· articole
· intamplari

Evita greselile parintilor tai!



jpg?width=545"/>
De-a lungul copilariei, multi dintre noi am trecut prin situatii pe care, abia cand am devenit adulti, le-am putut defini ca greseli de educatie, frustrari si complexe, alimentate chiar de parintii nostri. Cum facem sa nu repetam istoria?

Exista momente cand ai vrea sa dai timpul inapoi, sa-ti retraiesti copilaria si sa schimbi unele lucruri? Sau… de cate ori nu ti-ai spus ca sunt greseli pe care le-au facut parintii tai si pe care nu vrei sa le repeti cu copilul tau. Vezi insa cum, fara sa vrei, ajungi sa faci lucruri de care-ti pare rau, ca din dorinta de a fi o mama buna si de a avea copilul perfect ceri prea mult de la el, ii oferi prea multe cadouri, activitati si lucruri cand de fapt el ar vrea sa petreaca mai mult timp cu tine.

Este acest lucru o posibila problema in viata de familie in care a aparut un copil? Da, deoarece uneori nu stim ce e bine sa alegem: sa aplicam, ca parinti, ceea ce ni s-a aplicat si noua pe vremea cand eram copii sau sa gandim si sa adoptam un alt fel de comportament?

Increderea in ambii parinti
Situatia in care parintii se manifesta in dizarmonie este una dintre cele mai greu de inteles si de trait de catre copil. Pentru a se dezvolta normal, pentru a invata echilibrat ceea ce ii pot da parinti, el nu are nevoie numai de sfaturi, are nevoie de siguranta, de sentimentul de ocrotire solida, de intelegere si comunicare, venite din ambele parti, de un model de comportament.

Psihologii considera ca peste 75% din ceea ce invata copilul se datoreaza modelelor comportamentale ale mamei si tatalui. Mai mult, pentru a se forma echilibrat, copilul are nevoie de concordanta intre modele. Desigur, exista in orice familie divergente, discutii, lucruri asupra carora partenerii au puncte de vedere diferite. Ceea ce nu este de dorit este ca aceste divergente sa se reverse asupra vietii copilului.

Indiferent de situatie, de convingerile fiecaruia, parintii trebuie sa vorbeasca aceeasi limba, astfel incat copilul sa nu fie derutat de cerinte diferite, de invataminte de viata care se bat cap in cap, de restrictii anulate pe furis de unul dintre parinti. Copilul nu trebuie incarcat cu poveri cum ar fi disputele dintre mama si tata, pentru ca el nu poate sa le inteleaga si nici sa le duca.

Orice discutie in contradictoriu e bine sa se desfasoare in absenta micutului, pentru ca el sa nu fie transformat intr-un fel de minge pe ping-pong, pasata fara sens de la un parinte la altul, sau intr-un container pentru suferinta afectiva a unuia sau altuia dintre parinti.

Mama si tata trebuie sa se sustina unul pe celalalt in actul educational, iar neintelegerile din cuplu sa se consume si sa se rezolve departe de auzul si privirile celui mic. Odata instaurata in viata copilului, divergenta dintre parinti il va face sa fie nesigur pe sine, incapabil sa suporte incertitudinile, dispus mai degraba sa fuga de experientele de viata decat sa le infrunte.

Si, lucru la fel de grav, il va determina sa-si piarda increderea in ambii parinti. Chiar daca acest lucru nu este evident la inceput si unul dintre parinti pare a fi castigat un teritoriu numai pentru el in inima copilului, intotdeauna, pe termen lung, copilul se va intoarce si impotriva acestui parinte si il va judeca.

Sentimentul valorii personale
Un copil care primeste de toate inca inainte de a avea nevoie ameninta sa se transforme intr-un copil care sa nu se mai poata bucura de faptul ca-si doreste ceva, ca va primi acel ceva pentru ca il merita. Nu va putea niciodata sa spuna ca si-a castigat prin efort personal ceea ce a primit si sa guste din aceasta bucurie. Acest efort personal in sine este foarte educativ pentru ca da copilului valoarea concreta a propriei persoane, increderea in propriile capacitati si abilitati, in forta lui de a produce transformari, de a da rezultate pozitive, chiar in forta lui de a judeca si de a decide.

