· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

Din trei incercari ...





Desi am povestit pe site cum am nascut si tot ce conteaza e un bebe sanatos ... e bine sa nu uitam ca nimic pe lumea asta nu-i usor ...

M-am casatorit relativ tanara, in anul IV de facultate si totul a decurs frumos si furtunos in primii ani de casnicie, asa cum probabil se intampla cam in orice relatie.

1. Dupa trei ani de casatorie, am decis sa avem un bebe ... terminasem facultatea si ce mai, incepusem, aveam servici amandoi ... n-aveam casa si masina (cam ce-si doreste o familie la inceput) dar pentru mine nu mai conta. Si am purces ... toate bune si frumoase ... am mers la medic, un medic recomandat care lucra acum pentru baroul avocatilor.
Ideea e asa: pe la doua luni capat o candida pe sarcina, mi se da tratament nu inainte de a mi se insufla ideea de a ma mai spala din cand in cand ...
Nestiutoare pe vremea aia sa intru in pamant ... am aflat mai tarziu ca nu era vina mea ... evident ...
Merg intr-o joi la control dupa tratament, medicul zice ... e minunat, f. bine ai scapat de ciuperca. Poti sa-mi aduci niste lazi de mere data viitoare cand vii ...? (a aflat de unde eram)
Plec acasa, eu incepusem sa mai am dureri de burta asa ca la ciclu si ceva ameteli dar punandu-le pe seama sarcinii ... de, doctorul a zis ca-i totul bine. Nu ma apuca vineri ora doua ca incepe o hemoragie de nu mai stiam de mine, si nu tu telefon, sotul la servici, nu cunosteam pe nimeni in afara de proprietarii garsonierei in care locuiam ... Medicul imi daduse niste pastilute pentru iminenta de avort ... parca ... alilestrenol ... ma uit pe cutie unde scrie sa iei max. 6 odata ... ma gandesc daca iau prea mult dau in altele asa ca am decis sa iau numai 5. Le pap si astept sa se intample o minune ... si timp de patru ore nu s-a intamplat nimic ... aveam contractii, dureri foarte mari, hemoragie ...
Pe la sase, chiar printr-o minune a sosit sotul meu de la servici ... de regula venea f. tarziu ... s-a prelins cand m-a vazut in ce hal eram, eu, patul, baia etc ...
In fine, cu ajutorul proprietarilor garsonierei, de altfel niste straini am ajuns la urgente ... la Spitalul Municipal ... unde nu au vrut sa ma primeasca pentru ca nu apartin de ei ...
Si a doua minune s-a intamplat ... apucasera sa cheme medicul de garda care m-a intrebat ce meserie am ... si am spus ca sunt studenta desi eram doar la master ... asta mi-a salvat viata ... “A, daca esti studenta esti de a noastra ... ai legitimatia?” Nu aveam ... doar eram la urgente ... cu o hemoragie care era greu sa nu o vada toata lumea ...
Tot timpul doamna daca pot sa-i spun asa de la garda a vorbit la telefon, a completat intr-un carnetel, nu numai ca tot timpul am stat in picioare dar nici nu s-a intors sa se uite la mine ... Simteam ca ma sfarsesc ...
Pana la urma doctorita i-a spus acelei “dragute” de la garda ... e de-a noastra ... ia-o ...
Eu in disperarea mea ii spuneam doctoritei ... Doamna, salvati-mi bebele ... Mi-a spus: ce sa salvez ... tu nu vezi cum arati? Am vazut doar ca s-a uitat o clipa la mine de sus pana jos si s-a albit, a intrat in panica, a sunat dupa scaun si am auzit doar ... “pregatiti trusa avem un chiuretaj”
Am intepenit.
Pentru ca sunt alergica la un anestezic, si neavand timp sa-mi faca test ... m-a chiuretat pe viu. A fost cea mai oribila experienta din viata mea, nu-mi aduc aminte de cate ori am lesinat, cine a fost acolo ... S-a terminat, eram in pat ... sfarsita, obosita, trista ... dar usurata ca trecuse totul ...
Intre timp sotul meu, s-a imprumutat de bani pentru doctor (asa se practica, nu?) , si a purces sa vorbeasca cu Doamna Doctor Cabral Elena, care cred ca era stagiara ... despre onorarii, cum ma simt ... si verdict.
A treia minune ... Doamna Doctor nu a luat nici un ban si i-a soptit sotului ceva de genul “Daca vrei sa-ti mai vezi sotia, acum te duci la farmacie, cumperi un medicament ... e cam scump dar e singurul care o sa o salveze. Daca-i facem penicilina care ni se da aici ... nu stiu ce sanse are”. La ora aia erau doua farmacii deschise in apropiere ... si normal, sotul a plecat dupa medicament care nu era altul decat Augmentin care atunci incepuse sa se foloseasca la noi ... sau cel putin asa spunea ea.
Si tot acea Doamna Doctor, m-a supravegheat toata noaptea, am avut parte de asistente foarte cumsecade ... si de dram de noroc. De ce?
Pentru ca am aflat ce s-a intamplat ... am avut evident un avort spontan la 14 saptamani, sarcina era oprita din evolutie de doua saptamani, aveam o infectie urata ... si ghiciti ce mai aveam?
O hartie cu parafa medicului acela renumit pe care scria asa ... Sarcina evolutiva normala! datata doar o zi mai devreme. Nici nu s-a sinchisit sa-mi spuna ca a murit copilul ... desi stia care o sa fie urmarea.
L-am dat vreodata in judecata? NU! De ce? De frica, de sila ... vroiam sa uit ...
Asa ca pana in ziua de azi si cat am sa traiesc am sa-i raman recunoscatoare Dr. Elena Cabral pentru ca mi-a salvat viata ...
Desi am facut toate investigatiile de rigoare nu am aflat ce s-a intamplat ...

