· articole
· intamplari
ultimele mesaje   |   reguli  |   ajutor  |   lista membrilor
Ultima vizita a fost

Index www.parinti.com > Una, alta >Probleme psihologice > Cum trecem peste "moarte" ?
< subiectul anterior :: subiectul urmator > pagina 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8  »
subiect nou  raspunde
autor Cum trecem peste "moarte" ?     
diodora




Copii
MIRIAM LUANA: 14 ani, 5 luni

15.11.2007 4:18   Cum trecem peste "moarte" ?  citat 

De multe ori viata ne pune in situatii delicate si sfasietoare : moartea.
Oamenii vin si pleaca, alearga, danseaza, dar nu sufla o vorba despre moarte. Dar cand vine, ea ne copleseste, ne duce la deznadejde.
Moartea cuiva drag, mama, tata, sot, copil ....
1. Cum abordam cu acestia problema plecarii, cum le usuram ultimele zile, cum le mai aducem bucurii atunci cand ei nu mai vor nimic ?si-i vedem cum se sting de la o zi la alta? ce putem discuta? ce sa evitam in discutii ?

2. Si dupa , cum alinam suferinta celor ramasi ? ce sa le spunem ? Depanatul amintirilor e intotdeauna oportun si folositor?


sus

Denunta
Carmella





15.11.2007 10:45     citat 

Mie mi se pare un subiect foarte interesant, stiu ca poate parea foarte ciudat dar ma pasioneaza extraordinar de mult subiectul. E unul dintre subiectele tabu in cultura noastra, si nu stiu daca asta ne aduce vreun cistig. Mereu sintem stingheri cind trebuie sa stam de vorba cu un om despre care stim ca va muri curind, nu aducem niciodata in discutie viitorul indepartat in care noi nu vom mai fi (poate doar in testamente), nu spunem copiilor ca bunicii au murit sau vor muri, nu stim sa "mingiiem" un bolnav incurabil sau un muribund, nu vrem sa stam in preajma lor, nu ne gindim decit ca vom suferi noi cind ei nu vor mai fi, sau suferim de cind sintem tineri pentru ca vom muri. In ultima vreme lasam asta in sarcina psihologilor, neluind in seama faptul ca in fiecare om zace un psiholog, si prin pozitia lui fata de bonav poate sa fie chiar mai indicat decit unul cu patalamá.
Inevitabil cind vorbesti cu seninatate despre moarte pari insensibil. Se vorbeste mereu despre raceala germanicilor tocmai din cauza atitudinii lor aparent insensibila fata de moarte.
Teoretic sint multe lucruri care se pot face si pentru punctul 1 si pentru punctul 2. Practic, cind esti implicat in asa ceva, teoria nu mai functioneaza asa de bine trist
O sa revin zambet nu prea pare sa aiba logica si cursivitate ceea ce spun ... dar nu mai sterg ce nu-mi place, o sa corectez in mesajele viitoare


sus

Denunta
mianda




Locatie: Gorj

15.11.2007 11:09     citat 

Chiar interesant...
Cum trebuie privita moartea?
Cu detasare...Insa nu putem face acest lucru decat daca am trait o viata frumoasa si echilibrata.
Trebuie sa privim moartea ca pe ceva firesc. Trebuie sa putem vorbi copiilor nostri despre cursul normal al vietii, care duce inevitabil spre moarte. Nu-i ajutam cu nimic daca incercam sa-i "protejam". Asa nu devin mai puternici, din contra, acest lucru ii va face vulnerabili.

Consider ca atunci cand privesti moarea cu "insensibilitate" ai ajuns sa intelegi viata...


sus

Denunta
alimary




Copii
Robin: 13 ani, 10 luni
Marcus: 16 ani, 6 luni

15.11.2007 11:31     citat 

Si eu sunt interesata de subiect...bunica mea e pe moarte in camera de alaturi si eu pur si simplu nu stiu cum sa ma port cu ea...sta si se uita lung la mine, nu vorbeste nimic decat daca o intreb dar stiu ca stie ca va muri si nu-mi imaginez ce-as putea sa-i spun...nu stiu ce gandeste si mi se rupe inuma cand ma gandesc ca noi frematam de viatza in jurul ei si ea se duce...stiu ca e mai bine pt ea dar mai stiu si ca aceste ultime clipe sunt grele si ma doare ca nu stiu cum s-o ajut trist

