De la lume adunate...
Fabulă de Barbu Paris Mumuleanu
Leul si Iepurile
Leul flămând fiind foarte,
Ş-alergând după vânat,
Îndat-a întâmpinat
Un biet iepure fugind,
Carele, fiind aproape,
Îl avea prânz bun gătit.
Mai mult de n-ar fi poftit,
Nici la alt mai lăcomind.
Dar văzând un cerb departe,
Pe iepure la lăsat,
Socotind c-a, căpătat,
Prânz mai gras şi mai plăcut.
Iepurele, sărăcuţul,
Cum îl văzu c-a pornit
Spre cerb leul cel cumplit,
El se făcu nevăzut.
Cerbul iar făcu aceasta;
Fiind şi mai depărtat,
Află prilej de scăpat
Toţi doi pe leu înşelând.
Atunci lacomul, îndată,
Să-ntoarse la iepuraş,
Mai semeţ şi cu curaj,
Spre el gata alergând.
Venind la loc ş-aflând urma,
Nu că prânz n-a căpătat
Dar nici seara n-a cinat,
Şi-a rămas gemând căit.
Iată dară lăcomia
Că l-a făcut de-a pierdut
Şi ce gata a avut,
Lacomul nemulţumit.
Ş-alergând după vânat,
Îndat-a întâmpinat
Un biet iepure fugind,
Carele, fiind aproape,
Îl avea prânz bun gătit.
Mai mult de n-ar fi poftit,
Nici la alt mai lăcomind.
Dar văzând un cerb departe,
Pe iepure la lăsat,
Socotind c-a, căpătat,
Prânz mai gras şi mai plăcut.
Iepurele, sărăcuţul,
Cum îl văzu c-a pornit
Spre cerb leul cel cumplit,
El se făcu nevăzut.
Cerbul iar făcu aceasta;
Fiind şi mai depărtat,
Află prilej de scăpat
Toţi doi pe leu înşelând.
Atunci lacomul, îndată,
Să-ntoarse la iepuraş,
Mai semeţ şi cu curaj,
Spre el gata alergând.
Venind la loc ş-aflând urma,
Nu că prânz n-a căpătat
Dar nici seara n-a cinat,
Şi-a rămas gemând căit.
Iată dară lăcomia
Că l-a făcut de-a pierdut
Şi ce gata a avut,
Lacomul nemulţumit.
lioara
publicat la 26.03.2007 (6338 citiri)