· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

Doliu, dragoste, capcana, sinucidere, psihoterapie - implinire (cap.IV)





Primele sedinte plangeam fara oprire. Pierdusem controlul asupra lacrimilor, care curgeau necontenit. A. a incercat sa se apropie de mine, dar eu am fost extrem de suspicioasa. Imi era frica ca si ea m-ar putea rani. Pas cu pas A. totusi a reusit sa-mi castige un bob de incredere, macar atat sa putem purta discutii.

Vorbeam in metafore, cu multa grija sa nu-si dea seama ca am cerut ajutorul tocmai dupa o terapie deraierata cu E.

Dupa cateva sedinte am avut o serie de vise, care m-au emotionat atat de mult, incat am inceput sa-i povestec lui A. In unul dintre aceste vise cautam disperata trupul fratelui meu, dar oriunde ajungeam gaseam numai papusi. A. imediat m-a intrebat de relatia mea cu fratele meu, si i-am povestit pe scurt cum l-am pierdut cu 17 ani in urma.

Cu mult tact A. mi-a spus: in aceste relatii nefunctionale poate il caut pe fratele meu.

Da. Asa era.

Am purtat multe multe discutii cu A., si a fost o calauza nemaipomenita, care a venit cu mine din vis in vis (visuri carora sunt recunoscatoare pentru ajutorul lor in a ma regasi), si in realitate cu K., cu E.

M-a ajutat sa traiesc acele sentimente legate de pierderea fratelui meu, pe care ca copila reprimasem. La 9 ani cat aveam la pierderea lui nu prea aveam alte mijloace de a trece peste tragedie, si cum nimeni nu purta discutii cu mine pe marginea acestei pierderi, reprimasem suferinta.

A. mi-a deschis ochii si a fost extrem de dureroasa sa vad, ca de fapt sunt in aceste relatii moarte din cauza sentimentelor reprimate dupa moartea fratelui meu. Asa cum de mica voiam sa fac totul pentru viata fratelui meu, tot asa disperata luptam acum pentru relatiile fara nici o speranta cu cei doi. Si chiar aveam o spaima enorma cand treceau mai multe zile fara se le vad pe K. si pe E. de a nu li se intampla ceva groaznic.

A. m-a ajutat ca sentimentele reprimate sa-si gaseasca calea. Am varsat lacrimile impietrite de multi ani pentru fratele meu si am recunoscut, ca imi lipseste foarte mult, chiar daca au trecut o sumedenie de ani.

Intre timp am hotarat ca voi scrie un roman despre toata povestea vietii mele. Am simtit nevoia sa ma descarc si pe langa facultate si servici am inceput sa scriu cartea.

M-am imprietenit cu fiica lui K. A fost o tanara simpatica cu care m-am inteles foarte bine. Eu puteam sa fac rost prin ea de informatiile care imi lipseau pe parcursul a 8 ani, in schimb am ajutat cat puteam pe fata lui (era si ea la facultate la psihologie). Am inceput sa ma duc la ei in casa. Motiv pentru care K. a devenit un animal cu fiica lui. A certat-o si i-a interzis sa fie prietena cu mine, spunand ca eu am inceput sa flirtez cu el. Ei ii parea foarte bine, ca eu ma ocupam atat de mult cu ea. Intr-o zi m-a intrebat ce relatie am cu tatal ei, iar eu am luat inima intre dinti si i-am spus sincer ca il iubesc nespus. Fata lui m-a intrebat ce pot iubi la un monstru? Am aflat ca relatia lui K. cu familie e un dezastru. Se cearta cu sotia, o insala (nu doar cu mine), copiii se tem de el, le terorizeaza. Chiar si fiica lui se pregatea sa se mute dupa ce la o cearta familiara au vrut sa o dea afara...

Aceste informatii m-au ajutat mult, ca idealul construit de mine sa se apropie de adevar si sa imi dau seama ca de fapt nu il iubesc.

Lucrarea de diploma am scris-o cu E. Nu m-a ajutat, dar nici nu mi-a pus piedici in cale. Intalnirile in aceasta faza se rezumau numai la lucrarea de diploma si despre noi nici nu mai vorbeam. Ramasese intre noi doar o tensiune imensa, unde nici unul nu mai stia ce gandeste celalalt. Asteptam ca facultatea sa se termine odata si sa imi vad de propria viata.

A. m-a incurajat sa intru in relatie cu alti barbati. Am deschis poarta inimii. S-au prezentat cativa candidati. Cu primul am rupt relatia cand am aflat ca la un accident de masina si-a pierdut controlul in asa masura incat s-a luat la bataie de au ajuns la spital... Pe al doilea l-am pus pe drum cand mi-a spus ca daca vine sau nu in vizita la mine depinde daca bea ceai sau lapte dimineata... Am facut cunostinta cu un informatician, si incepusem sa ne imprietenim.

Cu fata lui K. mergeam la cabinetul de filosofie, acolo puteam avea acces gratis la internet. K. ne-a surprins fiind acolo, si si-a certat fiica, dar tot mai mergeam. Aici m-am inscris si pe un site de matrimoniale, unde primeam multe multe scrisori.

Incepusem sa simt gustul libertatii - am reusit sa scap din capcana propriilor sentimente, suferinte.

Am terminat cartea vietii mele (cca. una mie de pagini). Scriind am retrait tot ce s-a intamplat, parca ar fi fost un film sau roman unde eu am fost actorul principal. Am plans la capitolele cu suferinta si m-am bucurat din nou la evenimentele pozitive. Am conservat trecutul meu si aceasta mi-a fost ca un cadou. A fost un sentiment placut sa stiu ca nimic din trecutul meu nu este pierdut. Mi-e greu sa exprim ce am simtit. Parca un tovaras drag ar ramane in compania mea si l-as putea intreba oricand "cum a fost?" si el mi-ar raspunde...

(Urmeaza cap. V.)

CarlaVargas
publicat la 13.07.2004 (5495 citiri)