sus

Denunta
Carmella





16.11.2007 12:16     citat 

In primul rind petrece-ti timpul cu ea, nu adopta o atitudine compatimitoare dar nici dura, neintelegatoare, fii cit se poate de naturala. In discutii adu-i aminte de rostul ei pe pamint, faptul ca a crescut copii, nepoti, ca a fost o gospodina buna, tot ce poti sa gasesti ca insemnatate a trecerii ei prin viata. "Uita" ce nu a facut bine, priveste cu amuzament eventualele greseli pe care le-a facut in relatia cu tine, cu copiii. Vorbeste-i despre faptul ca toata lumea e realizata, nu aveti griji materiale, copiii tai au un start bun deci sigur vor ajunge oameni adevarati de care ar fi mindra si ea. Nu o contrazice daca iti spune ca stie ce se va intimpla, daca e credincioasa gaseste niste vorbe despre viata de dincolo care sa o mingiie, de pilda am citit ceva foarte emotionant in acest sens: "Dumnezeu nu ne spune cit de frumoasa e moartea ca sa putem suporta viata".

sus

Denunta
roxana5




Locatie: Land of hops and glory
Copii
Zana

16.11.2007 12:44     citat 

Daca am invatat ceva din scoala pe care o fac e ca cei pe moarte nu-s morti. Tendinta muribunzilor e sa se inchida, nu mai comunica, nu se mai alimenteaza, dar asta nu inseamna ca nu simt, ca nu le e frica, ca nu au ceva de spus in grija pe care o primesc.
Stiti cum e instinctul matern? E, pur si simplu? Din cate am inteles, asa e si cu moartea, vine o vreme cand stii ca-i sfarsitul, incet incet totul se inchide. Dar cred ca demnitatea lor e esentiala. O fi neajutorat in pat, dar gandeste, simte. Si daca demonstrezi ca-ti pasa si ca iei in considerare demnitatea, eu zic ca le usurezi situatia.
Eu as avea putere asupra 3 lucruri mari si late: unu, sa-i respect ca pe indivizi, prezervandu-le demnitatea si dorintele, doi, sa-i ajut sa nu mai simta durere fizica si trei, sa-i tin de mana.
Ce vorbesc eu cu ei...ii intreb daca-i ok, orice as face, daca vor aia sau cealalta, daca-i doare...De multe ori ma iau si-i intreb ce-au facut in tineretile lor, cum erau copii lor cand erau copii...
Situatiile difera de la om la om, dar doare, doare a dracu, fizic. Si le e frica. Stau uneori si cate 7-8 ore pe scaun tinandu-i de mana, numa atat.
Important e sa le fac drumul lin, calm, fara stres. Nu toate mortile-s frumoase.
Mianda, a privi moartea cu 'insensibilitate', ca pe o ruta fireasca a lucrurilor e ok in teorie. In practica, lucrurile stau cu totul altfel, mai ales daca esti tu ala la rand. Dupa ce-ai avut grija si responsabilitate, ai functionat ca individ un numar de ani, nu poti intotdeauna da drumul usor. Iubesti oamenii de langa tine, chiar daca mori, iti faci griji in privinta lor. Sunt unii care sufera sufleteste ca niste caini ca nu vor sa fie povara. Si nici nu vor sa indurereze pe nimeni. Nu stiu cum, ce sa faca.

Cel mai bine mi se pare mie e sa fii sincer. Sa spui multumesc, ca a fost un privilegiu sa-l/o fi cunoscut...fiecare isi 'incheie' socotelile cum stie si cum poate. Idee e ca pan la urma, sa treaca senin si impacat, stiind ca urmasii is ok, ca a facut o diferenta in viata unor oameni, ca a trait o viata plina si acum urmeaza un alt capitol. Eu nu cred ca merg in rai sau in iad, nici ca o sa reinviu, habar n-am care-i treaba. Deci la de astea nu-s buna. Nu stiu ce-o sa fie. dar cat esti aici cu mine, o sa fie ok.


