· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

Doliu, dragoste, capcana, sinucidere, psihoterapie - implinire (cap.X) + album foto





A trecut un an, de la ultimul capitol. Un an plin de evenimente.

La 3 luni dupa operatie trebuia sa aiba loc un examen de cateter, care a fost amanat de catre cardiologul fetitei noastre. La 4 luni a facut doar un examen de scintiografie, unde rezultatele au iesit foarte proaste. Am miscat tot ce se putea ca sa convingem medicii sa faca interventia propusa de chirurgul fetitei: introducerea a unui stent (inel de metal) in arteria spre plamanul stang. Dar medicii ne-au spus ca inca se poate astepta si asta vom face.

In primele zile a lunii decembrie 2004 fetita noastra a fost operata cu cealalta problema a ei: atresia anus. I sa format un orificiu anal. A fost o spitalizare relativ scurta, fetita a trecut cu bine peste ea, dar partea grea urma de abia acum: medicul ne-a avertizat ca funduletul ei va deveni foarte iritata, dar inca nu stiam ce va insemna acest lucru.

Tot in luna decembrie, de abia iesisem de la aceasta operatie din spitalul pentru copiii, la clinica de cardiologie s-a hotarat sa i se faca un examen de cateter. Asadar cu ranile nevindecate de la operatia anusului a fost din nou sub anestezie si i s-a facut examenul de cateter, unde am primit o veste foarte proasta: arteria spre plamanul stang s-a blocat in totalitate si nu se poate trece prin ea cu cateter. Adica am pierdut plamanul stang.

Am stat la patul ei la terapia intesiva si plangeam disperata.

Sotul a spus ca o ducem oriunde in lume, daca undeva ni se promite ca se mai poate face ceva. Am mers la chirurg si i-am cerut deschis sa ne spuna unde avem sanse sa recastigam plamanul pierdut.

Chirurgul ei este un om deosebit si ne-a spus ca tot ce se poate face in cazul ei, se face si in Budapesta. Exista posibilitatea unei noi operatii de cord, dar ca sa se poate pronunta, ar avea nevoie de un examen CT. A adaugat ca cardiologul a asteptat prea mult cu examenul de cateter si ca fiecare zi ce trece descreste dramatic posibilitatile ca sa se mai poate face ceva chiar si chirurgic.

Am fost dezamagiti, furiosi si agitati. Era 21 decembrie, toata tara se pregate de Craciun, de sarbatori.

Am mers la cardiologul ei, care a spus ca are o veste buna: putem pleca acasa. Am crezut ca nu aud bine. Fiica mea si-a pierdut planul stang in mare parte din cauza amanarii lui, si acum in loc sa caute o cale de salvare, el ne trimite acasa! Sotul a raspuns cu un ton de temut: Plecam acasa, dar mai intai veti trimite fata la un examen de CT, chiar azi!

Nu avea ce face, a luat telefonul in mana si intr-o ora a rezolvat ca a doua zi fetita sa fie examinata. Pentru asta a fost nevoie de salvare, de anesteziolog si echipament din partea clinicii de cardiologie, deoarece examinarea CT se facea in alta parte, unde nu puteau asigura aceste lucruri (era pentru adulti).

Asadar a venit si a treia anestezie in 2 saptamani si i s-a facut examenul CT. Chirurgul a analizat rezultatele si ne-a spus: da, merita incercat. Nu promite nimic, dar este singura posibilitate.

Asadar in 3. ianuarie 2005. fetita a fost din nou operata pe cord. Operatia a reusit, dar numai partial. Chirurgul a reusit sa redeschida arteria plamanului stang, dar numai 3 mm. A spus ca trebuie sa fim cu ochii pe ea si in 3 luni sa fie introdus cu cateter acel stent, altfel il pierdem definitiv.

Pentru ca cardiologul sa aiba o imagine de pornire ne-a cerut sa consimtim la un nou examen de cateter. Credeam ca mor. Intr-o luna sa o las sa fie anesteziata si hartuita de a 5-a oara? Am spus NUUUU. Dar sotul a consimtit si a fost de ajuns.

In fine, am scapat de spitale, chinuite cum nici nu se poate imagina.

Urmau din nou controalele foarte dese la inima, ne chinuiam cu funduletul ei plina de rani, cu kk, care nu se mai oprea...

Au trecut 3 luni de la operatie si am inceput sa intram din nou in panica, deoarece chirurgul a spus ca fara introducerea stentului cu cateter se va inchide din nou arteria la plamanul stang si de data asta va fi definitiv. Iar cardiologul ei amana din nou interventia.

Am mers la diferiti medici sa le cerem sfat si ajutor, pana la urma am ramas cu o imensa teama de la aceasta interventie (exista pericolul sa se sparga cand este introdus stentul, deoarece a fost foarte recent operatia) si o teama ca vom pierde plamanul stang daca nu se face interventia la timp.

