· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

Fularul lui Tonut





Fularul lui Tonut

“Uffff…. Buna ziua,” spuse piticul Tonut de indata ce pasi in sufragerie.
“Buna ziua”, spuse Alinuta. “Ce vant te aduce pe la noi Tonut?”
Tonut era piticul cel mic care servea masa copiilor de la scoala. Nu se stie de unde aparuse in sat, dar copiii il iubeau si le placea sa se joace cu el. In fiecare dimineata la ora 10, copiii isi beau cafeaua cu lapte pe care le-o pregatea Tonut. Invatatoarea statea de obicei la catedra si tricota ciorapii ei lungi de lana. Era placerea ei sa tricoteze ciorapi in pauzele de mic dejun. Ii vindea mereu in oras la targul de sambata.
Astazi fusese o zi grea si obositoare la scoala. Avusesera ora de lucru manual si toti copiii trebuisera sa termine ciorapul de lana pe care il incepusera saptamana trecuta. Tonut avea si el norma lui: impletea un fular gros pictat cu pisicute vargate cu mustati mari, care isi intindeau labutele gata sa prinda niste soricei mititei innebuniti de groaza.
Tonut nu-si terminase treaba pe ziua de azi. Alinuta l-a ajutat cat a putut, dar i-a fost greu sa aiba grija de toate: ciorapul ei impletit ii daduse mult de furca, iar fularul lui Tonut era mult prea lung. Il puteai infasura de trei ori in gatului, dar Tonut il voia si mai lung: sa tina cat mai bine de cald, spunea el mereu.
Scoala se terminase si copiii alergasera fiecare pe la casele lor. Numai invatatoarea statea inca la catedra. Tonut ii pregatise o cafea cu lapte fierbinte si se chinuiau impreuna sa-i vina de hac fularului.
Alinuta o intinsese spre casa si tocmai terminase de mancat pranzul cu supa fierbinte si cascavalul pane pe care mama i-l facea mereu asa delicios. Nu-si terminase bine ultima imbucatura, cand Tonut navali in sufragerie.
Piticul respira cu greutate, agitat si gesticuland:
“Alinuta, Alinuta… N-o sa-ti vina sa crezi ce s-a intamplat. Doamna invatatoare a terminat fularul la care lucram. Pe cand ne beam impreuna cafeaua, pisicile si soriceii din fular au sarit afara cat ai clipi. Doamna invatatoare a ramas ingrozita.” Spunand acestea, piticul scoase fularul din sacul sau umflat.
Alinuta se uita inmarmurita. Fularul era asa cum il stia ea: singura diferenta erau niste gauri mari cu forme de pisici si soricei in interiorul lui. “ Si unde sunt pisicile si soriceii?” intreba ea.
Tonut facu un gest ingrozit si speriat:
“Au intrat in ciorapii doamnei invatatoare. Dulapul de la scoala e plin cu ciorapii ei tricotati care acum sunt cusuti cu pisici si soricei. Si mai mult, a disparut tot cascavalul din micul frigider de la scoala. Pisicile si soriceii l-au mancat.”

ina sabin
publicat la 25.02.2008 (5952 citiri)