sus

Denunta
ddadriana




Locatie: Germania

16.11.2007 12:46     citat 

Cum cunosc eu inca din romania ca nu i se spune la bolnav ca e pe moarte. Asta este foarte greu, ptr cel care se afla pe moarte, si ptr cei care i-l ingrijesc. Trebuie fiecare sa se gindeasca: cum te poti simti cind trebuie sa-i spui unui om care nu mai are mult de trait, ca se face iara sanatos si va fi totul bine, desi esti sigura ca nu este asa. Tinind cont ca cel care nu mai are mult de trait, stie aceasta, el simte asta, chiar daca nu io spune nimenea.El nu vorbeste cu oamenii de linga el, despre presimtirea lui ca moare, de frica sa nu sufera acestia. Incerc sa va explic ce tortura psihca este intre cel care e bolnav pe moarte si oamenii din jurul lui, daca nu exista un dialog sincer cu acel bolnav si persoanele din jurul lui. Acestea sint lucrurile care le fac viata grea celor loviti de asa un necaz. Daca bolnavul capata sansa sa-i spuna celuilant ca nu ii e frica de moarte si ca e ok ptr el de moare, va fi o usurare ptr cei care i-l ingrijesc, si o usurare ptr cel bolnav sa-si descarce sufletul. Ce m-i se pare mie f inportant este sa nu ne punem cu poponeata pe umarul bolnavului, ca vezi doamne trebuie sa-i facem si sa-i dregem, sa i-o facem mai usor si mai bine. In schimb se poate intreba cum putem sa-i ajutam, ce dorinte mai are.
Cind stam in fata unui sicriu in primul rind plingem, pe motivul ca am fi vrut sa-i mai facem sau sa-i mai dam ceva sau sa-i spunem ceva, deci sa mai clarificam ceva cu el, si ne intristeaza ca nu o mai putem face. De acea cel mai inportant este de-a vorbi cu acea persoana, tot ce mai avem de vorbit, de spus, nu numai lucruri frumoase. Asta ptr al lasa sa plece cu sufletul curat, si ptr a ne usura si noi. Chiar sa-l intrebam daca ii e frica de moarte. Asta este e o usurinta ptr cel pe patul de moarte, si ptr noi.

De asemenea doamnelor, va pun o intrebare de baraj, pe care sa v-o raspundeti voua:

Primesti spus de catre medic, ca mai ai doar 3 luni de trait. Ce ai face in timpul acesta?

Nu trebuie sa raspundeti aicea, ca cunosc raspunsul, vostru, dar cred ca este inportant sa invatam sa traim constienti de viata pe care o avem, si de moartea care va veni.



Ultima modificare efectuata de catre ddadriana la 16.11.2007 1:12, modificat de 1 data in total

sus

Denunta
CHRISSDY




Locatie: Locul dintre lumina si speranta
Copii
Di: 22 ani, 1 luna

16.11.2007 12:57     citat 

Bunicul meu era in coma, dar sunam zilnic si mama ii punea telefonul la ureche, nu realizam de unde imi veneau in minte atatea amintiri inca din frageda pruncie, cum ma legana si imi canta , cum ma jucam cu mustata sa, lectiile de istorie pe ruinile cetatuii, drumetiile, primul pestishor prins impreuna si multe altele ii povesteam tot ce face Di, pe care nu a apucat sa o cunosca decat pe celuloid.

A fost bine sau rau nu stiu, cert e ca si-a revenit in timpul unei convorbiri, atunci a inceput sa miste mana , mama a tipat si m-am speriat cumplit, fara rost e drept a mai trait un an dupa care a devenit un inger.
In acea noapte l-am visat a venit la noi m-a imbratisat , m-a sarutat pe frunte si imi ingana cantecul de leagan din copilarie, in plina noapte am sunat acasa , toti plangeau ii intrebam si evitau sa-mi raspunda, tocmai trecea dincolo cu mama langa dumnealui.
Il port mereu in suflet si il simt ca e acolo undeva veghind asupra noastra,grea a mai fost reintoarcerea acasa, cumplit de grea.

Lidia, asa cum a spus Carmella pe bunica ta o va incanta orice lucru marunt pe care il vei aminti si povesti ca pe o memorie frumoasa, duioasa, nostima si mai ales positiva, ca si cum ai fi cel mai apropiat prieten al ei, privind cu seninatate totul si actionand asa atat timp cat este in jurul sau o vei ajuta enorm.