Desigur, aceste mici incercari trebuie sa fie atent legate de ceea ce copilul chiar poate sa faca in momentul respectiv, in functie de varsta si dezvoltare. Primind o jucarie pe care o doreste, ca premiu pentru ca a fost ascultator, nu a mai lovit catelul, nu se mai cearta cu., copilul are sentimentul ca si el a contribuit prin ceva la acest cadou.

Astfel, cu fiecare lucru pe care il primeste, omuletului i se ofera prilejul sa invete simplu, din joaca, sa se controleze, sa respecte regulile si limitele a ceea ce se cuvine sa faca sau nu, a ceea ce este ingaduit sau nu.

Si, mai ales, invata sa se bucure de fiecare lucru in parte, sa-l descopere, sa-l inteleaga. Implicit, isi formeaza si un sentiment echilibrat al apartenentei.

Socializarea - parte a educatiei
O situatie relativ tipica pentru adultul care considera copilul mai mult un obiect si o povara decat o fiinta care are drepturile si nevoile ei specifice este cea relatata de Raluca. Exista, din nefericire, si astfel de parinti care, mult prea absorbiti de viata de adulti, nu mai creeaza un loc real in sufletul si in existenta lor pentru relatia cu copilul. Pur si simplu neglijeaza nevoia de socializare a copilului.

Copilul nu trebuie sa se incurce intre picioarele adultilor este o fraza care ascunde mult egoism sub masca unui adevar. Cand ai un copil, copilul face parte din viata ta in intregime si una dintre preocuparile principale este de a-i face loc si de a-l invata sa se simta bine in prezenta oamenilor. Desigur, cand vine ora de culcare, cu blandete si fermitate, copilul isi va avea micul moment de glorie, de atentie unanima concentrata asupra lui; este momentul in care va spune noapte buna, sarutand si luandu-si la revedere de la adulti, pentru a merge in camera lui. Dar nu transforma nici acest moment intr-o pedeapsa. Pregateste-l dinainte, instaurand si explicandu-i regula.

Acest lucru nu are nimic de-a face cu inhibarea curiozitatii naturale a copilului, a dispozitiei lui sociale, care intervine cand este pur si simplu trimis mereu in camera lui, singur, izolat cand vine lume in casa.

Copilul este o parte importanta a familiei si trebuie sa se simta acasa pretutindeni in casa, acceptat, bagat in seama. Altfel, casa devine un fel de loc strain pentru el, iar adultii ii provoaca teama. Copilul se va simti respins, neintegrat afectiv in familie si fara valoare. Ca si cum parintilor lui le este rusine cu el.

Echilibrul in viata copilului, chiar de foarte mic, cand este inca un dulce si nestiutor bebelus, se creeaza prin sentimentul de dragoste si de acceptare pe care il resimte si il primeste de la parinti, alaturi de increderea de a sti ca este incurajat sa cunoasca, sa inteleaga reguli si sa le aplice, sa comunice cu alti oameni. Educatia inseamna permisivitate afectiva pentru dezvoltare, dar si limite impuse de instaurarea treptata a unor reguli si, mai tarziu, a unor responsabilitati pe care, indeplinindu-le, va sti la ce sa se astepte de la tine, de la ceilalti, de la viata. Si nu in ultimul rand, de la el insusi.




"Evita greselile parintilor tai!" | cont nou | 0 comentarii
Prag
Comentariile sunt proprietatea celor care le adauga. parinti.com nu este raspunzator pentru continutul lor.
Legaturi
Articolul cel mai citit despre educatie:
Ce ar trebui sa stie fiica ta inainte de aparitia ciclului menstrual

Articole de admin

Evaluare
scor mediu 0
voturi 0
Prost
Normal
Bun
Foarte bun
Excelent