pentru a-l lamuri!
3. Nu il repezi si nu ii spune ca va intelege cand va fi mai mare! Exista explicatii ce pot fi adaptate pentru varsta lui!
Text: Geo Mihalcea.