Diodora, puterea o gasesti in copilul tau , gadeste-te ca iti lipseste doar fizic , ca o calatorie pe durata lunga. sarut sarut


sus

Denunta
AdinaA




Locatie: Auckland, New Zealand
Copii
Matei: 20 ani, 9 luni
Maria Romana: 16 ani, 2 luni
Mircea Victor: 12 ani, 4 luni

16.11.2007 2:16     citat 

Am citit o carte frumoasa despre asta, mi-ai adus aminte de ea CHRISSDY:
" One Last Hug Before I Go"


sus

Denunta
arrabela




Locatie: bucuresti

16.11.2007 10:41     citat 

pur si simplu am apasat pe raspunde si nu stiu ce sa scriu? sau cum sa incep? mi s-a pus un nod in gat. pt ca si dupa 3 ani inca sunt afectata si inchistata in mine si port o povara grea. ma autocondamn si poate in sinea mea stiu ca nu e bine dar nu pot altfel. nu stiu de ce scriu aici, poate nici nu va intereseaza si poate nici nu e locul potrivit, nu aveam de gand sa scriu, dar pur si simplu, inconstientul mi-a dictat asta. mi-e rusine cu mine ca sunt o lasa, ca nu pot privi in fata si ca nu pot sa accept moartea. nu amea, a celor din jur, a persoanelor apropiate mie. da, sunt o egoista cu e mare. nici nu stiu daca ma poate ajuta cineva, pana la urma tot eu tre sa fiu aia care sa se lupte cu mine si sa ma schimb, macar sa incerc. cred ca nu am fost coerenta si imi cer scuze, daca nu e ok, se poate sterge acest mesaj.

sus

Denunta
Carmella





16.11.2007 11:12     citat 

Arrabela, tu crezi ca la noi practica functioneaza la fel de bine ca si teoria ? Si eu ma gindesc de multe ori daca n-as fi putut fi de mai mult ajutor cuiva care a plecat deja, ma intreb de ce n-am actionat atunci asa cum ma gindesc acum ca ar fi trebuit confuz trist
Am un text pe care trebuie neaparat sa vi-l scriu aici, cu siguranta avem multe de invatat din el, dar o sa-l scriu diseara ca acum sint la serviciu si nu-l am la indemina ...


sus

Denunta
Marinutza




Locatie: Bucuresti
Copii
Alexandru zis Trompetzic: 15 ani, 8 luni

16.11.2007 11:48     citat 

arabela si eu sunt o egoista cu E mare si bolduit si cum vrei tu...
cand tata a patit AVC mi-am dorit sa moara. in clipele alea am crezut ca va fi mai usor de suportat moartea lui. ma gandeam ca asta e, sufar si eu o luna, doia trei, un an sau cat o fi si gata dar nu ne vom chinui asa multa daca traieste.apoi am vb cu iubita mea Inuca care mi-a spus ceva ce mi-a dat de gandit...
nu stiu daca tata ar muri maine ce s-ar inatmpla cu mine, cred ca nimeni nu poate sa anticipeze ce reactie va avea. cred ca pe undeva m-as bucura ca am scapat amandoi de chin, ca poate dincolo isi va gasi si el in sfarsit linistea dar as ramane cu regretul ca nu mai sunt copilul nimanui (asa cum spunea Ina), ca nu mai am in palma cui sa-mi pun obrazul cand sunt necajita....