In martie cardiologul a spus ca din pacate echografia arata ca arteria se inchide din nou si nu se mai poate astepta: musai sa i se faca acea interventie cu cateter.

Am fost din nou internati in spital, am calatorit deci din nou impreuna cu fratiorul ei geaman 200 km, sotul a reusit din nou sa ne faca rost de cazare si am asteptat cu sufletul la gura ce se va intampla.

Stateam cu inima intre dinti in fata salii de operatie si asteptam ca fetita mea sa fie adusa si ma rugam la toti sfintii sa nu i se sparga arteria si sa reuseasca interventia.

La un moment dat chirurgul ei fuge spre sala de operatii. Mi s-a racit sangele in vene si am tipat disperata dupa el sa-mi spuna daca s-a intamplat ceva grav. Abia la tipetele mele si-a dat seama ca stateam acolo si m-a linistit ca totul e OK, nu e chemat de urgenta, ci se duce doar sa se intereseze. Peste 10 minute a iesit si mi-a spus ca situatia e dificila, deoarece se pare ca s-a inchis din nou, dar echipa de medici lupta pentru ea.

Dupa cateva ore a iesit directorul clinicii, cel care a condus interventia, si a spus ca finalul e bun, dar calea pana succes a fost cumplita.

Am fost deosebit de fericiti ca medicii nu au cedat si au reusit sa redeschida arteria care nu mai avea nici 1 mm! L-au deschis, l-au dilatat si au introdus un stent mic micut de 3-4 mm, care il tine deschis.

Am plans si am ras deoadata.

Au urmat alte zile legate de pat, deoarece fetita necesita un tratament anticoagulant si cel medicamentuos nu isi facea efectul deci statea cu perfuzii in vene.

Saraca era deja extenuata, suparata rau. Asadar cand am vazut ca zilele trec, rezultate nu sant si fetita mea nu mai rezista la atatea suferinte, am cautat medicul ei si am spus categoric: „Dl. dr. faceti ceva, ca medicamentul nu isi face efectul, fiica mea nu mai rezista la suferinte si eu AZI o scot din spital”. „Vad ca santeti atat de hotarata incat ati trece si peste mine!” „Da dl. dr., sant hotarata”. „Bine, dati-mi cateva ore sa ma gandesc la o solutie si azi o puteti lua din spital, dar nu puteti pleca inca din oras.” Nu conta sa putem pleca acasa, doar sa pun capat suferintelor ei.

Solutia a fost o injectie cu efect de 24 ore, care se putea repeta pana medicamentul isi facea efectul. Zilnic mergeam la analize de sange si injectie, pana am putut pleca acasa. De fapt ii facem aceste analize in continuare lunar, in functie de rezultate se stabileste cantitatea medicamentului anticoagulant.

Funduletul scapa toata kk si asa facea continuu cate un pic. Pielea era superiritat, curgea sange, tipa de durere. Am invatat sa ingrijesc funduletul iritat cum nu a mai facut nimeni. Am tratat cu unguente, lichide, geluri, prafuri de toate felurile pana am gasit cele mai eficiente pentru ea. Si spalam numai cu dus sa fie cat mai gentil. Dar ranile tot nu se vindecau si trebuia sa dam calmante.

Era un chin zi si noapte sa o schimbam scutecul de zeci de ori si tot in zadar, fiindca in momentul urmator deja ii venea un pic de kk...

Si asa au trecut lunile.

Dupa 10 luni de la operatie, cu pasi mititei de tot, dar am ajuns la un rezultat bun.

Azi sfincterul ii functioneaza si nu mai scapa kk. Ranile formate de 10 luni acum sant acoperite de o piele subtirica si se vindeca treptat. Nu mai este nevoie de calmante, alearga fericita si nu mi se rupe spatele sa o car la baie cand tatal ei e plecat de acasa, fiindca o pot sterge. Pot sa fac orice activitate cu ea, fara sa ma tem, ca va suferi.

E drept, acum tine kk si nu vrea sa il elimine deloc. De aici vine o constipatie pe cinste, motiv pentru care trebuie sa-i facem clisme. Dar oricum este mult mai usor!

Inima ei este din nou OK, desi cum creste va avea nevoie ca stentul sa fie largit, apoi schimbat (cateter, operatie).

Dupa tot ce a fost pot spune ca a meritat. Azi este bine si de abia se mai observa prin ce a trecut. Se joaca mult cu fratiorul ei si este in sfarsit un copil fericit.

Zilele trecute am fost intr-o vacanta, unde ne-am simtit cu totii minunat. Aici puteti vedea cateva poze din vacanta: http://www.babaszoba.hu/services/albums?alid=14166

Multumim tuturor celor care au fost si sant alaturi de noi!


CarlaVargas
publicat la 07.03.2006 (6601 citiri)