· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

Doliu, dragoste, capcana, sinucidere, psihoterapie - implinire (cap.V)





Am raspuns la cateva scrisori de pe site-ul matrimonial, dar mare fantezie nu vedeam in ele. Ba chiar am spus ca e doar pierdere de timp - din relatii virtuale nu poate iesi nimic interesant - si hotarasem sa-mi sterg numele de pe site.

Intr-o zi am primit un e-mail scurt, original, neutru. Un tanar din Ungaria - dupa ce mi-a citit profilul - m-a intrebat cum e sa fi psiholog in Romania. I-am raspuns. Mi-a scris din nou si dupa cateva scrisori comunicarea dintre noi a intrat in flacari.

Avea un stil de comunicare aparte. Un vocabular bogat, exprimare exacta, cu umor si sarcasm.

Dupa o saptamana L. ar fi dorit sa vina la Cluj sa ma cunoasca, eu as fi fost de acord, dar el voia sa doarma la mine, eu insa nu acceptam un strain in casa. Asadar ne-am certam rau si el a refuzat sa-mi mai scrie.

Dupa o saptamana totusi mi-a scris din nou si ne-am inteles ca vine la Cluj, ma ia cu masina si plecam acasa la parintii mei, unde e binevenit sa si doarma.

Parintii mei au devenit extrem de agitati la gandul ca fata lor va urca in masina unui necunoscut, dar am ajuns cu bine.

A stat la noi doua zile in care am purtat discutii foarte intense si sincere. Apoi s-a intors singur in Ungaria (cca. 700 km), iar eu am ramas pe ganduri. Simteam ca sunt pe pragul de a ma indragosti, dar nu voiam o legatura distantiara. Nu mai voiam relatii care sa fie fara ca sa existe cu adevarat.

El a simtit aceasta ambivalenta a mea si m-a intrebat deschis daca vreau sau nu se ne cunoastem mai bine? Dupa multa ezitare am decis ca vreau.

Zilnic scriam cateva e-mailuri si dupa o luna de la prima intalnire am mers la el in vizita (statea in chirie singur intr-un apartament).

Am purtat multe multe discutii, deja in faza scrisorilor am intrat in detalii extrem de importante pentru o relatie bine intemeiata. Am fost intotdeauna foarte sinceri. Am vorbit deschis despre trecutul meu, iar el mi-a povestit despre trecutul lui, care la randul lui merita o alta carte cu o alta mie de pagini (plecase din Ungaria la 18 ani - probleme familiale - si a peregrinat 13 ani in 48 de state din USA. Intre timp a terminat si el doua facultati - economie, psihologie-, a trecut printr-o casnicie de sase saptamani si alte relatii... Tentativa de suicid - terminat la spital -, droguri, casinouri... Nu detaliez. In fine de cativa ani s-a intors in Ungaria).

Vizita mea de o saptamana s-a prelungit cu inca una: voiam sa cunosc parintii lui. A fost un dezastru. Desi am calatorit 200 de km., mama lui a plecat de acasa intr-un alt oras la rude inainte sa ajungem, tatal lui ne-a primit extrem de suspicios. Am insistat sa o cunosc si pe mama lui. Relatia dintre L. si parintii lui nici macar nu se putea numi relatie. Cu mama lui nu s-a intalnit de cativa ani. La rude am urcat singura si m-am prezentat mamei lui, care mi-a spus ca nu da nici o garantie privind fiul ei.

M-am luat la intrebari: ce om poate fi L., daca familia lui se delimiteaza in asa masura de el? De ce nu si-a gasit locul nici in SUA? De ce la 36 de ani e necasatorit? La ce ma pot astepta in aceasta relatie?

La fiecare intrebare aveam raspuns si am simtit ca L. e deschis si sincer cu mine si in loc sa ma intorc acasa, am sunat la parinti sa-mi trimita certificatul de nastere pentru ca ma casatoresc cu L.

Nu voiau sa creada, dar pentru L. si mine era cel mai firesc lucru. La numai trei luni si jumatate dupa primul e-mail am devenit sot si sotie. Din partea lui L. nu a venit nimeni la casatoria noastra, si ca sa nu se simta prea prost din acest motiv, in loc de suta de persoane pe care le-as fi dorit sa impartaseasca acest eveniment din viata cu mine am chemat si eu doar parintii mei, cateva rude si prieteni.

Relatia cu K. si E. nu mai era demult. Cu E. pur si simplu nu mai vorbeam, nici nu-l salutam daca ne intalneam intamplator. Cu K. am incercat sa ne despartim amical, dar dupa ce ne-am certat rau de cateva ori si a negat ca ar fi spus vreodata ca ma iubeste si tot ceea ce a spus la inceput am spus ca de acum incolo imi este ca un strain si nu ma intereseaza daca traieste sau moare.

La cererea lui L., am rupt definitiv orice relatie si cu fiica lui K.

Cu A. insa am pastrat legatura; din cand in cand i-am scris.

In L. am intalnit jumatatea mea. Aveam o relatie stabila, bazata pe comunicare sincera, directa, incredere reciproca si echivalenta unde amandoi ne-am simtit fericiti ca in sfarsit ne-am intalnit.

Cu mult efort am reusit sa aduc un strop de bucurie si socrilor. Nu a fost usor, deoarece ma banuiau cu tot feluri de lucruri: ca sunt cu fiul lor doar ca sa primesc actele din Ungaria, ca doresc sa le fur mica lor avere etc. Pana la urma s-au lamurit ca il iubesc pe L. cu adevarat si am reusit sa unesc cat de cat familia.

Parintii lui aveau o vila de vara intr-un oras mic si ne-am mutat acolo (200 km de unde stateam in chirie) cu gandul ca ne vor ceda spre vanzare ca sa ne putem cumpara un camin. Dupa o luna de certuri ne-am mutat intr-o alta chirie tot la 200 km.

Si am hotarat ca un bebe ar fi si el/ea binevenit(a)...

(Urmeaza capitolul VI.)

CarlaVargas
publicat la 13.07.2004 (5340 citiri)