sus

Denunta
diodora




Copii
MIRIAM LUANA: 14 ani, 5 luni

16.11.2007 11:51     citat 

Ma bucur ca subiectul isi gaseste o utilitate, aseara am fost dezamagita si frustrata ca pana la ora 23(ceasul meu socat ) nu gasise nimeni nimic de scris. M-am culcat langa gogo cu gandul ca azi sa denunt mesajul si sa-l mute admin la purgatoriu!
Subiectul este atat de vast si ceea ce e in teorie e atat de greu de pus in practica cu cei apropiati, ca e tensiunea de a nu-i supara, de a nu-i intrista.
Rox multumesc de raspuns, as vrea sa ne mai impartasesti din ceea ce ai invatat si practicat, Am inteles ca sunt unele tari ce incep sa acorde importanta bolnavilor in faza terminala, si pun accentul pe modul de abordare pe plan psihic a momentului trecerii!
offf atata as vrea sa scriu ..sa vad cat ma lasa gonguta trist
Ali, mie bunicul mi-a plecat acu 3 ani, si noi am avut o dragoste mare, bunicii m-au crescut pana la 12 ani si ce am facut eu a fost sa deapan amintiri dragi cu el, ii povesteam cum nu voi uita niciodata cum am invatat tabla inmultirii cu el, de pe coperta caietului de matematica, cum ma ducea la gradinita, cum ma dadea huta pe picioare, cum ma ducea la el la birou si-mi dadea hartie si creion sa scriu ; si plangeam amandoi ! Desi stiam ca o sa se duca cam de 3-4 luni, in momentul cand l-am vazut ca pleaca, (eram singura cu el, am strigat-o si pe mama) am simtit ca mi se rupe inima in mii de bucatele, si am plans si urlat cumplit, l-am tinut de mana, m-am rugat , in sufletul meu speram tot timpul ca se va intampla o minune.... Desi stiu ca nu am procedat cum trebuie, ca in teorie se spune ca e bine sa fie liniste si armonie in astfel de momente, eu atat am putut !
La cateva zile dupa inmormantare l-am visat ca a intrat in curtea casei si mirata tare ca stiam ca-l ingropasem, l-am intrebat ce face? cum de-i aici, mi-a raspuns ca Dumnezeu l-a trimis sa mai stea inca o luna cu noi pe pamant, ca a vazut cat dor ne e de el! Si tot din seria momentelor inexplicabile( bunica mea si-a rupt soldul sambata si am internat-o la spital, bunicul s-a dus duminica, si nu i-am spus bunicii nimc, ptr.ca urma o operatie ptr. ea ) in momentul slujbei bunica a trait totul, a fost intr-o stare ciudata, un fel de transa,(operatia urma sa fie miercuri, deci nu era sedata) ne-au povestit colegele de salon si asistentele, dimineata ea le spunea ca sotul meu a murit si pana la amiaza tot asa a tinut, pe la 14 a inceput " de ce e asa intuneric si frig aici? nu ma puneti aici, ii intuneric, ma scufund, " etc parca ar fi trait alaturi de bunicul meu momentele respective!
Da, Criss, puterea de a merge mai departe e in fiinta minunata care e langa min, dar lacrimile curg ptr. ca nu inteleg.
Revin !


sus

Denunta
arrabela




Locatie: bucuresti

16.11.2007 12:12     citat 

gata, m-am linistit, nu am mai putut scrie pt ca imi dadusera lacrimile.
Carmela, asa este, stiu si eu asta. astept textul.
Marinutza, sunt tare grele momentele prin care treci tu si nimeni nu se poate pune in locul tau, pt fiecare om si situatia e diferita, degeaba iti spun ca si eu am trecut prin asta acum 11 ani si eram o copila, aveam servici, de la serv ma duceam direct la spital iar cand a venit acasa(nu stateam impreuna), in fiecare zi pana seara tarziu stateam cu el, pana ma gonea acasa. nu m-am gandit ca va muri asa curand, dr i-au dat cam 6 luni, dar el a plecat f repede. atunci a fost socul cel mare, pt ca nu mai trecusem prin asa ceva, dar Dumnezeu mi-a dat putere, ma intarit si am invatat incet, incet, sa accept chestia asta. au trecut multi ani si totusi seara, la culcare tot imi veneau ganduri si imagini morbide, cand suna telef ma asteptam sa aud ca a murit cineva si imi tot inchipuiam cum o sa fie cand o sa moara bunica sau mama.... cert este ca dovada cea mai mare de lasitate si egoism am avut-o inainte sa moara bunica, ommul pe care l-am iubit cel mai mult, iubire care nu va fi egalata cu nimik pe lumea asta. ca fiecare bunic care isi adora nepotii, eu pt ea eram "lumina ochilor, ingerul ei, cea care o faceam bine". cu toate ca-mi spunea ca va muri, ca ea simte asta, refuzam sa discut cu ea despre asa ceva, cu cateva luni inainte realizam(in subcostient) ca nu mai este mult dar nu recunosteam, nici macar faptul ca nu mai acceptam sa stau in preajma ei, sa merg la ea in camera, nu mi-a dat de gandit. reactionam cu o frica teribila, pur si simplu fugeam. mama se ruga de mine sa merg sa o vad ca ma asteapta si vrea sa ma vada, eu nu. nu realizam ce se intampla, de abia mult mai tarziu. cat a stat moarta in casa nu m-am apropiat nici un minut de sicriu, nu vroiam sa cred ca ea e acolo iar a treia zi am vrut sa o mutam la capela. nici acum, cand merg la cimtir, nu realizez ca e acolo, dedesubt, eu o regasesc cel mai mult in casa, in amintirile mele.


sus

Denunta
arrabela




Locatie: bucuresti

16.11.2007 12:36     citat 

Diodora sarut cat de mult te inteleg!

sus

Denunta


< subiectul anterior :: subiectul urmator> pagina 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8  »
Data este GMT + 2 Ore
subiect nou  raspunde
mergi la: