· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

Draga mea Sonia!!!!





Am fost si noi disperati, ne-am casatorit in 1996 si de atunci am tot incercat sa avem un bebe al nostru, am fost la medic in 1998, mi-a facut histeroscopie, apropo eram singura din acea sala care doream copil, restul de femei erau pentru avort, au mai trecut doi ani si nimic. un verisor de-al meu imi tot spunea\"las\' ca vezi tu , atunci cind nu te mai gindesti atita si aproape iti pierzi orice speranta, ei atunci, atunci se va intimpla minunea\". Toti incercau sa ma consoleze cu \"cine are sa-i creasca, ...\" asta in ideea sint deja putin prea in virsta pentru a mai avea un copil (implinisem 34 de ani) Nu pot sa uit aceea zi din ianuarie 2000 cind am stat la sfat cu sotul meu si am hotarit sa mai incercam sa mergem la alt medic ginecolog, sa vedem ce imi spune (in privinta sotului meu era totul o.k.)daca trebuie sa fac tratamente sau alte chestii mai complicate atunci sa adoptam un bebe. Surpriza mare in februarie, nu mi-a mai venit ciclul, in prima faza am intrat in panica deoarece m-am gindit la complicatii si nu la sarcina, dupa citeva zile nu am mai suportat cafeaua, nici macar mirosul, am luat un test de la farmacie si a iesit pozitiv... nu prea am avut incredere in el si m-am dus la medic unde am primit vestea cea buna... Si iata ca acum am o comoara de fata, cuminte, desteapta si frumoasa si de care sint foarte mindra.

asorina
publicat la 04.07.2003 (5520 citiri)