· articole
· intamplari

De ce minte copilul meu?



png?width=220&height=148"/>
Tendinta de a minti este considerata naturala, fiind o componenta importanta a egocentrismului copiilor. Astfel, exista convingerea ca cel tarziu de la varsta de un an bebelusii prezinta comportamente inselatoare, plansul, primul mijloc de comunicare al bebelusului, fiind si cel de care se foloseste pentru a obtine favoruri. Limbajul este doar un instrument prin care minciuna capata consistenta si mai mare.

Minciuna cu IQ
De partea cealalta, se afla cei care considera ca minciuna este strans legata de dezvoltarea intelectului. Astfel, nu se poate spune despre un copil ca minte "cu adevarat" decat in momentul in care acesta devine constient de faptul ca mintind el induce o falsa convingere. Pentru aceasta, copilul trebuie sa fi dobandit deja constiinta de sine, sa fie capabil de a face diferenta intre el si ceilalti, dar si intre adevar si minciuna, intre real si imaginar sau, cu alte cuvinte, intre obiect si reprezentarea mentala a acestuia. Varsta la care se intampla acest salt intelectual este, de asemenea, mult discutata si disputata, variind de la 3-4 ani pana la 8-10 ani. Exista autori care considera chiar ca luarea in calcul a intentionalitatii se face abia spre varsta de 18 ani.

Minte? E constient de sine
Copilul isi defineste astfel autonomia, testandu-si limitele propriului eu. El va testa insa in acelasi timp si limitele celor din jurul sau, el va vedea pana unde poate merge, ce poate obtine din asta si care sunt cei pe care ii poate domina prin minciuna.

Minciuna e un pas spre socializare
Copilul invata sa se adapteze la mediu, sa se integreze in societate sau, mai exact, in grupurile cu care intra in contact. Apare astfel asa-zisa minciuna sociala, necesara pentru o buna convietuire in societate. Copilul va invata fie de la parinti, fie de la prieteni, fie incet, incet din experienta proprie ca in anumite situatii este mai bine sa spui o minciunica, decat adevarul gol golut.

Negarea, cea mai simpla tactica
Cea mai intalnita minciuna la copiii mici este "nu, am spart eu geamul", "nu am batut-o eu pe fetita", "nu am stricat eu jucaria" spusa cateodata chiar inainte de a fi intrebati ceva. Odata cu deprinderea limbajului si in stransa legatura cu dezvoltarea imaginatiei, dar si a personalitatii in ansamblu, minciunile devin din ce in ce mai complexe. Copiii ajung astfel in anii de scoala, iar cateodata chiar mult mai devreme (3, 4 ani) sa minta nu doar cu vorba, ci cu intregul corp – mimica, sentimentele pe care le afiseaza, postura. Despre cei mai iscusiti, parintii vorbesc uneori cu mandrie ca ar avea talent actoricesc. Si intr-adevar, controlul propriilor trairi si inducerea unor convingeri contrare sunt conditii necesare in actorie, avocatura sau politica.

De la fabulatie la joc si de la joc la minciuna
Primele povesti vor declansa sau vor intari si primele fabulatii. Jocurile cu vocabularul si totodata cu imaginile este la mare pret incepand cu 3-4 ani. Copilului ii va placea sa fabuleze, cuvintele fiind pentru el un instrument de joaca, precum este si groapa cu nisip. Plecand de la o intrebare simpla a mamei "Vrei apa in sticluta?", copilul va incepe sa inventeze, iar daca are si un partener de joaca distractia e si mai mare. Pe rand, ei vor pune intrebari urmate de hohote de ras: "Vrei apa in pantofi?", "Vrei apa in buzunar?", "Vrei apa in cap?". Cu cat imaginea expusa e mai departe de realitate, cu atat rasul va fi mai rasunator. Un copil de 3-4 ani intrebat ce a mancat la gradinita in ziua respectiva va incepe serios spunand:Dimineata cereale cu lapte, la pranz ciorbica. si va continua la fel de serios astfel: piure de castraveti cu dulceata si pilaf de morcovi cu portocale.

Jocul si minciuna
O activitate copilareasca numai buna de a deprinde tehnica mintitului este si jocul. La inceput, copiii incalca normele jocului fara a se ascunde, nu isi asteapta randul la tobogan, nu dau mingea mai departe o data ce au intrat in posesia ei. Ei isi urmeaza instinctele, se ghideaza dupa principiul "fiindca asa vreau eu!". Cu timpul, suportand consecintele nesupunerii, dar si dezvoltandu-si intelectul in asa masura incat sa fie capabili de a intelege ce inseamna regula, el fie se va supune, fie va incepe sa isi camufleze pornirile, sa triseze sau sa minta pentru a obtine ceea ce vrea (suprematia asupra toboganului, a mingii). Intre fabulatie si trisat este o oarecare diferenta din punct de vedere etic. Copilul ar trebui descurajat de catre parinti sa triseze, explicandu-i-se importanta pe care o are sinceritatea in relatiile cu oamenii, precum si superioritatea satisfactiei unei reusite pe drept, fata de o reusita bazata pe trisat. El trebuie invatat si incurajat prin laude sa aprecieze succesul obtinut prin forte proprii.

Este secretul o minciuna?
Specialistii considera ca incepand cu varsta de 4-5 ani, copiii sunt capabili sa pastreze un secret, intelegand diferenta dintre a ascunde un obiect si a ascunde o idee. Jocul de-a "hai sa iti spun un secret" este, de asemenea, cu doua taisuri. Pe de-o parte e distractiv si instructiv, in sensul invatarii copilului de a-si controla gandurile spre binele lui, dar pe de alta parte este riscant, putand lesne degenera intr-o minciuna, al carei scop este cel de a ascunde adevarul cu sau fara ajutorul unor complici (prieteni, bunici) pentru a nu fi pedepsiti.
Cum ii facem pe copii sa nu ne minta? Simplu: determinandu-i sa aiba incredere in noi, dar mai cu seama in propriile forte.

Text: Geo Mihalcea .




"De ce minte copilul meu?" | cont nou | 0 comentarii
Prag
Comentariile sunt proprietatea celor care le adauga. parinti.com nu este raspunzator pentru continutul lor.
Legaturi
Articolul cel mai citit despre comportament:
Comunicarea si relatiile parinti - adolescenti

Articole de admin

Evaluare
scor mediu 5
voturi 1


Prost
Normal
Bun
Foarte bun
Excelent