• Sarcina
• Nasterea
• Alaptarea
• Bebelusul
• Copilul
• Sanatatea
• Dezvoltarea
• Comportamentul
• Educatia
• Jocul

Intr-o padure deasa traia un taietor de lemne cu sotia lui si cu cei sapte baieti ai lor. Pe cel mic il chema Ionica. Familia ii era foarte saraca si nu avea destula mancare. Intr-o seara, Ionica s_a ascuns sub masa si de acolo a tras cu urechea, ascultand ceea ce vorbeau parintii lui.

- Nu mai avem paine in casa si nu mai avem de lucru. Nu ne mai putem hrani copii, deci trebuie sa-i ducem maine in padure si sa incercam sa-i pierdem.

Ionica s-a furisat in fata casei si a adunat cateva pietricele albe. Dupa ce si-a umplut buzunarele cu ele, s-a dus sa se culce. A doua zi dimineata, sotia taietorului de lemne si-a trezit copii spunandu-le :

- Haideti, sculati-va repede si ajutati-ne sa adunam crengi prin padure.

Au pornit deci cu totii. Ionica a ramas in urma si marca drumul cu pietricele albe, gandindu-se ca astfel va gasi drumul spre casa parinteasca.
Ajungand in mijlocul padurii tatal lor le-a spus :

- Mama voastra si cu mine vom aduna lemne mai incolo. Voi ramaneti aici si adunati crengi pana la intoarcerea noastra.

Copii au adunat foarte multe crengi, s-a facut intuneric, dar parintii lor nu s-au intors. Le era frica speriindu-se de vocile infricosatoare ale animalelor.

- Ne-am ratacit, cum ajungem acasa se plangeau ei.
- Ne mananca lupii !
- Nu va faceti probleme- le-a spus Ionica. Urmati-ma, eu va conduc acasa.

Si cu ajutorul pietricelelor albe ce straluceau la lumina lunii au gasit drumul spre casa parinteasca. Parintii lor s-au bucurat la vederea copiilor, caci tocmai primisera o paine mare de la un prieten de-al lor, aveau deci ce sa le dea de mancare.
Dupa o saptamana, iar nu aveau ce manca si Ionica si-a auzit iar parintii vorbind ca ar trebui sa-i duca pe copii in padure. De aceasta data usa fiind incuiata, el nu a mai putut iesi din casa pentru a aduna pietricele.
Nu-i o problema - se gandea el- maine voi marca drumul cu firimituri de paine.
Astfel, a doua zi a aruncat firimituri de paine pe drum pentru a se putea orienta seara.
Taietorul de lemne si-a rugat iarasi baietii sa adune crengi in timp ce el si sotia lui se duc dupa lemne. Copii au lucrat cu spor pana la caderea serii. Nu le era frica pentru ca Ionica le-a povestit ca a marcat drumul spre casa cu firimituri de paine. Dar cand sa porneasca, nici urma de paine. Pasarile le-au maincat pe toate !
Vai de noi, ne-am ratacit- plangeau fratii lui.- O sa vina animalele si o sa ne manance pe toti !
Nu va temeti- le-a spus Ionica. - Recunosc si mie mi-e frica, dar ma voi sui intr-un copac sa ma orientez. - Apoi din varful copacului si-a anuntat fratii : vad o lumina in directia aceea. Urmati-ma, am sa va duc acasa.
Insa cand s-au apropiat de lumina si-au dat seama ca nu era casa lor .

-Si acum ce sa facem ? - plangeau baietii.
-Eu am sa bat la usa, a spus Ionica. Poate ne ajuta totusi cineva.

S-a dus la usa imensa si a batut energic.

-Cine-i ? a intrebat o voce de femeie
-Sapte baietasi care s-au ratacit. Puteti sa ne cazati peste noapte ? a intrebat-o Ionica politicos
-Vai, dragii mei, asta e casa uriasului. Daca va gaseste va mananca pe toti ! a raspuns femeia.
-Dar daca ramanem in padure ne mananca lupii!
-Am sa incerc sa va ascund cumva. Repede,ntrati in acest dulap mare.

Baietii s-au ascuns repede in batrana mobila primitoare.
Peste putin timp, uriasul a ajuns acasa. Mirosind in jurul lui, a spus: simt miros de om, miros de baietei !
Precis ca simti mirosul pulpei de miel pe care tocmai ti-am pregatit-o pentru astazi, i-a raspuns sotia lui si i-a intins masa.
Uriasul a mancat repede carnea de miel, continuind cu doua jamboane si sase perechi de carnati din camara . Dar nici acum nu s-a linistit si a inceput sa miroasa din nou prin casa.

-Femeie, tu ai ascuns pe cineva ! a urlat el. Simt miros de baietasi !

A inceput sa caute prin camera si, in cele din urma a dat peste baietii din dulap.

-Miam, miam, ce desert delicios si nemaipomenit! Ii mananc imediat !
-Lasa-i acum, a spus sotia uriasului. Ai mancat prea mult in seara asta! Mai bine lasa-i pe maine la pranz. Acum o sa-i culc in camera de sus!

Asa ca sotia uriasului I-a culcat pe Ionica si pe fratii sai. Cele sapte fete ale uriasului dormeau deja, avand fiecare cate o coronita mica pe cap.
Inainte de culcare, Ionica a adunat caciulile fratilor sai si le-a schimbat cu coronitele fetelor. Noaptea uriasul s-a trezit.

-Ar fi trebuit sa mananc baietii. Pana la urma vor fugi. Mai bine iau imediat cutitul si ii omor si o sa-i am la micul dejun !
Voia deja sa le taie capetele cand mana lui a atins coronitele.
-Cat pe-aici sa-mi omor propriile fete ! a strigat el. S-a dus deci la celalalt pat si a taiat capul tuturor celor sapte fete ale lui.

Ionica si-a trezit fratii dis-de-dimineata. S-au imbracat si au plecat in padure. Dimineata, cand uriasul a vazut ca si-a impuscat propriile fete, s-a infuriat foarte tare. Sa incaltat atunci cu cizmele sale magice si a pornit in cautarea celor sapte baietasi. Dar baietasii au auzit ca se apropie uriasul si s-au ascuns sub o stanca mare.
Uriasul s obosit repede cautandu-i pe copii si s-a gandit sa se intinda pe jos ca sa doarma putin. Ionica s-a furisat langa el si i-a scos cu grija din picioare cizmele lui magice. In muntii din departare a zarit un castel mare. S-a incaltat imediat cu cismele uriasului, a ajuns intr-o clipa la castel si a cerut sa fie angajat la rege. Acesta s-a bucurat foarte mult de prezenta lui Ionica si mai ales de cismele magice si i-a oferit baietasului drept cadou un sac de aur. Ionica s-a intors dupa fratii lui si, datorita aurului primit niciodata in viata lui nu a mai dus lipsa de nimic.