2. La doi ani dupa am ramas insarcinata din nou ... dupa ce am schimbat in medie vreo 8 medici am gasit un medic foarte bun, imi placea ... cabinet particular ...
Dar nu a fost sa fie ... la 12 saptamani am inceput sa sangerez, si nu au avut ce sa-mi faca ... Mi s-a spus asa: ai uter subseptal, placenta previa ... si cu tot efortul doctorului ... s-a dus ...
Am plans, cum n-am mai plans in viata mea ... si normal ... chiuretaj ... de data asta cu anestezie totala.
Dupa asta medicul mi-a dat un tratament de recuperare ...

3. Acum doi ani, in decembrie am ramas insarcinata, de data asta in State ... si deja am povestit ca aici sistemul medical este bine pus la punct si totul a decurs minunat din punctul lor de vedere.
Cu istoricul meu m-au trecut la “sarcina cu risc mare” si m-au tinut sub observatie.
In jur de saptamana 12 am inceput sa sangerez ... deja stiam placa ... nici nu spusesem parintilor ca sunt insarcinata ... ce rost mai avea ...
Am ajuns la urgente ... mi-au spus ... placenta previa ... placenta apasa pe col ... n-avem ce-ti face. Stai in pat si basta ... si asa am facut. Timp de o luna juma' poate chiar doua ... nu m-am miscat din pat ... la control ... minune ... placenta s-a ridicat pe masura ce sarcina a crescut si eram bine. Nu mai sangeram.
Am avut apoi o sarcina minunata ... pana in luna a 7-a cand subit am inceput sa am mancarimi ... care deveneau insuportabile. Si se intensificau ... Am intrebat in stanga in dreapta ... unii ziceau ca e normal, altii ca ma gandesc prea mult la asta si mi se pare ... am stat asa timp de o saptamana. Mi se parea penibil sa ma duc sa spun asa ceva doctorului ...
Dar incepusem sa nu mai pot sa dorm din cauza asta si aveam corpul plin de rani de la scarpinat ... Am ajuns la medic in final ... si mi-au facut analize, mi-au dat cortizon care-i destul de nenorocit si pe care odata ce-l iei nu-l poti intrerupe brusc ... nimic ... pana la urma au spus: asta-i colestaza ... o boala foarte rara.
Am povestit ce inseamna deja pe forum ... riscul ca fatul sa moara e foarte mare si pericolul la mama sa ramana cu sechele la ficat e la fel de mare asa ca se supravegheaza sarcina aproape zilnic (stateam o jumatate de ora la monitorul pentru bebe).
Daca nu misca juma de zi sunam medicul ... Si in acelasi timp mi se faceau mie periodic analizele sangelui. Daca ieseau din ce in ce mai proaste ... trebuiau sa decida cand anume sa-l scoata pe bebe. In tot timpul asta a fost un cosmar urat ... mancarimile erau deja asa de puternice si peste tot ca scarpinatul era aproape imposibil ... aveam corpul o rana, ma scarpinam cu o perie aspra sau cu piatra de calcaie ... nu dormeam decat doua trei ore pe noapte si asta pentru ca luam Benadryl care te adoarme ...
Asa am dus sarcina pana in saptamana 37 cand au decis ei ca e riscant sa mai continuam asa si sa programam cezariana. Nu inainte de a face o amniocenteza sa vada daca bebe are plamanutul maturat. Si zis si facut ...
Pe 17 august 2001 dimineata am mers la verificarea cu care ma obisnuisem deja ... si medicul, un dragut imi spune: “Vorbeste si tu cu bebe sa vina singurica ... striga la ea, hai afara bebe ...” si tot glumind imi spune ... luni facem amniocenteza si alegi tu o zi cand vrei sa se nasca micuta.
Si se pare ca micuta l-a auzit ca pe 18 august la ora 7 seara mi s-a rupt apa (fie vorba intre noi chiar in clipa cand niste prieteni intrau pe usa ...) si pe 19 august se nastea minunea noastra ... Alexandra Elena Patrascu, sanatoasa ... 2.770 Kg, 49 cm.
Uraciunea e ca daca mai vreau alt bebe aceasta nenorocita de colestaza reapare ... deci stiu deja prin ce o sa trec.

V-am povestit prima mea pierdere in detaliu pentru ca m-a marcat pentru tot restul vietii, pentru ca un medic si-a batut joc de mine iar altul mi-a salvat viata ...

Si nu in ultimul rand ca sa aduc speranta in sufetul celor care au pierdut-o ... Fetelor, minuni se intampla!

Pentru unii sunt doar povesti la gura sobei dar pentru cei care le traiesc sunt experiente traumatizante.

Sper ca n-am plictisit pe nimeni!


daniluca
publicat la 06.10.2002 (11634 citiri)