· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

Fiind baiet paduri cutreieram


Mihai Eminescu





Fiind baiet paduri cutreieram
Si ma culcam ades lânga izvor,
Dar bratul drept sub cap eu mi-1 puneam
S-aud cum apa suna-ncetisor.
Un freamat lin trecea din ram în ram
Si un miros venea adormitor.
Astfel ades eu nopti întregi am mas,
Blând îngânat de-al valurilor glas.

Rasare luna, -mi bate drept în fata:
Un rai din basme vad printre pleoape,
Pe câmpi un val de argintie ceata, , ,
Sclipiri pe cer, vapaie preste ape,
Un bucium cânta tainic cu dulceata,
Sunând din ce în ce tot mai aproape...
Pe frunze-uscate sau prin naltul ierbii
Parea c-aud venind în cete cerbii.

Alaturi teiul vechi mi se deschise:
Din el iesi o tânara craiasa,
Pluteau în lacrimi ochii-i plini de vise,
Cu fruntea ei într-o marama deasa,
Cu ochii mari, cu gura-abia închisa;
Ca-n somn încet-încet pe frunze pasa,
Calcând pe vârful micului picior,
Veni alaturi, ma privi cu dor.

Si, ah, era atât de frumoasa,
Cum numa-n vis o data-n viata ta
Un înger blând cu fata radioasa,
Venind din cer, se poate arata;
Iar paru-i blond si moale ca matasa
Grumazul alb si umeri-i vadea.
Prin hainele de tort subtire, fin,
Se vede trupul ei cel alb deplin.

cara
publicat la 12.01.2004 (20052 citiri)