· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

Filozoful


Floarea Dragostei - de Paul Preda




A fost odat’ un motănel
Cam mare nu cam mititel
Motan mare puturos
Chiar dacă era frumos
Motan care tot... mânca
De jucat nu se juca
Era mare astronom
La eforturi... econom
Toată ziua el dormea
Noaptea puţin... se plimba
Era motan astronom
Răsfăţat prea mult de om

Şi când omul te răsfaţă
Prinzi pe-ndată altă faţă
Te crezi mare astronom
Crescut cu aripi de om
Te crezi foarte fericit
Şi să dormi... tu eşti menit

Fericirea-i să nu-i fii
De muncit nici să nu-i ştii
Să fii felină frumoasă
Să dormi toată ziua-n casă
Să mănânci mâncăruri bune
Ceasul la cap să nu-ţi sune
Să nu ai niciun servici
Să nu ştii frica de bici
Să torci numai dacă vrei
Să nu alergi şoricei
Să nu fii al nimănui
Nimănui să fie-al lui
Nimenic al tău să fie
Să fie dar să nu ştie
Singurel să poti trăi
Şi nici traiul de n-ar fi
Să trăieşti doar respirând
Sforăind... din când în când

Aşa... filozofa, motanul
Şi se răsfăţa... cu anul
Filozof şi astronom
Răsfăţat perfect de om
Motan mare şi frumos
Mare motan puricos
Căci,
De purici nici nu-ţi spun
Nici la spălat nu e bun:
Dacă era puturos
Sigur era, puricos

Şi de-atâta-n cap prostie
Multă rău filozofie:
Să te lingi pe o lăbuţă
Să te speli precum o mâţă,
Motanul nostru-a crescut
Şi filozofi a făcut...
Purici, care îl mâncau
Învăţau să zică... miau
Jucau sârba în căruţă
(Sus pe cârca lui de mâţă)
Că de-atâta mieunat
Stăpânul s-a enervat
A luat motanul de coadă
(Puricii să îi mai cadă)
Şi-a-nvârtit-o şi-a-nvârtit-o
Până când a ameţit-o
Ca să se mai potolească
Şi să nu mai... miorlăiască

Dar nu mâţa mieuna
Ci,
Puricii de pe ea
Căci,
Nu e filozofie
Şi puricii azi să ştie
Puţină astronomie
Să scape de sărăcie

Sărăcia a venit
Când stăpânul adormit
A venit... enervat iară
(Cântau muzică uşoară)
Motanul mi la-nvârtit
La scăpat, şi azvârlit...
Pe fereastră-n mărăcini
(Pe o stradă cu maşini)
Şi cât zici din gură peşte...
Mi-l călcă, şi mi-l... zdrobeşte

Şi s-a dus filozofia
Şi s-a dus astronomia
S-au dus şi purici-n stradă
S-au făcut un ghem grămadă
Şi,
S-aştepte până mâine
Poate trece-n zori... un câine
(Sau vre-o mâţă filozoafă)
Să-i între-n blana-i stufoasă
Şi,
În viaţa vieţii lor
Să nu cânte mâţelor
Muzică uşoară
(De coadă afară)
Să ajungă-n stradă
Nimeni să nu-i vadă
Şi,
A vieţii lor să fie...
O simplă... fi-lo-zo-fie.
18.12.2007

publicat la 17.11.2009 (2165 citiri)